Jurisdictional competence for nullity of public procurement service contracts: administrative tribunal vs. civil court under Law 101/2016

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2016 pe rolul acestei instanţe, sub nr. de mai sus, reclamanta Comuna Breaza, prin primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat instanţei să dispună, în principal, constatarea nulităţii absolute a Contractului de servicii nr. x/2007 şi a Contractului de servicii nr. y/2007, încheiate cu societatea pârâtă, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la restituirea plăţii nedatorate, în cuantum total de 27.370 RON, efectuată pârâtei în mod nelegal, nejustificat, în baza contractelor nule şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere, calculate potrivit art. 731 din Legea nr. 500/2002, de la data plăţii sumelor datorate şi până la data restituirii lor efective şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă că a încheiat cu pârâta două contracte de servicii. Pârâta a emis două facturi fiscale, iar reclamanta le-a achitat. În urma misiunii de audit financiar, Camera de Conturi Mureş a impus măsura recuperării prejudiciului creat bugetului local prin angajarea şi efectuarea de cheltuieli nelegale, nejustificate de către pârâtă.

În drept, s-au invocat prevederile art. 948, 966, 968, 992, 93, 1092, 1073 din C. civ. de la 1864, art. 731 din Legea nr. 500/2002, art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, art. 183 din Codul de procedură fiscală.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1842 din data de 14 martie 2017 a Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, şi în consecinţă s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Comuna Breaza, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, că în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit cărora: "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice". S-a mai reţinut că vechea reglementare în materie, şi anume, art. 268 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii stipula în mod similar în ceea ce priveşte instanţa competentă.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a considerat că, raportat la natura şi modalitatea de încheierea a celor două contracte, contracte de achiziţii publice, şi având în vedere că, prezenta cerere constituie în fapt un proces privind nulitatea invocată de reclamantă a acestor contracte de achiziţii publice, competenţa de soluţionare în primă instanţă revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 375 din 15 mai 2017, Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.

A declinat competenţa soluţionării cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta Comuna Breaza, în contradictoriu cu pârâta S.C. "A." S.R.L. în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

În temeiul prevederilor art. 134 C. proc. civ. a suspendat soluţionarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.

A dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

A reţinut Tribunalul Mureş că cererea introductivă de faţă este o acţiune în repetiţiune întemeiată pe instituţia plăţii nedatorate, reglementată de dispoziţiile art. 1092 raportat la art. 992 - 993 C. civ. 1864.

Concret, potrivit cauzei acţiunii civile invocată de reclamantă, se solicită restituirea unor sume care ar fi fost plătite din eroare fără a fi datorate.

În consecinţă, în cauza de faţă nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2006 ori ale Legii nr. 101/2016 care să atragă competenţa instanţelor de contencios administrativ. Plata nedatorată făcută din eroare reprezintă un fapt juridic generator de obligaţii care atrage competenţa de drept comun a instanţelor, respectiv, în temeiul art. 94 alin. (3) C. proc. civ., a judecătoriei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat prezentul conflict de competenţă constă în aceea de a stabili natura juridică a prezentului litigiu, în raport de pretenţiile concrete deduse judecăţii, de regimul juridic aplicabil actelor supuse cenzurii instanţei judecătoreşti, precum şi de normele legale de competenţă incidente speţei.

În primul rând, în ceea ce priveşte obiectul prezentului litigiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersul judiciar iniţiat de reclamanta Comuna Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., s-au solicitat următoarele:

I. În principal

1. Constatarea nulităţii absolute a următoarelor contracte încheiate cu societatea pârâtă:

a) Contractul de servicii nr. x/2007;

b) Contractul de servicii nr. y/2007, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi pe cale de consecinţă,

2. Obligarea pârâtei la restituirea plăţii nedatorate, în cuantum total de 27.370 RON, efectuată pârâtei în mod nelegal, nejustificat, în baza contractelor nule obligarea şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Subsecvent

Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere, calculate potrivit art. 731 din Legea nr. 500/2002, de la data plăţii sumelor datorate şi până la data restituirii lor efective.

Din economia dispoziţiilor art. 22 alin. (4)-(6) din C. proc. civ., rezultă că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, iar în cazul în care dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, este obligat să pună în discuţie calificarea juridică exactă.

Analizând conţinutul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Breaza, Înalta Curte constată că argumentele de fapt şi de drept aduse în susţinerea acesteia se raportează la temeinicia capătului principal de acţiune, referitor la nulitatea celor două contracte de servicii încheiate cu societatea pârâtă, petitul privind repunerea în situaţia anterioară şi cel privind restituirea plăţii nedatorate, fiind expuse ca având caracter accesoriu, soluţionarea favorabilă a acestora depinzând de admiterea capătului principal vizând anularea celor două contracte.

În al doilea rând, pentru a stabili instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu, Înalta Curte va aprecia asupra naturii juridice a celor două contracte de servicii încheiate între autoritatea reclamantă şi societatea pârâtă, a căror anulare se solicită.

Din Preambulul celor două contracte, nr. x/1.08.2007 şi nr. y/30.09.2007, rezultă că acestea au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006 în urma desfăşurării procedurii simplificate privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, oferta societăţii pârâte fiind declarată cea mai competitivă şi implicit, câştigătoare.

Prin urmare, regimul juridic al celor două contracte nu poate fi reglementat decât de dispoziţiile actului normativ în temeiul căruia au fost încheiate şi care la imprimă caracterul de contracte administrative.

În ceea ce priveşte normele de procedură aplicabile contractelor de achiziţie publică, Înalta Curte constată că la momentul introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ, respectiv 26 octombrie 2016, intrase în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ale cărei dispoziţii sunt de imediată aplicare.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din legea menţionată: "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice".

De altfel, dispoziţiile legale citate transpun, în mod similar normele cuprinse în vechea reglementare reprezentată de art. 268 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora: "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

În acest context, petitele subsecvente referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea preţului contractelor, în cazul anulării acestora, nu au regim juridic de sine-stătător, fiind guvernate de aceleaşi norme de competenţă aplicabile capătului principal de cerere.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în baza art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin raportare la obiectul cauzei şi la caracterul administrativ al celor contracte a căror anulare se solicită, competenţa de soluţionare a cauzei în fond aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mureş.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Breaza, prin Primar B. şi pârâta A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2018.