Incompatibility of local vice-mayor with PFA status: appeal dismissed and annulment of integrity report upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/24.11.2014, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, fără cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că în cuprinsul raportului menţionat s-a reţinut încălcarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate începând cu data de 16.04.2009 şi până în prezent, prin deţinerea concomitentă a funcţiei de Viceprimar al Oraşului Nădlac, precum şi calitatea de persoană fizică autorizată (PFA), în cadrul A. "A." PFA.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 133 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate şi s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/24.11.2014, emis de pârâtă.

3. Recursul

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, care a solicitat casarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, precum şi a celor din O.U.G. nr. 44/2008.

Din interpretarea prevederilor art. 4 lit. a, art. 7 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 rezultă cu evidenţă că neefectuarea actelor de comerţ sau efectuarea acestora cu o frecvenţă redusă nu atrage şi pierderea calităţii de comerciant persoană fizică, aceste aspecte nefiind echivalente cu încetarea activităţii.

Mai mult decât atât, din prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 rezultă cu claritate că dobândirea calităţii de persoană fizică autorizată este anterioară şi independentă de o eventuală activitate realizată în această calitate.

Recurenta a susţinut că regimul juridic privind incompatibilităţile este expres prevăzut de legislaţia română, prin interzicerea deţinerii simultane a două calităţi expres prevăzute de lege, iar aplicarea acestuia reprezintă în fapt aplicarea şi respectarea legii, invocând în sprijinul acestor afirmaţii practica Înaltei Curţi în speţe similare, exemplificând cu Decizia nr. 5728/13.06.2013.

Instanţa de fond a preluat argumentele intimatului referitoare la faptul că după alegerea reclamantului ca viceprimar nu ar mai fi desfăşurat activităţi economice prin intermediul PFA-ului, astfel încât nu ar exista o exercitare sistematică a activităţii.

Or, această concluzie este contrazisă de informaţiile transmise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, conform cărora începând cu anul 2012, A. a obţinut, pe lângă venituri din salarii de la Primăria oraşului Nădlac şi venituri din profesii libere şi comerciale.

Prin urmare, este evident nu numai că intimatul a desfăşurat activităţi economice după alegerea sa ca viceprimar, dar şi că aceste activităţi au fost desfăşurate în mod sistematic, fiind generatoare de venituri.

De asemenea, recurenta a susţinut că intimatul-reclamant nu a respectat obligaţia ce îi revenea potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din funcţia de viceprimar sau de a radia PFA-ul în termenul legal, deţinând simultan cele două funcţii/calităţi incompatibile până la data de 11.07.2014.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la data de 28.09.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică, pentru motivele arătate la dosar.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 20.02.2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x/24.11.2014 prin care recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a stabilit că partea s-a aflat în starea de incompatibilitate reglementată de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 26.06.2012 - 11.07.2014 a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar cât şi calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, în cadrul A. "A." Persoană Fizică Autorizată.

În esenţă, soluţia pronunţată de instanţa de fond anulează raportul de evaluare emis de recurenta-pârâtă reţinând că pentru PFA calitatea de comerciant trebuie dovedită, ori o atare probă nu s-a făcut însă în speţă, iar actuala reglementare - art. 3 alin. (2) din C. civ. califică drept "profesionişti" doar acele persoane care exercită efectiv o activitate de exploatare a unei întreprinderi, exerciţiul acesteia fiind sistematic, iar nu ocazional.

Această soluţie este împărtăşită de instanţa de control judiciar, deoarece a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, care precizează faptul că "funcţia de primar şi viceprimar (…) este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică."

Înalta Curte consideră că simpla deţinere a două funcţii incompatibile nu permite stabilirea stării de incompatibilitate. Numai exercitarea simultană a calităţii de ales local, precum şi a celei de comerciant persoană fizică conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, respectiv acela de înlăturare a condiţiilor care pot determina corupţia.

Cu alte cuvinte, aplicarea legii are rolul de sancţionare a corupţiei şi de evitare a oricărei favorizări de către primar a propriei persoane în calitate de comerciant.

În acest sens, prin Decizia nr. 396 din 01.10.2013, Curtea Constituţională a statuat că "nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz de către instituţiile/autorităţile competente, în funcţie de coordonatele cuprinse în legislaţia de drept comun (…)".

În raport de argumentele reţinute de instanţa constituţională, ceea ce prezintă relevanţă în cazul analizat este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcţionării sale pe perioada supusă verificării de către instituţia recurentă.

Situaţia de fapt probată în cauză atestă că intimatul, în perioada individualizată în raportul de evaluare analizat, după validarea mandatului său de viceprimar, în anul 2012, nu a mai exercitat decât sporadic activitate în cadrul A. "A." PFA, obţinând, după cum afirmă chiar recurenta, atât în anul 2013, cât şi în anul 2014, venituri din profesii libere şi comerciale în sumă de 1573 RON.

În ceea ce priveşte suma de 19.958 RON obţinută din profesii libere şi comerciale în anul 2012, aceasta a fost obţinută în prima jumătate a anului 2012, astfel cum rezultă din Declaraţia privind veniturile realizate din România pentru anul 2012, înregistrată sub nr. x/23.05.2013 la Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Nădlac şi Decizia de impunere anuală pentru anul 2012 - dosarul de fond, anterior dobândirii calităţii de viceprimar, perioadă ce nu a fost avută în vedere în raportul de evaluare dedus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ.

Totodată, Înalta Curte apreciază că interpretarea dată de instanţa de fond este corectă şi în raport de un alt argument născut ulterior pronunţării sentinţei atacate, argument ce vizează soluţia de principiu dată de Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a ICCJ din 22.05.2017, prin care a fost unificată practica divergentă de la nivelul secţiei, anterioară modificărilor legislative, practică neunitară în ceea ce priveşte problema de drept născută din deţinerea/exercitarea efectivă şi simultană a două funcţii de natură a determina incidenţa cazului de incompatibilitate. Soluţia de unificare a practicii neunitare identificată la nivelul secţiei a fost în sensul că în situaţia în care cele două funcţii nu au fost exercitate simultan este greşit a se reţine incidenţa cazului de incompatibilitate.

În consecinţă, Curtea pe recursul declarat îl apreciază ca nefondat, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material, în sensul că numai exercitarea simultană a unei funcţii într-o societate comercială conduce la starea de incompatibilitate. Iar în cazul reclamantului, calitatea sa de viceprimar nu a fost exercitată în concomitent cu o altă funcţie de natură a conduce la starea de incompatibilitate reţinută în raportul de evaluare, având în vedere că activitatea de traducător în cadrul A. "A." PFA a fost desfăşurată în mod sporadic, precum şi veniturile nesemnificative obţinute în urma acestei activităţi.

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 133 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.