Res judicata barring duplicate action to compel tax authority to process VAT refund request

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa în cauza, să se dispună obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala să soluţioneze cererea nr. 2404/28.08.2012, înregistrată la aceasta instituţie sub nr. x/29.08.2012, în sensul emiterii unei procedurii cu privire la modalitatea de înregistrare, din punct de vedere contabil şi fiscal, în evidenţele S.C. A. S.A., a taxei pe valoarea adăugată, aferenta facturii de executare silită în sumă de 1.119.316 RON, achitata cu O.P. nr. x/23.02.2005; obligarea acestei instituţii la plata dobânzii legale calculata, de la data plaţii TVA-ului în suma de 1.119.316 RON, nedatorat, respectiv 23.02.2005, până la restituirea integrala, precum şi obligarea ANAF Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 712 din 13.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere nr. 1 din acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi s-a respins, ca atare, acest capăt de cerere; s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la capătul de cerere nr. 2 şi, ca atare, l-a respins ca inadmisibil; s-a respins cererea de cheltuieli de judecată ca nefondată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru a se pronunţa pe fondul pretenţiilor solicitate.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ. în sensul soluţionării capătului principal al cererii de chemare în judecată prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Recurenta-reclamantă critică ca nelegală această soluţionare a primului capăt de apreciind că în cauză în mod eronat prima instanţă a constatat că există putere de lucru judecat în contextul în care între cele două acţiuni formulate de reclamantă cea dedusă judecăţii şi cea înregistrată sub nr. x/2013 nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 403/07.02.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012, avută în vedere de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei de admitere a excepţiei puterii lucrului judecat, instanţa de fond s-a pronunţat numai cu privire la aspectul emiterii unui răspuns la cererea formulată sub nr. x/29.08.2012 şi nu s-a pronunţat asupra obligării ANAF la emiterea unei proceduri cu privire la modalitatea de înregistrare a taxei pe valoarea adăugată, ce face obiectul prezentei acţiuni.

Ca atare, nu există putere de lucru judecat în prezenta cauză, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 din C. proc. civ., întrucât prin sentinţa civilă referită nu a fost tranşată problema dedusă judecăţii, respectiv obligarea ANAF să emită o procedură cu privire la modalitatea de înregistrare, din punct de vedere contabil şi fiscal, în evidenţele S.C. A. S.A., a taxei pe valoarea adăugată aferente facturii de executare silită, ci problema soluţionată a vizat numai capătul de cerere privind obligarea acestei instituţii să răspundă unei petiţii adresate de recurenta-reclamantă.

Un alt aspect de nelegalitate invocat priveşte faptul că în cauză nu există autoritate de lucru judecat deoarece nu poate fi reţinută obligativitatea hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2013 în sensul că această hotărâre nu a fost executată de autoritatea intimată. Iar în contextul neexecutării recurenta-reclamantă este în continuare vătămată prin nesoluţionarea cererii referitoare la un drept recunoscut de lege, deoarece în lipsa unei proceduri de exercitare a dreptului de deducere, recurenta-reclamantă este în imposibilitate de a obţine restituirea unei sume achitate de două ori cu titlu de TVA.

În consecinţă se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se soluţiona acţiunea pe fond astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în care se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea apreciază că soluţia de respingere pe excepţia autorităţii de lucru judecat privind primul capăt al acţiunii şi de respingere ca inadmisibil a celui de al doilea capăt este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 430 şi 431 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Prin acţiunea ce a fost soluţionată prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs recurenta-reclamantă a solicitat următoarele:

1-obligarea intimatei ANAF la soluţionarea cererii nr. 2404/28.08.2012 în sensul emiterii unei proceduri cu privire la modalitatea de înregistrare, din punct de vedere contabil şi fiscal în evidenţele recurentei, a TVA aferentă facturii de executare silită în sumă de 1.119.316 RON achitată la data de 23.02.2005.

2-obligarea intimatei la plata dobânzii legale calculate de la data plăţii TVA în sumă de 1.119.316 RON respectiv de la data de 23.02.2005 şi până la data restituirii integrale.

În cauza soluţionată anterior, definitiv, prin sentinţa civilă nr. 403/7.02.2014 acţiunea reclamantei a avut ca obiect obligarea intimatei să soluţioneze cererea nr. 2404/28.08.2012 în sensul emiterii unei proceduri cu privire la modalitatea de înregistrare din punct de vedere contabil şi fiscal în evidenţele recurentei a TVA aferentă facturii de executare silită achitată la data de 23.02.2005.

