ISCTR jurisdiction to impose vehicle suspension for missing local transport licenses under H.G. 69/2012

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea măsurii de suspendare dispusă prin procesele-verbale de reţinere a plăcutelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare nr. x/31.03.2015 şi seria x nr. x/31.03.2015 pentru o perioadă de 6 luni pentru microbuzele x şi Y, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin decizia civilă nr. 160/CA din 01 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, şi a anulat actele administrative reprezentate de Procesele-verbale de reţinere a plăcuţelor de înmatriculare seriile SDV nr. X şi nr. Y/31.03.2015, a obligat pârâtul la plata sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă.

III Recursul formulat de pârât

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de anulare.

4. În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că instanţa de fond in mod greşit a apreciat faptul că nu are dreptul de a efectua activităţi de inspecţie şi control în cazul transportului public local, având în vedere prevederile art. 2 din O.G. nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1088/2011 privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier. ISCTR are dreptul să oprească şi să verifice deţinerea şi existenta tuturor documentelor de transport în cazul autovehiulelor destinate transportului de persoane care, prin construcţie şi echipare, au cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto. Textele de lege menţionate nu fac distincţie între transportul public local şi transportul naţional şi internaţional de persoane, ci se referă la transport de persoane in general.

5. Aserţiunile reclamantei potrivit cărora la momentul controlului S.C. A. S.R.L efectua transport local şi, pe cale de consecinţă, competenţa de sancţionare aparţine numai împuterniciţilor Consiliului Judeţean Constanţa şi Primăriei Constanţa nu pot fi reţinute, întrucât la momentul controlului conducătorii auto nu au prezentat nici un document din care să rezulte tipul de transport efectuat, în funcţie de care inspectorii ISCTR să-şi poată verifica competenţa în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi a măsurilor administrative. Aplicarea acestor sancţiuni a fost cauzată exclusiv din culpa reclamantei, întrucât la momentul controlului conducătorii auto nu au prezentat nici un document din care sa rezulta tipul de transport efectuat, doar "Avizul de Traseu -Linia 312" emis de către Primăria Municipiului Constanta pentru S.C.B. S.R.L.

6. Conform avizului de traseu menţionat, S.C. B. S.R.L. şi nu S.C. A. S.R.L este autorizată să efectueze traseul aferent liniei 312, doar cu autovehiculele nominalizate în avizul de traseu, iar autovehiculele având numărul de inmatriculare x şi x utilizate de către S.C. A. S.R.L. nu se regăsesc in acest aviz.

7. Conform anexei nr. 12 la Hotărârea Consiliului Local Constanţa nr. 295/05.12.2013, avizul de traseu se eliberează pentru accesul în Municipiul Constanţa a autovehiculelor care execută serviciul public de transport de călători, judeţean, interjudeţean şi interjudeţean precum şi celor care execută serviciul special de transport de călători, şi nu reprezintă documentul în baza căruia se poate efectua activitatea de transport local de călători

8. In considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond, cu înlăturarea dispoziţiilor legale prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Norma din 23 noiembrie 2007 de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, potrivit cărora «Licenţa de traseu este nominală şi nu este transmisibilă» a apreciat faptul că reclamanta îndeplineşte condiţia deţinerii licenţei de traseu sau a documentului de transport ca urmare a existenţei contractului de asociere nr. X/15.07.2014 încheiat între S.C. B. S.R.L. ŞI RECLAMANTA, însă, din interpretarea textului de lege menţionat rezultă faptul că reclamanta nu deţine licenţa de traseu sau document de transport în baza căruia să poată desfăşura în mod legal activitatea de transport, întrucât Licenţa de traseu emisă operatorului de transport S.C. B. S.R.L. este nominală şi netransmisibilă şi nu poate face obiectul contractului de asociere.

IV Apărările formulate de intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare

9. Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

10. A arătat că instanţa de fond a apreciat corect faptul că se afla la momentul constatării asa zisei contravenţii în situaţia unui transport local de persoane pe raza mun. Constanta, iar din prevederile legale rezultă, aşa cum recunoaşte şi intimata, că eventualele contravenţii săvârşite ar fi trebuit să fie constatate/sancţionate de către împuterniciţi ai Consiliului judeţean Constanţa sau Primăriei Constanţa, conf. Legii nr. 92/2007. Faptul că, la data intocmirii proceselor-verbale de contravenţie, agenţi constatatori ai ISCTR au verificat toate documentele prezentate de către conducătorii auto, şi le-au recunoscut ca atare, mai puţin " nici un document din care să rezulte tipul de transport efectuat, în funcţie de care inspectorii ISCTR să îşi poată verifica competenţa în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi a măsurilor administrative", este total neadevărat. Din conţinutul proceselor-verbale de constatare rezultă locul:,,constatarea" a fost efectuată în mun. Constanţa, str. x, nr. 167, chiar în staţia de aşteptare a persoanelor.

