Incompatibility of municipal vice-mayor as public utility administrator upheld; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/16.12.2014 ca fiind netemeinic şi nelegal.

Prin acest raport s-a reţinut ca persoana evaluată, Viceprimarul municipiului Bistriţa - A., s-a aflat în perioada 29.09.2011 - 15.10.2014 în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut în mod simultan funcţia de Viceprimar al municipiului Bistriţa şi cea de membru în consiliul de administraţie al Şcolii Generale Nr. 5 Lucian Blaga şi, respectiv în perioada 25.06.2008-29.07.2008 a deţinut funcţia de administrator la S.C. B. S.A. Bistriţa-Năsăud.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 185 din 02 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond şi, în subsidiar, rejudecând procesul în fond, admiterea acţiunii şi anularea raportului de evaluare, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamantul a arătat următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că societăţile comerciale nu pot fi clasificate în societăţi comerciale de interes local, naţional sau regional, constatând că legea are în vedere interesul naţional sau local doar în cazul regiilor autonome, în privinţa societăţilor comerciale starea de incompatibilitate operând în toate cazurile, fără a avea în vedere că, la nivel naţional, conceptul de operator regional există în legătură cu societăţile comerciale, fiind introdus prin O.U.G. nr. 13/2008 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, care la art. 2 lit. h) oferă definiţia acestui conceptului de "operator regional".

A susţinut recurentul că regimul specific al incompatibilităţilor interzice interpretarea prin analogie a textelor legale, în special cu scopul extinderii sferei de reglementare la situaţii neavizate şi neavute în vedere de lege.

Din acest punct de vedere, caracterul de operator regional al societăţii S.C. B. S.A., având ca scop satisfacerea unui serviciu public, determină neîncadrarea acesteia în ipoteza de reglementare a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât în cauza de faţă este exclus riscul de a pune în pericol integritatea funcţiei publice, având în vedere caracterul regional al acestei entităţi în care sunt reprezentate interesele fiecărui asociat care a participat la capitalul entităţii respective şi care participă în egală măsură în organele de conducere ale acesteia.

Ca atare, pornind de la definiţia operatorului regional şi având în vedere caracteristicile operatorului regional a serviciilor de apă şi de canalizare, aşa cum sunt acestea definitive prin Legea nr. 51/2006 şi 241/2006, identificate în actul constitutiv al S.C. B. S.A., rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale stării de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, recurentul în calitate de viceprimar al municipiului Bistriţa şi administrator la S.C. B. S.A., acţionând pentru un interes social şi nu unul personal.

Recurentul a mai invocat, în susţinerea cererii de recurs, că instanţa de fond în mod greşit nu a analizat legalitatea raportului evaluare contestat şi prin prisma argumentelor referitoare la încetarea calităţii de administrator al S.C. B. S.A., la data de 10.07.2008, când prezent fiind în şedinţa Consiliului de Administraţie al respectivei societăţi şi-a prezentat demisia, act unilateral de voinţă, de care societatea era obligată să ia act, aspect ce a condus la încălcarea dreptului la apărare.

A susţinut recurentul că a invocat această apărare atât prin răspunsul la întâmpinare, cât şi la primul termen de judecată, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 204 C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare la data de 24.09.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 20.02.2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/16.12.2014, întocmit de intimata-pârâtă, prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prin deţinerea simultană a calităţii de Viceprimar al Municipiului Bistriţa cu cea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Generale nr. 5 "Lucian Blaga", respectiv al Şcolii Gimnaziale "Lucian Blaga" în perioada 29.09.2011 - 15.10.2014, precum şi cu calitatea de administrator al S.C. B. S.A., în perioada 25.06.2008 - 29.07.2008.

În prealabil, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a reţinut, cu privire la prima situaţie de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare contestat, privind deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al mun. Bistriţa şi a celei de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Generale nr. 5 "Lucian Blaga", respectiv al Şcolii Gimnaziale "Lucian Blaga" Bistriţa în perioada 29.09.2011-15.10.2014, că potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, primarii şi viceprimarii pot deţine calitatea de membru în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.

