Inadmissibility of administrative challenge following Constitutional Court rejection of unconstitutionality exception under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat obligarea la plata de despăgubiri în cuantum de 2682949,17 RON pentru prejudiciile cauzate de O.U.G. nr. 93/2012 şi legea de punere în aplicare a ordonanţei, anularea actelor administrative emise în baza acesteia, reprezentate de procesul-verbal nr. x/29.04.2013 emis de către Consiliul CSSPP, obligarea ASF la plata sumei susmenţionată, reprezentată de veniturile sale neîncasate pentru perioada în care mai avea mandat în cadrul CSSPP, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1735 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond, cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 93/2012, a respins acţiunea ca inadmisibilă, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, situaţie care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că instanţa de fond a preluat din cuprinsul Deciziei nr. 97/03.03.2015 a Curţii Constituţionale acele considerente pe care se întemeiază soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată.

În Decizia Curţii Constituţionale se menţionează faptul că O.U.G. nr. 93/2012, prin care şi-a încetat activitatea instituţia unde reclamantul avea mandat, nu ar fi prevăzut posibilitatea continuării acestuia în cadrul instituţiei nou înfiinţate.

În opinia recurentului, această interpretare contravine dispoziţiilor legale reglementate de art. 23 din O.U.G. nr. 93/2012, care prevede că Autoritatea de Supraveghere Financiară preia numărul de posturi şi personalul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, cu menţinerea tuturor drepturilor avute la data preluării, inclusiv cele salariale.

Nici instanţa de fond şi nici Curtea Constituţională nu fac referire la vreun temei legal care să confere noii instituţii formate dreptul de a dispune încetarea mandatului unei persoane care face parte din personalul Comisiei care şi-a încetat activitatea, referindu-se însă la posibilitatea legiuitorului de a suprima un astfel de mandat.

4. Apărările intimaţilor

Intimata - pârâtă ASF a depus întâmpinare la data de 28 septembrie 2015, prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ASF, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Intimatul - pârât Senatul României a depus întâmpinare la data de 12 octombrie 2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

În prealabil, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară prin întâmpinare, Înalta Curte reţine netemeinicia acesteia, urmând a o respinge, având în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 247 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.,

"(1) Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai dacă, pentru soluţionare, nu este necesara administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi.

(2) Excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes, cel mai târziu la primul termen de judecata după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond.

Înalta Curte observă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost invocată de pârâtă în faţa Curţii de Apel Bucureşti, nu prin întâmpinare, ci prin notele scrise depuse la termenul de judecată din 18.09.2013, termen la care instanţa de fond a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 93/2012, suspendând în temeiul art. 9 alin. (2) din legea nr. 554/2004 soluţionarea cauzei.

Urmare a comunicării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 97/03.03.2015 prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, cauza a fost repusă pe rol, instanţa de fond respingând, prin hotărârea recurată, acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, ceea ce, în opinia instanţei de recurs, făcea inutilă cercetarea excepţiei ce viza configurarea cadrului procesual ales de reclamant.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

Soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă este legală, având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, după pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.

Rezultă cu claritate din aceste prevederi legale că singura soluţie pe care o poate dispune instanţa de contencios administrativ în cazul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate este aceea de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, neputându-se reţine că instanţa de fond a aplicat în mod greşit normele de drept material prin pronunţarea acestei soluţii.

În condiţiile în care prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 97/03.03.2015 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant şi s-a constatat că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, instanţa de fond putea pronunţa doar o singură soluţie, aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.

Faptul că prima instanţă nu a procedat la examinarea fondului cauzei este consecinţa aplicării dispoziţiilor legale anterior menţionate, care nu îi permiteau să se pronunţe cu privire la temeinicia sau netemeinicia demersului judiciar iniţiat de reclamant.

Înalta Curte mai reţine că susţinerile din cererea de recurs care vizează fondul cauzei nu pot forma obiect al analizei instanţei de control judiciar având în vedere că prima instanţă nu a examinat pe fond cauza, ci a soluţionat-o în temeiul unei excepţii procesuale, cea a inadmisibilităţii.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurenţii reclamanţi, astfel că în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1735 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.