11. Faptul că inspectorii ISCTR nu au ţinut cont că le-au fost puse la dispoziţie documentele în totalitatea lor, de către conducătorii auto, din care rezulta clar că se află în situaţia efectuării unui transport local de persoane, iar ulterior au făcut afirmaţii contradictorii cu privire la această situaţie, rezultă din imagini relevante (planşe foto) efectuate la data controlului ISCTR, în staţia de transport călători de pe str. x, cu microbuzele în cauză, relevant fiind afisajul din parbrizul celor două microbuze, din care rezultă traseul de deplasare cât şi costul biletului de călătorie. Prin simpla vizualizare a acestor elemente inspectorii ISCTR ar fi trebuit sa constate ca se află în controlul unui transport local de persoane.

V Procedura de filtrare a recursului

12. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 18 septembrie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

13. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 decembrie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

14. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

15. Prin procesele-verbale de constatare a contravenţiilor seria x nr. x/31.03.2015 şi nr. x/31.03.2015, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transporturi Rutier a reţinut în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 şi sancţionate de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012.

16. S-a reţinut faptul au fost oprite şi verificate autovehiculele cu numerele de înmatriculare x şi y, utilizate de către reclamantă în baza copiei conforme nr. x a licenţei de transport, în timp ce efectuau transport rutier de persoane în trafic national, în microbuze aflându-se persoane pentru care conducătorii auto au eliberat bilete de călătorie, iar operatorul de transport efectua transport rutier public de persoane fără a deţine licenţă de traseu sau document de transport specific tipului de transport efectuat,

17. Prin procesele-verbale de contravenţii s-au aplicat două amenzi contravenţionale, fiecare în sumă de 9.000 RON. De asemenea, a fost aplicată şi măsura suspendării dreptului de utilizare a vehiculelor prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatelor de înmatriculare pe o perioadă de 6 luni, pentru cele două autovehicule x şi y, conform art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012, fiind întocmite procesele-verbale de reţinere seria x nr. x/31.03.2015 şi nr. x/31.03.2015.

I8. Instanţa de fond a anulat procesele-verbale de reţinere a plăcuţelor de înmatriculare; a constatat că fapta reţinută de organul constatator privind lipsa licenţei de traseu sau document de transport specific tipului de transport efectuat nu este îndeplinită în cauză, ca urmare a existenţei contractului de asociere, iar persoanele care au constat această faptă nu sunt dintre cele recunoscute de lege în materia serviciilor de transport public local.

19. Cu privire la competenţa de constatare a faptei, a reţinut că reclamanta efectua transport public local de persoane prin curse regulate în interiorul municipiului Constanţa, activitate care este supusă reglementării speciale a Legii nr. 92/2007, iar din perspectiva acestei reglementări speciale, organul constatator nu poate fi decât împuterniciţii preşedinţilor consiliilor judeţene, primarilor comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi ofiţerii şi/sau agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române care au calitatea de poliţişti rutieri; cu privire la lipsa licenţei de traseu sau document de transport specific tipului de transport efectuat, a reţinut că nu este îndeplinită în cauză, ca urmare a existenţei contractului de asociere nr. x/15.07.2014 şi a actului adiţional nr. 1/01.01.2015 încheiate cu S.C. B. S.R.L. pentru realizarea în comun a activităţii de transport pe traseul 312, în baza existenţei avizului de traseu Seria x nr. x emis de Primăria mun. Constanţa pentru asociatul. S.C. B. S.R.L.

20. Instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente.

21. În ceea ce priveşte faptele privind lipsa licenţei de traseu sau a documentului de transport specific tipului de transport efectuat, acestea au fost constatate prin procesele-verbal de contravenţie, în condiţiile în care avizul de traseu pentru linia 312 prezentat, emis de Primăria Municipiului Constanţa, a fost eliberat societăţii B. S.R.L., şi nu reclamantei, şi menţiona faptul că transportul va fi efectuat numai cu autovehiculele nominalizate, printre acestea neregăsindu-se autovehiculele în cauză, aparţinând reclamantei, iar potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) din Normele din 23 noiembrie 2007 de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, publicate în Monitorul Oficial nr. 824 din 3 decembrie 2007, licenţa de traseu însoţită de caietul de sarcini se eliberează de către autoritatea de autorizare, pe baza hotărârii consiliului local sau a consiliului judeţean de dare în administrare sau a hotărârii de atribuire în gestiune delegată a serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate fără licitaţie, precum şi a deciziei de acordare a gestiunii delegate realizate în urma licitaţiilor, "licenţa de traseu este nominală şi nu este transmisibilă".

22. Raportat la faptele constatate ca fiind contravenţii prin procesele-verbale, astfel cum au fost reţinute anterior, sunt incidente indispoziţiile H.G. nr. 69/2012, prin care s-au stabilit încălcările cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi sancţiunile contravenţionale şi alte măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.