Cu toate acestea, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins în totalitate acţiunea formulată de reclamantul - recurent, ca neîntemeiată, având în vedere menţinerea celeilalte situaţii de incompatibilitate.

Prin cererea de recurs formulată împotriva sentinţei nr. 185/02.04.2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal recurentul -reclamant A. a expus critici cu privire la starea de incompatibilitate referitoare la deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar cu cea de administrator al S.C. B. S.A.

Cât priveşte criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a făcut referire la interpretarea sau aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum şi a unor dispoziţii cuprinse în Legea nr. 51/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, […] este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: …d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie."

Calificarea S.C. B. S.A. ca având sau nu caracterul de operator regional, în sensul prevederilor Legii nr. 51/2006, nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât temeiul legal reţinut de inspectorul de integritate în ceea ce priveşte această stare de incompatibilitate îl reprezintă dispoziţiile legale mai sus citate.

Or, criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant se referă la ipoteza funcţiei de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, unde persoana în cauză este primar/viceprimar, această situaţie de incompatibilitate fiind prevăzută, însă, de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 (în prezent abrogat) şi care nu a fost reţinută prin raportul de evaluare contestat, astfel încât excede analizei prezentei cauze.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurentul-reclamant a susţinut că au fost încălcate normele de procedură prevăzute de art. 204 C. proc. civ. referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că în cuprinsul răspunsului la întâmpinare aflat la dosar de fond, reclamantul a invocat împrejurarea că în şedinţa consiliului de administraţie al S.C. B. S.A., ce a avut loc la data de 10.07.2008 a solicitat organelor executive să dispună retragerea sa din funcţia de administrator, ca urmare a dobândirii funcţiei de viceprimar.

La termenul de judecată din 26 martie 2015, reclamantul, prin avocat, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 204 şi art. 254 C. proc. civ., admiterea cererii în probaţiune, şi anume încuviinţarea audierii a doi martori, având ca teză probatorie solicitarea expresă a reclamantului formulată în şedinţa consiliului de administraţie al S.C. B. S.A. de a-i fi retrasă funcţia de administrator, solicitare care, din eroare, nu a fost menţionată în procesul-verbal al acelei şedinţe.

Instanţa de fond a apreciat că prevederile art. 204 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, având în vedere că se referă la modificarea cererii de chemare în judecată, ceea ce nu este cazul în speţă, iar din perspectiva dispoziţiilor art. 254 alin. (2) pct. 1-3 C. proc. civ. a respins cererea în probaţiune, însă din perspectiva art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a apreciat-o ca fiind admisibilă dacă martorul este prezent.

Ca atare, a procedat la audierea martorului prezent, urmând a aprecia asupra utilităţii probei odată cu deliberarea asupra fondului cauzei.

Înalta Curte constată că, judecând în condiţiile de mai sus, instanţa de fond nu a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 204 C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., criticile recurentului-reclamant referitoare la încălcarea dreptului său la apărare, şi implicit a dreptului la un proces echitabil nefiind fondate.

De altfel, chiar dacă în considerentele sentinţei recurate prima instanţă a reţinut că această apărare nu poate fi avută în vedere la soluţionarea cauzei, în condiţiile în care nu a fost invocată prin cererea de chemare în judecată, cerere care nu a fost completată cu acest motiv de nelegalitate, a analizat totuşi susţinerile reclamantului şi materialul probator în cauză, constatând că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că reclamantul şi-ar fi dat efectiv demisia din funcţia de administrator la S.C. B. S.A.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod cert că demisia recurentului-reclamant din funcţia de administrator la S.C. B. S.A. a fost depusă la data de 29.07.2008, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul de fond reiese că recurentul-reclamant a înaintat demisia sa S.C. B. S.A. prin adresa din 29.07.2008.

Intenţia de a demisiona exprimată verbal de reclamant în şedinţa Consiliului de Administraţie al S.C. B. S.A., ce a avut loc la data de 10.07.2008, nu prezintă concludenţă în soluţionarea cauzei, atât timp cât nu a fost formulată în scris şi înregistrată în registrul de evidenţă de intrări-ieşiri al societăţii, nefiind nici măcar consemnată în procesul-verbal de şedinţă al consiliului de administraţie.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 185 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 185 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.