Bar Unions' Appeals Rejected; Lawyer's Enrollment on Incompatibility Register Upheld

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Baroul Argeş şi Consiliul Baroului Argeş, a solicitat anularea deciziei nr. 1053 din 13 decembrie 2014, emisă de pârâtul Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi trimiterea pentru soluţionarea în fond a contestaţiei formulată împotriva hotărârii Consiliului Baroului Argeş nr. 14 din 22 august 2013; în subsidiar, după anularea deciziei nr. 1053/2014, a solicitat admiterea contestaţiei şi, desfiinţând hotărârea nr. 14/2013, să se dispună înscrierea reclamantei în tabloul avocaţilor incompatibili.

Prin sentinţa nr. 135 din data de 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Consiliul Baroului Argeş.

A fost anulată decizia nr. 1053/13.12.2014 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi hotărârea nr. 14/22.08.2013 a Consiliului Baroului Argeş şi a fost obligat pârâtul Baroul Argeş să o înscrie pe reclamantă în tabloul avocaţilor incompatibili.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, precum şi pârâţii Baroul Argeş şi Consiliul Baroului Argeş au formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele de nelegalitate fiind comune ambelor recursuri. Se invocă greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei privind tardivitatea formulării contestaţiei administrative cât şi soluţionarea acţiunii pe fond.

Prin sentinţa civilă nr. 135/3.06.2015 s-a admis acţiunea reclamantei-intimate astfel cum a fost formulată, au fost anulate deciziile contestate nr. 1053/13.12.2014 şi nr. 14/22.08.2013 şi a fost obligat Baroul Argeş să o înscrie pe reclamantă în tabloul avocaţilor incompatibili.

Primul aspect de nelegalitate priveşte greşita şi nelegala anulare a instanţei de fond a deciziei nr. 1053/13.12.2014 prin care contestaţia reclamantei formulată împotriva Hotărârii Consiliului Baroului Argeş nr. 14 din 22.08.2013 a fost respinsă ca tardiv formulată.

Sub acest aspect se invocă greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. în condiţiile în care se arată că decizia nr. 14/22.08.2013 a fost comunicată intimatei la 11.11.2013, iar termenul de 30 de zile de contestare a început să curgă de la acea dată, contestaţia fiind apreciată corect ca tardiv formulată şi respinsă ca atare.

Se arată că Baroul Argeş nu dispune de agent procedural, fiind legală comunicarea efectuată cu scrisoare recomandată, nefiind corectă reţinerea instanţei de fond privind comunicarea la data de 8.08.2014.

În ceea ce priveşte pe fond soluţia de admiterea a acţiunii se invocă greşita aplicare a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2014 în raport de dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţia României apreciindu-se că decizia a fost aplicată retroactiv faţă de data emiterii deciziei nr. 14/22.08.2013. Iar această decizie - act administrativ - este legal emisă faţă de normele în vigoare la data emiterii.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat, în principal, anularea recursurilor şi în subsidiar respingerea recursurilor ca nefondate.

Reclamanta-intimată a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raport, Curtea a apreciat recursurile ca admisibile şi, în baza art. 493(7) C. proc. civ., prin încheierea din 20.04.2017 au fost admise în principiu.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. - interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a legii şi a dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2014 în raport de situaţia de fapt concretă a reclamantei-intimate, atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei administrative cât şi pe fond soluţia recurată de admitere a acţiunii.

Curtea va reţine aspectele de nelegalitate invocate de recurenţi în mod corect prima instanţă aplicând dispoziţiile art. 154(4) C. proc. civ. şi dispoziţiile Curţii Constituţionale.

Primul aspect de nelegalitate care priveşte soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei administrative nu este fondat.

În mod corect pe situaţia de fapt a certitudinii adresei intimatei avându-se în vedere impedimentele ivite cu ocazia comunicării deciziei nr. 24/20.12.2011, prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 154 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. faţă de dispoziţiile art. 28(1) din Legea nr. 554/2004.

