Appeal against suspension of proceedings dismissed; suspension in administrative annulment of ministry order upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 4 septembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 230/17.01.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne, B. şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, până la soluţionarea definitivă a cauzei ca face obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 4 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în raport de prevederile art. 414 şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea de şedinţă din data de 04 septembrie 2017, prin care s-a suspendat judecata în prezenta cauză este nelegală, deoarece instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., însă motivarea nu este susţinută de argumente legale, fiind lipsită de conţinut.

Deşi avea posibilitatea de a soluţiona şi tranşa definitiv prezentul litigiu, unul dintre capetele de cerere constând în anularea Ordinului m.a.i. nr. 298/2011, Curtea de Apel Bucureşti, în mod nejustificat şi dincolo de prevederile legale, a hotărât să suspende judecata până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016, pentru a cărui judecată în recurs nici măcar nu s-a fixat un termen.

Aşadar, având în vedere aceste aspecte, se poate concluziona, fără putinţă de tăgadă, faptul că soluţia din acest dosar nu este influenţată de soluţia din dosarul la care se face trimitere, astfel că măsura suspendării judecăţii prezentului litigiu este nejustificată şi nesusţinută de argumente legale.

Referitor la prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se observă că instanţa s-a mărginit doar la menţionarea acestora, fără a explica în concret care e aplicabilitatea acestora în soluţionarea cererii de suspendare formulată în prezentul dosar.

3. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanţa "poate suspenda judecata".

Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanţa este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Din analiza comparativă a pretenţiilor deduse judecăţii prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidenţă că soluţia ce urmează a se pronunţa asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în cauza de faţă în care se invocă survenirea motivului de suspendare, reclamantul a solicitat anularea Ordinului MAI nr. 298/2011.

Deci, este de necontestat că există o strânsă legătură între cele două cauze, deoarece, în dosarul nr. x/2016 s-a solicitat şi s-a şi dispus anularea aceluiaşi ordin.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că prin sentinţa nr. 3240/23.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost anulat Ordinul MAI nr. 398/2011, care face şi obiectul cauzei de faţă, reţinând şi prevederile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea unei soluţii definitive în dosarul menţionat.

Înalta Curte constată, în raport de cele mai sus menţionate, că ambele cerinţe impuse de dispoziţiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăţi", respectiv să fie cercetat de o altă instanţă, sunt îndeplinite în speţă, instanţa de fond în mod corect reţinând că între prezenta cauză şi dosarul nr. x/2016 există o strânsă legătură, soluţia din prezenta cauză depinzând de cea care urmează a fi pronunţată în acel dosar.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 4 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2018.