Challenge to a preliminary anti-fraud audit report: non-susceptibility to judicial review as it does not constitute a tax debt instrument.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.02.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, acţiune în anularea Procesului-verbal nr. x/6.11.2014, emis de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, urmând a se constata că societatea nu datorează impozit pe profit, TVA, penalităţi de întârziere şi dobânzi în cuantumul stabilit prin acest act de control emis de ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1884 din 26 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, invocată prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Consideră recurenta că argumentele invocate de instanţa de fond contravin prevederilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003 din C. proc. civ. care prevede că este recunoscută posibilitatea/dreptul la contestaţie nu numai împotriva deciziei de impunere/titlului de creanţă ci şi împotriva altor acte administrativ fiscale. Apreciază recurenta că din economia dispoziţiilor legale anterior menţionate, reiese că nu numai deciziile de impunere, titlurile executorii sau rapoartele de inspecţie fiscal pot fi supuse cenzurii instanţelor judecătoreşti.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Procesul-verbal nr. x/06.11.2014 a fost încheiat ca urmare a controlului operativ efectuat prin sondaj în perioada 06.10.2014 - 06.11.2014, având ca obiectiv modul în care sunt respectate prevederile legislaţiei fiscale şi contabile, constatându-se că recurenta, prin administratorul B., s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Astfel, inspectorii antifraudă au facut o serie de verificări punctuale cu privire la operaţiunile economice ale reclamantei cu S.C. C. S.R.L., D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., estimând un prejudiciu de 1.005.371,33 RON, operaţiune care ulterior poate fi valorificată prin întocmirea unui raport de inspecţie fiscală şi emiterea unei decizii de impunere.

Procesul-verbal nr. x/06.11.2014 cuprinde numai constatarea unei situaţii faptice şi documentare şi pentru stabilirea stării de fapt fiscale, fără a constitui titlu de creanţă fiscală în sensul art. 85 din Codul de Procedură Fiscală.

Acest proces-verbal nici nu a stat la baza emiterii unui act administrativ-fiscal pentru a-i fi aplicabile prevederile Titlului IX - soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

Corect s-a reţinut că actul contestat nu modifică raporturi juridice şi nici nu dispune măsuri apte de a fi puse în executare.

În condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este esenţial ca obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ să fie un act administrativ tipic sau asimilat, pentru a putea fi contestate şi operaţiunile premergătoare.

Doar decizia de impunere emisă de organul fiscal competent constituie titlu de creanţă şi este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzută de O.G. nr. 92/2003, republicată.

În materia impunerii, legiuitorul a prevăzut în Codul de procedură fiscală, în mod expres şi limitativ, o anumită categorie de acte administrative fiscale prin care se stabilesc obligaţii bugetare suplimentare.

Astfel, potrivit art. 85 din O.G. nr. 92/2003, doar declaraţia fiscală şi decizia de impunere constituie titlu de creanţă prin care se pot stabili obligaţii de plată la buget în sarcina contribuabililor.

Prin urmare, neavand natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesul-verbal întocmit de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală nu stabileşte niciun raport obligaţional între contribuabilul controlat şi bugetul de stat în sensul dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003, de aceea nu este susceptibil de a fi contestat conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003 republicată, modificată şi completată.

Înscrisul contestat de către recurentă nu pot avea caracter executoriu, nu poate fi adus la îndeplinire pe calea executării silite, nu a stat la baza emiterii unui act administrativ pentru a fi contestat odată cu acesta şi nici nu reprezintă o modalitate de punere în executare a unui astfel de act, motiv pentru care criticile aduse nu pot fi reţinute.

Împrejurarea că s-a emis o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii nu îi conferă Procesului-verbal nr. x/06.11.2014 caracterele juridice ale actului administrativ, întrucât acesta nu produce efecte juridice prin el însuşi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1884 din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2018.