Prin sentinţa civilă nr. 403/7.02.2014 s-au respins excepţiile invocate de intimată a prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii şi pe fond a fost admisă în parte acţiunea formulată şi a fost obligată intimata să soluţioneze cererea recurentei sub nr. x/29.08.2012.

În raport de această sentinţă în mod legal prima instanţă a constatat autoritatea de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce priveşte primul capăt al acţiunii.

Conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are de la pronunţare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

În raport de aceste dispoziţii legale prin sentinţa recurată în mod corect s-a constatat că există autoritate de lucru judecat, existând în ceea ce priveşte primul capăt al acţiunii astfel cum a fost formulată identitate de părţi, obiect şi cauză.

Prin a doua cerere recurenta-reclamantă solicită pe primul capăt al acţiunii, în contradictoriu cu aceeaşi parte, obligarea la emiterea unei proceduri individuale de înregistrare în contabilitate a TVA-ului achitat la data de 23.02.2005, respectiv să-i soluţioneze cererea înregistrată sub nr. x/28.08.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 403/7.02.2014, definitivă, s-a rezolvat chestiunea litigioasă care formează obiectul primului capăt al acţiunii recurentei în sensul că a fost obligată intimata să soluţioneze cererea înregistrată sub nr. 131819/29.08.2012 cerere identică primului petit al celei de-a doua acţiuni.

În mod corect prima instanţă a făcut aplicarea art. 431 C. proc. civ. şi a respins primul capăt constatând că definitiv soluţionarea cererii înregistrare sub nr. x/29.08.2012 a fost tranşată în sensul dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că prin sentinţa civilă nr. 403/7.02.2014 nu a fost obligată intimata în concret la emiterea unei proceduri de înregistrare în contabilitate a unei sume cu titlu de TVA achitată la data de 23.02.2005 nu înlătură efectele autorităţii de lucru judecat deoarece intimata a fost obligată să soluţioneze cererea reclamantei din 29.08.2012 cu acest obiect. Iar această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare, intimata având obligaţia să-i soluţioneze cererea, respectiv să execute dispozitivul sentinţei civile din 7.02.2014.

Iar în ceea ce priveşte executarea recurenta-reclamantă nu a probat în concret că a încercat punerea în executare a sentinţei din 7.02.2014 şi că ar fi uzat în acest sens de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În lipsa acestui demers justificat pentru punerea în executare a unui titlu executoriu, formularea unei a doua acţiuni având acelaşi obiect este oprită prin dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi respectiv 431 şi 432 C. proc. civ., în mod legal prima instanţă constatând că în ceea ce priveşte primul capăt al cererii recurentei există autoritate de lucru judecat în raport de o chestiune tranşată definitiv într-un litigiu anterior soluţionat definitiv prin sentinţa civilă nr. 403/7.02.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Cu privire la cel de-al doilea capăt al acţiunii apreciat ca inadmisibil şi respins ca atare recurenta-reclamantă nu formulează critici de nelegalitate, Curtea apreciind soluţia ca fiind legală în raport de caracterul subsidiar al acestei cereri şi de soluţia corectă şi legală dată primului capăt al acţiunii.

Curtea nu va reţine aspectul de nelegalitate invocat în recurs de către recurentă în sensul că în cauză nu există autoritate de lucru judecat deoarece nu a fost executată sentinţa civilă nr. 403/7.02.2014 în sensul solicitat respectiv emiterea unei proceduri individuale de înregistrare în contabilitate a unei sume cu titlu de TVA achitată anterior.

Curtea apreciază că executarea sau nu a unei hotărâri care este definitivă şi executorie nu înlătură aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 430 şi 431 C. proc. civ. şi respingerea acţiunii pentru autoritate de lucru judecat conform art. 432 C. proc. civ. în condiţiile în care primul capăt al cererii recurentei din a doua cerere a fost definitiv soluţionat printr-o sentinţă anterioară fiind o "chestiune tranşată" în sensul dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ. care a fost invocată de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, parte în primul dosar, şi admisă în mod legal de prima instanţă conform art. 431-432 C. proc. civ.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496(1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 712 din 13 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.