Hospital appeal against Court of Auditors order to recover invalidated medical services dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.07.2014, sub nr. x/2014, reclamantul Institutul Oncologic "Prof. dr. A." a formulat contestaţie împotriva încheierii nr. 55/5.06.2014 emisa de pârâta Comisia de Contestaţii din cadrul Curţii de Conturi a României, prin care a solicitat:

- desfiinţarea, in parte, a încheierii nr. 55/5.06.2014 emisa de Comisia de Contestaţii din cadrul Curţii de Conturi a României;

- anularea, in parte, a deciziei nr. 7/2014 emisa de Şeful Departamentului V a Curţii de Conturi a României precum şi

- anularea, în parte, a raportului de audit şi a anexei acestuia, respectiv procesul-verbal de constatare, în ceea ce priveşte masurile dispuse la punctele I.9 aferente pct. 9 din partea de constatare a deciziei nr. 7/2014, la punct. II.1 aferente pct. 10 din partea de constatare a deciziei nr. 7/2014 şi la pct. II.2 aferente pct. 11 din partea de constatare a deciziei nr. 7/2014.

La termenul de judecată din data de 13.03.2015, reclamanta a formulat în scris cerere de renunţare la judecata primului capăt din contestaţia formulată împotriva încheierii nr. 55/5.06.2014, a deciziei nr. 7/2014, a raportului de audit şi a anexei acestuia, respectiv a procesului-verbal de constatare, emise de Curtea de conturi, în ceea ce priveşte măsurile dispuse şi obligaţiile impuse Institutului, privind "neanalizarea, neurmărirea şi neîncasarea sumei estimate de 685.944 RON, care provin din plata indemnizaţiilor pentru concedii medicale ale salariaţilor institutului care au fost suportate integral din resursele financiare proprii in perioada 2006 - 2013, fără a se solicita recuperarea de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.

Instanţa a rămas investită cu soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere privind măsurile dispuse şi obligaţiile impuse institutului de a recupera suma de 297.354/ei" reprezentând servicii medicale de spitalizare continua prestate, invalidate şi nedecontate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti."

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1896 din 26 iunie 2015, a luat act de renunţarea la judecata primului capăt de cerere al acţiunii, formulat de reclamantul Institutul Oncologic Prof. dr. A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României-Departamentul V.

Totodată, a respins ca nefondat al doilea capăt de cerere privind măsurile şi obligaţiile impuse institutului de a recupera suma de 297.354 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1896 din 26 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul, Institutul Oncologic "Prof. dr. A." în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.), prin raportare la art. 2 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, art. 16 lit. c) din H.G. nr. 117/2013, Ordinul CNAS nr. 226/2003.

În acest sens, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, rejudecând în fond cauza admiterea acţiunii modificate pentru al doilea capăt de cerere introductivă, astfel cum a fost formulat.

Deşi, recurentul-pârât a invocat generic dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., raportorul apreciază că motivele invocate de recurent pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurenta argumentează prin cererea de recurs că instanţa fondului nu a făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sănătatea publică, lege care prevalează în raport de oricare alte acte normative de grad inferior, precum sunt dispoziţiile H.G. nr. 117/2013 (abrogate prin H.G. nr. 400/2014) şi ale Ordinului CNAS nr. 226/2013 (abrogate prin Ordinul CNAS nr. 463/2014), invocate de instanţa fondului şi de către Curtea de Conturi a României.

În raport de dispoziţiile art. 2 alin. (7) şi (8) şi art. 3 din Legea nr. 95/2006, protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

In consecinţă, asistenţa publică de sănătate este garantata de stat şi este finanţată de la bugetul statului - fără nicio limitare sau condiţionare- iar protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie pentru autorităţile statului şi nu este condiţionată de depăşirea unor plafoane valorice stabilite prin contract sau printr-o altă înţelegere intervenită între CNAS- ca reprezentant al statului şi spitalul public.

Faptul că în executarea acestor obligaţii, s-au stabilit anumite metodologii şi proceduri de punere în aplicare a legi, prin acte normative de rang inferior legii, nu înseamnă că prin aceste prevederi s-a putut înfrânge principiul supremaţiei legii, în raport de aceste acte normative.

In aceste împrejurări, se poate conchide că spitalul public nu poate condiţiona efectuarea serviciilor medicale, în raport de valoarea contractului cadru pe care îi încheie cu CNAS şi nici în funcţie de alte criterii.

Aceste susţineri generale nu înfrâng în nicio modalitate cele reţinute iniţial în Raportul de audit, procesul-verbal de constatare şi apoi, în actele administrative contestate respectiv încheierea nr. x/5.06.2014 a Comisiei de constatare şi Decizia nr. 7/2014 ambele ale Curţii de Conturi a României iar ulterior, prin sentinţa contestată.

