Taxpayer's appeal withdrawn; prior refusal to suspend tax enforcement left intact

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - DGRFP Galaţi a solicitat în principal, anularea parţială, a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice emisă sub nr. x din data de 18.03.2015 de ANAF - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP Bucureşti, Activitatea de Inspecţie Fiscală, ca fiind nelegală sub aspectul obligaţiilor suplimentare de plată constând în:

- impozit pe profit în sumă de 714.164 RON, precum şi dobânzi aferente în sumă de 231.665 RON, şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 130.452 RON, stabilite conform pct. 2.1.1., pag. 1 din decizia de impunere precitată;

- TVA în sumă de 1.979.207 RON, stabilit suplimentar de plată până la data de 24.11.2011, precum şi majorări de întârziere/dobânzi în sumă totală de 1.109.871 RON (calculate până la 28.02.2015), şi penalităţi de întârziere în sumă de 296.881 RON (calculate până la 28.02.2015), stabilite conform 2.1.1., pag. 13 din decizia de impunere precitată.

În subsidiar, a solicitat anularea parţială a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, nr. x din data de 18.03.2015, ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul obligaţiilor suplimentare de plată constând în:

- creanţe fiscale accesorii (majorări de întârziere/dobânzi) pentru toate obligaţiile de plată (impozit pe profit şi TVA) stabilite suplimentar de inspecţia fiscală, accesorii calculate pentru perioada ulterioară datei de 24.11.2011, reprezentând data intrării în insolvenţă a societăţii respectiv: accesorii pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar - dobânzi în sumă de 177.221,50 RON aferente perioadei 24.11.2011-28.02.2015, din totalul dobânzii de 231.665 RON evidenţiate în tabelul de la pag. 1 din decizie, pct. 2.1.1., Nr. crt. 2; accesorii pentru TVA stabilit suplimentar - dobânzi în sumă de 871.706,56 RON aferente perioadei 24.11.2011-28.02.2015, din totalul dobânzii de 1.109.871 RON evidenţiate în tabelul de la pag. 13 din decizie, pct. 2.1.1. Nr. crt. 2.

- în completare, obligaţii de plată stabilite suplimentar, al căror cuantum valoric va fi stabilit pe calea expertizei contabile.

Reclamanta a contestat, totodată, constatările şi concluziile raportului de inspecţie fiscală nr. x din 18.03.2015 sub aceleaşi aspecte menţionate la punctele I şi II de mai sus.

Ca o consecinţă a admiterii punctului I invocat în principal, sau după caz, a punctului II invocat în subsidiar, a solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 28 din 18.03.2015 privind măsurile corelative stabilite de organele de inspecţie fiscală (punctele 1.1., 2.1, 3.1., 4.1.) şi anularea deciziei precitate privind măsura dispusă conform punctului 7.1. lit. c din dispoziţia de măsuri.

Totodată, a solicitat şi suspendarea executării deciziei de impunere contestate, astfel: suspendarea de drept a executării titlului de creanţă contestat, în conformitate cu dispoziţiile imperative, de ordine publică, ale art. 36 din Legea procedurii insolvenţei nr. 85/2006; în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală coroborate cu dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice emisă sub nr. X din data de 18.03.2015 de ANAF -Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP Bucureşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta DGRFP Galaţi; s-a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată cu privire la lipsa cauţiunii; s-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor; s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere şi s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei de impunere (susp. de drept şi judiciară).

Totodată, s-a dispus restituirea cauţiunii către reclamantă a cauţiunii achitată în dosar.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi admiterea cererii de suspendare a titlului de creanţă contestat, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (2) raportat la art. 352 alin. (10) teza a 2-a din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în cazul din speţă fiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2017, Completul de filtru a admis în principiu recursul, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 20 februarie 2018.

Ulterior, la data de 30 octombrie 2017, recurenta -reclamantă a depus la dosar cerere de renunţare la judecata cererii de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de renunţare la judecata recursului

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante S.C. A. S.A. de renunţare la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 28 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunţare formulată de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 28 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.