În mod legal a fost apreciată contestaţia administrativă a reclamantei ce a vizat hotărârea nr. 14/2013 ca fiind formulată în termenul de 30 de zile fiind anulată Decizia nr. 1053 din 13.12.204 prin care contestaţia a fost apreciată ca tardiv formulată şi respinsă ca atare, luându-se ca dată a comunicării data de 11 noiembrie 2013 când a fost comunicată decizia nr. 14/2013 cu confirmare de primire.

În mod corect prima instanţă, pe aspectul contestat, al comunicării hotărârii nr. 14/2013 la data de 11.11.2013, a constatat că nu s-a probat cu certitudine data comunicării hotărârii nr. 14/2013 confirmarea de primire fiind restituită cu menţiunea "expirat termen de păstrare".

Ţinând cont şi de precedentele comunicări dintre părţi care faţă de adresa de domiciliu neclară a reclamantei s-a impus citarea prin agent procedural, Curtea reţine ca fiind corectă constatarea instanţei de fond în sensul că reclamanta a luat cunoştinţă la data de 7.08.2014 de hotărârea nr. 14/22.08.2013. Iar contestaţia formulată la data de 19.08.2014 a fost în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de aceste aspecte de fapt soluţia de anulare a Deciziei nr. 1053/13.12.2014 prin care contestaţia a fost respinsă ca tardiv formulată este legală fiind aplicate corect, pe situaţia de fapt concretă a reclamantei, dispoziţiile art. 154 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea nu va reţine al doilea aspect de nelegalitate având ca obiect aplicarea dispoziţiilor Deciziei nr. 297/2004 a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte analizarea legalităţii de hotărârea nr. 14/22.08.2013.

Prin decizia nr. 14/22.08.2013, invocând ca temei legal prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, Consiliul Baroului Argeş a constatat caducitatea deciziei nr. 224/20.12.2011, prin raportare la aceleaşi dispoziţii ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora "în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".

Or, prin Decizia nr. 297/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 521/14.07.2014, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale, în ceea ce priveşte sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei".

În considerentele deciziei s-a reţinut:

"Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 51/1995 dispun în legătură cu două noţiuni diferite, anume primirea în profesia de avocat şi exercitarea acestei profesii, fără ca acestea să se suprapună. Astfel, dacă primirea în profesia de avocat presupune promovarea examenului de primire în profesie (sau emiterea de către consiliul baroului a unei hotărâri de primire în profesie în cazul scutirii de examen) şi emiterea deciziei consiliului baroului în acest sens, exercitarea profesiei de avocat presupune desfăşurarea efectivă a activităţii de avocat prin modalităţile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995.

În continuare, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 15 şi a celor ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, se reţine că, în cazul avocaturii, starea de incompatibilitate nu intervine prin simplul fapt a ocupării simultane a două funcţii, ci, în cazul acestei profesii, relevantă în stabilirea stării de incompatibilităţi este exercitarea simultană şi efectivă a acelor funcţii/atribuţii.

În cauză nu poate fi reţinut faptul că aplicarea deciziei Curţii Constituţionale s-a făcut nelegal, cu încălcarea principiului şi dispoziţiilor constituţionale în sensul că "sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Decizia nr. 297/2014 a Curţii Constituţionale, prin care a fost lipsită de temei Hotărârea nr. 14/2013, care a fost emisă în baza art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ca efect al neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, s-a aplicat deoarece dosarul reclamantei era o acţiune formulată ulterior pronunţării acestei decizii, acţiunea pe rolul Curţii de Apel Ploieşti fiind introdusă la data de 17.02.2015.

Soluţia instanţei de fond este întemeiată corect pe considerentele exprimate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 297/2014 şi în acelaşi sens existând şi soluţii de jurisprudenţă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal - decizia nr. 3962/23.11.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496(1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi recursul declarat de Baroul Argeş şi Consiliul Baroului Argeş împotriva sentinţei nr. 135 din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.