Six-month time bar for challenging individual administrative acts by third parties: publication insufficient to trigger limitation period

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Secretariatul General, Comuna Ponoarele prin Primar şi Consiliul Local al comunei Ponoarele, au solicitat anularea parţială a dispoziţiilor H.G. nr. 963/2002, Anexa 49, poziţia 32, 1.6.2 publicată în M.O nr. 678 bis din 12 septembrie 2002, privind includerea în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Ponoarele jud. Mehedinţi a "Şcolii cu clasele l-IV Ceptureni, sc=180mp; sd=180mp. P; cărămidă; teren aferent: 500 mp; vecinii: N.S.V.E.-D.", repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea la cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 259 din 10 iunie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului, Comuna Ponoarele, prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Ponoarele, având ca obiect anulare act administrativ, ca tardiv formulată.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanţii A., B. şi C. au formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenţii-reclamanţi au susţinut că publicarea unui act administrativ individual în Monitorul Oficial nu oferă o concretă şi sigură comunicare a actului individual către persoana căreia i se adresează, astfel că reclamanţii, persoane fără studii juridice, nu au avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă nici măcar de existenţa hotărârii de guvern, cu atât mai mult despre conţinutul acesteia.

Recurenţii au invocat practica recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - decizia nr. 10/2013 şi a Curţii Constituţionale - decizia nr. 1254/2011, potrivit căreia formalismul în comunicarea actelor emise de instituţiile publice nu reprezintă o comunicare efectivă a actelor emise de către acestea.

De asemenea, recurenţii au susţinut că prin publicarea actului administrativ considerat individual, dar în acelaşi timp cu putere de lege, le este încălcat dreptul la apărare şi accesul la justiţie, iar actele emise de autorităţile locale şi centrale sunt şi rămân în vigoare fără posibilitatea efectivă de a le mai putea contesta şi supune controlului de legalitate.

Au mai susţinut recurenţii că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a început să curgă din luna august 2012 când Primăria le-a comunicat HCL nr. 23/1999 şi H.G. nr. 963/2002, termen ce a fost întrerupt în luna septembrie 2012, când au înregistrat acţiunea având ca obiect constatare nulitate act juridic - procesul-verbal din data de 19.09.1980 încheiat între Consiliul local al comunei Ponoarele şi D. şi E., revendicare imobiliară şi obligaţia de a face.

În fine, recurenţii au susţinut că H.G. nr. 963/2002 este un act normativ, în sensul art. 11 alin. (4), putând fi contestat oricând.

4. Apărările intimaţilor

Intimata Comuna Ponoarele a depus întâmpinare la data de 21.09.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Intimatul Guvernul României a depus întâmpinare la data de 23.09.2015, prin care a invocat, ca o chestiune prealabilă, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, iar pe fondul recursului, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 20.02.2018.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Cu titlu prealabil, analizând excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată prin întâmpinare de către intimatul Guvernul României, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, în privinţa redactării şi înregistrării recursului şi a reprezentării recurenţilor în faţa instanţei de recurs, se constată că la dosarul de recurs a fost depusă împuternicire avocaţială, înscris întocmit potrivit Legii nr. 51/1995, prin care se face dovada mandatului acordat pentru reprezentare avocatului F..

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţinerile recurenţilor referitoare la caracterul normativ al H.G. nr. 963/2002 sunt lipsite de temei, în condiţiile în care, potrivit clasificării actelor administrative, actele administrative cu caracter normativ cuprind reglementări de principiu, formulate în abstract, şi destinate unui număr nedeterminat de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual produc efecte juridice cu privire la persoane dinainte determinate. Astfel, contrar aserţiunilor cuprinse în cererea de recurs, Hotărârea Guvernului adoptată în temeiul art. 107 (devenit art. 108 după republicare) din Constituţia României şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, privind atestarea domeniului public al judeţului Mehedinţi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mehedinţi, este un act administrativ cu caracter individual, pentru că urmăreşte stabilirea unei situaţii juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept.

Totodată, în sensul că hotărârile Guvernului de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public sunt acte administrative cu caracter individual, Înalta Curte s-a pronunţat în mod constant, spre exemplu, prin deciziile nr. 1740 din 25 martie 2010, nr. 2459 din 12 mai 2010 şi nr. 5702 din 29 noiembrie 2011, publicate pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în secţiunea de jurisprudenţă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor în privinţa tardivităţii acţiunii, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt de natură a combate corectitudinea aspectelor reţinute şi a argumentaţiei primei instanţe.

Astfel, H.G. nr. 963/2002 este un act administrativ cu caracter individual al cărei destinatar este judeţul Mehedinţi (fiind realizată atestarea domeniului public al acestei unităţi administrativ-teritoriale). Recurenţii - reclamanţi sunt, astfel, terţi, faţă de actul invocat.

Or, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, terţii pot ataca un act administrativ individual în termenul de 6 luni de la data comunicării actului sau de la data luării la cunoştinţă de acest act, neavând relevanţă data publicării acestuia în Monitorul Oficial. Se au în vedere şi considerentele Deciziei nr. 797/2007 a Curţii Constituţionale de interpretare a prevederilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.

Or, aşa cum reiese din cuprinsul sentinţei civile nr. 35/2014 pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Judecătoria Baia de Aramă şi precum chiar recurenţii-reclamanţi susţin prin însăşi cererea de recurs, aceştia au luat cunoştinţă de H.G. nr. 963/2002 în luna august 2012 (înscris depus la dosarul cauzei mai sus amintite), dată de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte întreruperea prevăzută de art. 2537 pct. 2 C. civ., invocată de recurenţi, aceasta nu este incidentă, cât timp "cererea de chemare în judecată" avută în vedere de legiuitor trebuie să privească chiar actul administrativ în raport de care se calculează termenul de prescripţie; or, litigiul ce a făcut obiectul dosarului amintit a avut ca obiect anularea altor acte, iar nu a H.G. nr. 963/2002.

În subsidiar, chiar şi în ipoteza în care s-ar aprecia că este aplicabil termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acesta ar începe să curgă tot în luna august 2012, iar potrivit art. 11 alin. (5) teza a II-a din lege fiind un termen de decădere, nici nu ar fi susceptibil de întrerupere.

Or, prin introducerea acţiunii la data de 5 martie 2015, reclamanţii nu au respectat termenul legal de introducere a acţiunii, în niciuna din variantele de mai sus.

În acelaşi sens, se reţine că, în raport cu circumstanţele cauzei şi prevederile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004, sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita acţiunea în anulare este prevăzută şi de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenţi sub aspectul motivului de casare invocat, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de intimatul-pârât Guvernul României.

Respinge recursul declarat de A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 259 din 10 iunie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.