Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of the union's headquarters court for a public official's unpaid meal allowance claim.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul Sindicatul National al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrului de sindicat B. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Tarnaveni şi Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, obligarea la plata sumelor reprezentând norma de hrana, actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii, pentru următoarele zile: 16, 17, 23, 24, 30 şi 31 mai, 06, 07 iunie 2015 şi 09, 10 ianuarie, 02, 03, 09 şi 10 iulie 2016, cu cheltuieli de judecata.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 575 din 7 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea in favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a pronunţa această soluţie, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 110 C. proc. civ., instanţa a considerat că nu se justifică promovarea acţiunii pe rolul Tribunalul Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sindicatul nu este unicul reclamant, iar, în materia contenciosului administrativ, competenţa fiind alternativă, este competentă inclusiv instanţa de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Mureş, în cauză nefiind aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât dezlegarea dată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale.

2.2. Prin sentinţa nr. 728 din 19 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Mureş şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în numele reclamantului, persoană fizică, de către Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A., organizaţie sindicală, din care reclamantul face parte şi care are legitimare procesuală activă şi poate formula în numele membrilor de sindicat cereri şi acţiuni în faţa instanţelor de judecată.

Totodată, în contextul enunţării art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, Tribunalul Mureş a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind competenţa alternativă, având în vedere şi considerentele Deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care instanţa supremă a făcut referire în cuprinsul deciziei mai sus menţionate nu doar la conflictele de muncă, ci şi la acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, stabilirea instanţei competente, ca fiind cea de la sediul organizaţiei sindicale, având ca scop o mai eficientă protecţie a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale, indiferent de calitatea acestora de personal contractual sau funcţionari publici.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrul de sindicat în numele şi pentru care a fost introdusă acţiunea este funcţionar public- poliţist local din cadrul aparatului de specialitate al primarului Municipiului Târnăveni - sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de sindicatul reclamant în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Astfel fiind, este necontestat faptul că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său situat în Municipiul Bucureşti, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Târnăveni şi Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.