Ceea ce recurenta susţine, şi a dezvoltat la pct. 3 din motivele de recurs, este inaplicabilitate prevederilor art. 16 lit. c) din H.G. nr. 117/2013, care reglementează dreptul furnizorilor de servicii medicale de a încasa contravaloarea serviciilor medicale care nu se decontează de către CAS din Fond, conform prevederilor legale în vigoare.

În fapt, este vorba despre faptul că deşi recurenta a efectuat cheltuieli cu servicii medicale prestate pentru aceste cazuri, în valoare estimată de 297.354 Iei, în anul 2013, nu s-a efectuat o analiză a acestor cazuri invalidate la decontare şi nu s-a solicitat aviz de revalidare din partea comisiei de analiză.

Această sumă nu a fost decontată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, dar conducerea Institutului Oncologic "Prof. Dr. A." nu a efectuat cercetarea administrativă pentru a stabili persoanele răspunzătoare în vederea constituirii debitului, înregistrarea acestuia în evidenţa contabilă şi recuperarea sumelor reprezentând servicii medicale prestate asiguraţilor şi nedecontate de CASMB.

Procedând astfel, conducerea Institutului Oncologic "Prof Dr. A." nu s-a asigurat de punerea în aplicare a prevederilor art. 16 lit. c) din H.G. nr. 117/2013, conform cărora avea dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor medicale care nu se decontează de casele de asigurări de sănătate din Fond.

În esenţă, în raport de aceste prevederi sunt incidente argumentele expuse la pct. 2 din motivele de recurs în care chiar recurenta recunoaşte că "documentaţia pentru revalidarea prestaţiilor medicale a fost depusă cu întârziere", însă, în opinia sa "legea nu sancţionează încălcarea procedurilor de validare/revalidare a prestaţiilor medicale".

În fapt, deşi se susţine că Institutul a procedat la reverificarea întregii documentaţii pentru prestaţiile medicale care nu au fost validate iniţial şi a solicitat revalidarea acestora.

Astfel, din situaţia prezentata in format electronic misiunii de audit a rezultat ca pacienţii pe numele cărora au fost prescrise şi eliberate medicamentele din farmacia Institutului; pe baza de foi de condica, au fost înregistrati in sistemul informatic al Institutului -Hipocrat, ca fiind beneficiari ai serviciilor de spitalizare.

Insă, aceste cazuri nu au fost preluate şi în fişierele constituite şi transmise in SIUI in vederea validării şi decontării de către CASMB.

Ulterior acestei constatări, s-a trecut la reverificarea şi întocmirea unei noi documentaţii, care a fost însusita de comisia mixta de validare CASMB - Spital şi apoi a fost trimisa la SNSPMPDSB în vederea revalidarii acesteia, după cum rezulta din e-mailul anexat.

Toate acestea au fost realizate nu doar după finalizarea misiunii de audit când s-au impus aceste măsuri în sarcina recurentei, ci conform înscrisurilor de după data de 29.09.2014 după emiterea încheierii nr. 55/5.06.2014 a Curţii de Conturi şi evident după comunicarea Deciziei nr. 7/25.03.2014 a aceleiaşi instituţii .

În realitate, cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond, invalidarea cazurilor spitaliceşti în regim de spitalizare continuă în 2013 a fost cauzată de nerespectarea regulilor de validare prevăzute în anexa1 din Ordinul NCAS nr. 226/2013, în vigoare la acea dată.

Evident, nu poate fi reţinută susţinerea privind neobligativitatea respectării acestor acte administrative de altfel, chiar recurenta prin înscrisurile prezentate în recurs, dovedind conformarea la aceste dispoziţii.

Potrivit acestei metodologii, cazurile invalidate de Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar pentru nerespectarea regulilor de validare prevăzute la grupa B, institutul trebuia să solicite aviz de revalidare din partea comisiei de analiză şi să retransmită ulterior spre revalidare cu ocazia regularizărilor trimestriale.

Întrucât, în anul 2013, Institutul nu a efectuat o analiză a cazurilor invalidate la decontare şi nu a solicitat aviz de revalidare din partea comisiei de analiză, nu au putut fi stabilite cazurile care trebuiau retransmise ulterior spre revalidare şi nu au fost determinate cauzele şi responsabilităţile ce revin în legătură cu recuperarea cheltuielilor aferente acestor servicii medicale.

Conchizând, după cum rezultă din analiza mai sus detaliată, recurenta nu a procedat, la reverificarea şi revalidarea cazurilor invalidate în tot cursul auditului şi valorificării conformării ulterioare ale Curţii de Conturi.

Susţinerile privind modalitatea concretă de recuperare a prejudiciului invocat nu sunt doar nevalidate normativ, dar sunt contrazise şi de conformarea - ulterioară, a recurentei în raport de dispoziţiile art. 16 din H.G. nr. 117/2013.

În raport de toate cele ce preced, soluţia instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

În raport de motivele de recurs enunţate acestea nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Oncologic Prof. Dr. A. împotriva sentinţei civile nr. 1896 din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018