Property restitution compensation: dismissal for one-year peremption of administrative litigation deadline despite alleged non-communication of payment title

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor a solicitat anularea/modificarea Deciziei nr. 7877/23.03.2010 şi a titlului de plată nr. x/26.04.2011 şi emiterea unei noi decizii şi a unui titlu de plată care să cuprindă valoarea totală a actualizării despăgubirilor aferente dosarului nr. x, respectiv să cuprindă actualizarea despăgubirilor în sumă de 210.936 RON începând cu data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 46/2006 şi până la data de 26.04.2011 când a fost emis Titlul de plată nr. x.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 74 din 10 martie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul a susţinut în esenţă că, din înscrisurile depuse de intimata-pârâtă la dosar, nu rezultă că a primit Decizia nr. 7877/23.03.2010 şi Titlul de plată nr. x/26.04.2011, iar faptul că decizia a fost predată la Oficiul Poştal Bucureşti în data de 27.06.2010 nu poate fi interpretat în sensul că a şi primit acest act, atât timp cât nu există o dovadă clară a acestui fapt.

De asemenea, recurentul a susţinut că Decizia nr. 7877/23.03.2010 nu cuprinde şi actualizarea despăgubirilor, despre acestea făcându-se pentru prima oară menţiune în Titlul de plată nr. x/26.04.2011, care nu a fost comunicat.

În fine, interpretarea instanţei de fond în sensul că titlul de plată nu poate fi contestat este nelegală, deoarece chiar din cuprinsul Titlului de plată nr. x/26.04.2011 rezultă că poate fi contestat în condiţiile Legii nr. 554/2004.

4. Apărările intimatelor

Intimatele-pârâte Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de continuatoare în drepturi a Comisiei Centrale pentru Compensarea Imobilelor) şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au depus întâmpinare la data de 09.06.2016, respectiv 10.06.2016, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 20.02.2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinări de către intimate, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantului A. i-a fost stabilit cuantumul despăgubirilor acordate în temeiului Legii nr. 247/2005 la suma de 210.936,00 RON.

În cuprinsul acestei decizii, s-a reţinut că suma despăgubirilor a fost stabilită raportat la considerentele sentinţei civile nr. 46/13.01.2006 pronunţate în dosarul nr. x/2005 de Tribunalul Cluj.

Ulterior, având în vedere Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 210.936,00 RON, opţiunea formulată şi înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. x din 03.06.2010 de către A., personal şi în calitate de mandatar al doamnei B., precum şi sentinţa civilă nr. 121/16.03.2010, pronunţată în dosarul nr. x/2009 de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ANRP a emis Titlul de plată nr. x/26.04.2011 în cuantum de 227.030,42 RON, reprezentând valoarea cuprinsă în titlul de despăgubire actualizată la data plăţii.

Recurentul a susţinut faptul că Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Titlul de plată nr. x/26.04.2011 emis de ANRP nu i-au fost comunicate.

Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosarul de fond înscrisuri ce fac dovada comunicării Deciziei nr. 7877/23.03.2010, constând în borderoul de poştă purtând ştampila Oficiului Poştal Bucureşti cu data de 27.06.2010.

Nici împrejurarea necomunicării Titlului de plată nr. x/26.04.2011 emis de ANRP nu poate fi invocată de recurentul-reclamant, atât timp cât, în dosarul execuţional nr. x, format ca urmare a cererii de executare silită formulată de recurent, prin adresa nr. x emisă de Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar şi transmisă executorului judecătoresc, s-a comunicat faptul că titlul executoriu a fost în executare, s-a emis Titlul de plată x/26.04.2011 şi s-a achitat suma de 227.030,42 RON, reprezentând valoarea actualizată la data plăţii, iar executorul judecătoresc a emis la data de 21.07.2011 adresa nr. x de înfiinţare a popririi până la concurenţa sumei de 95.314,08 RON, reprezentând creanţă şi cheltuieli de executare.

Dovada primirii Deciziei nr. 7877/23.03.2010 a fost, de asemenea, făcută prin înscrisul, constând în adresa nr. x adresată ANRP prin care reclamantul a transmis, spre completarea dosarului de opţiune, Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, alin. (1), "deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exerciţiul dreptului de opţiune asupra titlului de despăgubire al titularului.

(2) Valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care plângerea formulată în temeiul alin. (1) a fost respinsă, în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească.

(3) În cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea procedurii în faţa instanţei judecătoreşti, a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire iniţial emis, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenţei cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. După emiterea respectivei decizii, reprezentând titlul de despăgubire emis în completare, se urmează procedura prevăzută la capitolul V1."

Atât în cuprinsul Deciziei nr. 7877/23.03.2010 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi în cuprinsul Titlului de plată nr. x/26.04.2011 emis de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se arată la art. 2 că "prezenta Decizie poate fi atacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. x cu modificările şi completările ulterioare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială îşi are sediul reclamantul".

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, aplicabile în litigiu, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, după caz.

Instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, reţine că, întrucât cel mai târziu la data de 22.03.2011 reclamantul avea cunoştinţă şi deţinea actele contestate, de la acest moment calculându-se termenul maxim de 1 an, de decădere, reglementat de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 22.03.2012, cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 274/2005, aplicabilă actelor contestate, fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 03.12.2015, în mod evident aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale anterior citate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 74 din 10 martie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 74 din 10 martie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.