Constitutional unconstitutionality admissibility of judicial inspectorate organizational provisions lacking connection to disciplinary resolution litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost completată la data de 21.06.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară şi B., C. şi D., a solicitat: anularea Rezoluţiei nr. x/27.01.2016 emise de Inspecţia Judiciară; obligarea pârâţilor la întocmirea unui nou raport al Inspecţiei Judiciare; obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON; anularea Rezoluţiei nr. x/11.04.2016; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1. Prin sentinţa nr. 2897 din data de 10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au dispus următoarele:

"Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 47 alin. (1) lit. b raportat la art. 47 alin. (5) şi art. 45 alin. (4) lit. b din Legea nr. 317/2004.

Respinge excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, ca neîntemeiată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în sector 6, Bucureşti, Calea x, nr. 141B, şi respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea Rezoluţiei nr. x/11.04.2016 emise de Inspecţia Judiciară şi respinge acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., C. şi D., în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea Rezoluţiei nr. x/27.01.2016 emise de Inspecţia Judiciară şi obligarea la întocmirea unui nou raport, şi respinge aceste capete de cerere, formulate în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge capetele de cerere privind anularea Rezoluţiei nr. x/27.01.2016 emise de Inspecţia Judiciară şi obligarea la întocmirea unui nou raport, formulate în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, şi capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale, formulat de reclamantul A., cu domiciliul în sector 6, Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, cu sediul în sector 5, Bucureşti, B., cu domiciliul ales în sector 5, Bucureşti, C., cu domiciliul ales în sector 5, Bucureşti, şi D., cu domiciliul ales în sector 5, Bucureşti, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant, ca neîntemeiată."

Prin cererea înregistrată la data de 08.09.2017, reclamantul a solicitat completarea sentinţei civile nr. 2897/10.07.2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

2.2. Prin sentinţa nr. 3409 din data de 02.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, B., C. şi D.; s-a dispus completarea sentinţei civile nr. 2897/10.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în sensul că s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 317/2004, ca inadmisibilă.

3. Recursul

Împotriva sentinţei nr. 3409 din data de 02.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de fond, în motivarea dată soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 317/2004, nu indică un real temei de drept.

Pe de altă parte, motivarea instanţei de fond este contradictorie în privinţa condiţiei referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei a normei vizate de excepţie, motiv de recurs ce cade sub incidenţa art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

A mai invocat recurentul prevederile art. 6 (1) CEDO şi ale art. 20 din Constituţie.

De asemenea, recurentul a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinările depuse la dosar la data de 20 noiembrie 2017 şi, respectiv 4 decembrie 2017, intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară au solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 3409/02.10.2017 ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, soluţia instanţei de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fiind corectă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În legătură cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul trimite la caracterul contradictoriu al motivării sentinţei atacate. Recurentul, însă, nu prezintă argumente care să susţină aceste afirmaţii. Motivarea sentinţei este coerentă şi este rezultatul cercetării judecătoreşti. Contradicţiile invocate nu există, susţinerile recurentului fiind interpretări nefondate ale considerentelor sentinţei.

Alte critici se referă la greşita aplicare a normelor de drept material, subsumându-se motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea ce sesizare a instanţei de contencios constituţional, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond de respingere a acesteia ca inadmisibilă a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu exercitarea controlului de constituţionalitate a unui text de lege este necesar a fi îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992.

Aşadar, potrivit acestui act normativ: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Din examinarea textului de lege citat se desprinde concluzia că pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: excepţia să fi fost ridicată în faţa unei instanţei judecătoreşti, textul de lege criticat să aibă legătură cu soluţionarea litigiului, aceasta să se refere la neconstituţionalitatea unei dispoziţii unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare şi nu în ultimul rând să fie îndeplinită şi condiţia negativă ca dispoziţia criticată să nu fi fost deja declarată ca neconstituţională de către Curtea Constituţională.

Verificând îndeplinirea acestor condiţii în speţa de faţă, în mod corect Curtea de apel a constatat că pentru textele de lege vizate de excepţia de neconstituţionalitate, şi anume art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul conţinut "(1) Se înfiinţează Inspecţia Judiciară ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul Bucureşti, prin reorganizarea Inspecţiei Judiciare. […] (3) Inspecţia Judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiţi în condiţiile legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate", nu sunt întrunite cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, întrucât dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale nu au legătură nici cu soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi nici cu soluţionarea cauzei.

Din lecturarea conţinutului textelor de lege criticate rezultă că acestea privesc înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Judiciare, precum şi principiile în baza cărora se desfăşoară activitatea inspectorilor judiciari, aspecte care nu au nicio relevanţă în ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, având ca obiect anularea unor rezoluţii declasare emise de Inspecţia Judiciară.

De altfel, recurentul reclamant nu a indicat în cererea de chemare în judecată, drept motiv de nelegalitate a rezoluţiei contestate, nerespectarea art. 65 din Legea nr. 317/2004).

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3409 din 2 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2018.