23. Conform art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 69/2012, reţinut în procesele-verbale de contravenţie, "efectuarea transportului rutier sau a activităţilor conexe transportului rutier fără a deţine licenţă de transport, licenţă comunitară, certificat de transport în cont propriu, licenţă pentru activităţi conexe transportului rutier, licenţă de traseu, autorizaţie de transport internaţional şi/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile şi la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulaţie, reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţie.", iar potrivit art. 6 alin. (1), contravenţia prevăzută la art. 3 pct. 1, se sacţionează cu amendă de la 9.000 RON la 12.000 RON.

24. Faţă de contravenţiile constatate şi sancţionate, au fost aplicate şi dispoziţiile art. 17 din H.G. nr. 69/2012, potrivit cărora " (1)În cazul utilizării la efectuarea transportului rutier a unui vehicul rutier fără a se putea face dovada că se deţin următoarele documente valabile, după caz: licenţă de transport/licenţa comunitară, copia conformă a licenţei de transport/copia conformă a licenţei comunitare, certificat de transport în cont propriu, copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, licenţă de traseu, autorizaţia specială de transport, autorizaţia de transport internaţional sau documentul de transport pentru transportul rutier de persoane prin servicii ocazionale, după caz, pe lângă aplicarea amenzii corespunzătoare, inspectorii aplică şi măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, denumită în continuare măsura de suspendare." potrivit alin. (4), (5) şi 6 ale art. 17, inspectorii şi poliţiştii rutieri au dreptul să reţină plăcuţele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare, inspectorul întocmeşte procesul-verbal de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, iar I.S.C.T.R. notifică măsura de suspendare contravenientului şi comunică măsura de suspendare/remedierea deficienţelor constatate inspectoratului judeţean de poliţie sau Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti/serviciului rutier/brigăzii rutiere pe raza căruia/căreia este înmatriculat vehiculul.

25. În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din H.G. nr. 69/2012, "constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 3 - 5 şi aplicarea sancţiunilor se face de către: a) inspectori; b) poliţişti rutieri, în cazul efectuării controlului în trafic în lipsa personalului prevăzut la lit. a, în cazul constatării contravenţiilor prevăzute la art. 3 pct. 1 - 6, 9, 10, 12, 14, 15, 22, 30, 38 - 41, la art. 4 pct. 1, 5, 10, 13, 14, 37, 40, 41, 49, 50, 57, 61, 72, 73, 76, 77 şi la art. 5 pct. 5, 6, 25, 26 şi 30.", fiind astfel reglementată competenţa inspectorilor I.S.C.T.R. de a constatat şi sancţiona contravenţiile prevăzute de H.G. nr. 69/2012 pentru care au fost întocmite procesele-verbale de contravenţii.

26. Raportat la aceste prevederi, în mod greşit instanţa de fond a apreciat necompetenţa inspectorilor pârâtei de aplicare a măsurilor de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculelor prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatelor de înmatriculare.

27. Serviciile de transport public local sunt reglementate de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 92/2007, acestea fiind efectuate de către un operator de transport rutier, astfel cum acesta este definit şi licenţiat conform prevederilor O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, sau de către un transportator autorizat, aşa cum acesta este definit şi autorizat conform prevederilor legale. Potrivit art. 34 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenţei comunitare, precum şi licenţa de traseu însoţită de graficul de circulaţie sau documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz.

28. Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.), instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, este, conform art. 2 alin. (1), organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii desemnat să asigure inspecţia şi controlul respectării reglementărilor interne şi internaţionale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal condiţiile de efectuare a activităţilor de transport rutier, a activităţilor conexe transportului rutier şi a activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere.

29. Organizarea şi funcţionarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a fost reglementată de H.G. nr. 1088/2011 care prevede, la art. 5 alin. (3), că "în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii, în calitate de agenţi constatatori, controlează, constată şi sancţionează abaterile prevăzute de legislaţia în vigoare.".

30. Pentru aceste motive, în condiţiile în care la momentul controlului nu s-au prezentat documente corespunzătoare aparţinând reclamantei privind tipul de transport efectuat, în acest sens fiind încheiate procesele-verbale de contravenţie, în mod greşit a reţinut instanţa de fond necompetenţa inspectorilor pârâtei de aplicare a măsurilor de suspendare a dreptului de utilizare a autovehicululelor prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatelor de înmatriculare. Rezultă că pârâtul a aplicat măsurile în mod legal, în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 69/2012, astfel că cererea de chemare în judecată a fost admisă prin sentinţa recurată cu aplicarea greşită a acestora, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

VII Soluţia instanţei de recurs

31. Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare invocat de recurentul pârât, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier împotriva deciziei civile nr. 160/CA din 1 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2018.