Joint and several tax liability of company associates in insolvency for pre-existing debts and the requirement to prove bad faith

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

1. Cererile de chemare în judecată conexate

1.1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 4 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, următoarele:

- anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 31616, emisă la data de 25.11.2014 de către A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa;

- anularea Deciziei nr. 4/28.01.2015 de soluţionare a contestaţiei;

- suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 31616/25.11.2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

1.1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 4 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, următoarele:

- anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 31617, emisă la data de 25.11.2014 de către A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa;

- anularea Deciziei nr. 5/29.01.2015 de soluţionare a contestaţiei;

- suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 31617/25.11.2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

1.1.3. Prin încheierea pronunţată la data de 10 septembrie 2015 în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a luat act de faptul că reclamanta B. a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare formulată în acest dosar şi a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. x.

1.1.4. Prin sentinţa civilă nr. 121 din 10 septembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 141 din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis acţiunea principală, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi;

- a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31616, emisă la 25.11.2014 de către A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa;

- a anulat Decizia nr. 4/28.01.2015 privind soluţionarea contestaţiei;

- a admis acţiunea conexă, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Colectare Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi;

- a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31617 din 25.11.2014;

- a anulat Decizia nr. 5/28.01.2015, emisă în soluţionarea contestaţiei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 141 din 8 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că potrivit art. 27 alin. (2) lit. b), c) şi d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, organul fiscal a reţinut că asociaţii au provocat cu rea - credinţă insolvabilitatea persoanei juridice prin neefectuarea niciunui demers pentru depăşirea dezechilibrului patrimonial în care se află societatea, respectiv pentru achitarea obligaţiile fiscale datorate.

Din cuprinsul procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate şi din actele depuse la dosar rezultă că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 27 Codul de procedură fiscală.

Pentru a interveni răspunderea solidară, cu caracter special, este necesar a fi îndeplinite condiţiile cumulative generale, ale răspunderii civile privind existenţa prejudiciului, existenţa unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs, precum şi existenţa unei forme de vinovăţie.

În ceea ce priveşte prejudiciul, organul fiscal a apreciat că există şi a fost cauzat ca urmare a neachitării creanţelor fiscale de către debitoare.

Fapta ilicită este reglementată de norma specială sub forma acelor modalităţi de săvârşire, înstrăinare sau ascundere de bunuri şi este condiţionată de existenţa calităţii de asociat, acţionar, administrator sau orice altă persoană fizică ce desfăşoară o activitate în interesul persoanei juridice, dar această activitate are ca rezultat starea de insolvabilitate.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu este reglementat de dispoziţiile art. 27 Codul de procedură fiscală, în sensul că înstrăinarea bunurilor a provocat starea de insolvabilitate a persoanei juridice.

În ceea ce priveşte vinovăţia, recurenta consideră că trebuie făcută distincţia între cele două modalităţi de săvârşire a faptei ilicite, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor.

În cazul ascunderii cu rea-credinţă şi sub orice formă a bunurilor, vinovăţia este caracterizată de norma juridică sub aspectul intenţiei directe, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei ilicite şi urmărind producerea acestuia.

În cazul înstrăinării bunurilor, formele de vinovăţie sunt cele instituite de principiile dreptului comun.

În acest sens, răspunderea civilă este angajată în prezenţa simplei neglijenţe, dar şi a uşurinţei sau imprudenţei.

Se mai arată că la data cooptării ca asociaţi a reclamanţilor, S.C. C. S.R.L. figura cu obligaţii de plata la bugetul general consolidat, aceştia neluând măsuri pentru a determina achitarea acestor datorii aşa cum rezultă din procesele-verbale de audiere încheiate în data de 18.09.2014 şi din data de 24.09.2014.

Intimaţii-reclamanţi, în calitatea lor de asociaţi ai S.C. C. S.R.L., în cadrul Adunării generale a asociaţiilor, aveau ca obligaţii principale să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii, precum şi să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite.

Din procesele-verbale de audiere rezultă că intimaţii-reclamanţi:

- nu ştiu cine sunt administratorii şi ceilalţi asociaţi;

- nu ştiu cine are drept de semnătură şi cine reprezintă societatea în relaţia cu terţii;

- nu au luat masuri cu privire la urmărirea administratorilor şi a cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii

Conform Notei de constatare nr. x în urma deplasării pe teren s-a constatat că societatea nu funcţionează la adresa declarată, conform declaraţiei doamnei D.

De asemenea nu s-au identificat dovezi care să ateste existenţa sa, desfăşurarea vreunei activităţi comerciale, societatea neavând alte sedii sau puncte de lucru deschise. Ca urmare nu au putut fi identificate toate bunurile din patrimoniul societăţii, astfel că societatea s-a sustras de la executare silită aceasta figurând cu debite către bugetul general consolidat.

Conform declaraţiilor din procesele-verbale de audiere încheiate în data de 18.09.2014, respectiv 24.09.2014 societatea a deţinut bunuri în proprietate venite prin divizare odată cu asocierea.

Conform fişei sintetice pe plătitor societatea nu figurează cu plăţi voluntare către bugetul general consolidat, majoritatea obligaţiilor fiscale rezultând din decizia de impunere nr. x întocmită urmare controlului fiscal efectuat în anul 2013.

În ceea ce priveşte faptul că intimaţii-reclamanţi nu aveau calitatea de asociaţi în perioada 08.07.2011 - 30.09.2012, perioada analizată de inspecţia fiscală, în urma cărei au rezultat debite conform Deciziei de impunere nr. x, recurenta precizează că în speţă, nu sunt analizate operaţiunile economice efectuate de societatea C. S.R.L. în perioada verificată în urma cărora a rezultat impozit pe profit şi TVA de plată către bugetul general consolidat, astfel că aceştia nu se pot prevala de faptul că în perioada controlată nu au întocmit fapte sau acte în numele acestei societăţi.

Noul asociat preia atât activul cât şi pasivul societăţii, prin urmare la data cooptării în societate, aceasta avea datorii foarte mari la bugetul general consolidat, iar intimaţii-reclamanţi nu au făcut niciun demers pentru depăşirea dezechilibrului patrimonial în care se afla societatea.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii B. şi A. au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31616/25.11.2014 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantului A., reţinându-se incidenţa art. 27 alin. (2) lit. d) O.G. nr. 92/2003, în vederea realizării în tot a creanţelor fiscale ale debitoarei S.C. C. S.R.L. în limita sumei de 38.986.529 RON.

Prin decizia nr. 31617/25.11.2014, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a decis, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală, angajarea răspunderii solidare a reclamantei B. în vederea realizării aceleiaşi creanţe fiscale.

În dispozitivul ambelor decizii este înscrisă menţiunea că intimaţilor-reclamanţi li se face cunoscut faptul că pentru obligaţiile fiscale restante ale debitoarei S.C. C. S.R.L. mai răspund solidar următoarele persoane fizice: E., F., G., H. şi I. În privinţa conduitei ilicite a subiectului, organul fiscal a reţinut fapta descrisă de art. 27 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, faptă care este consecinţa nerespectării dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, respectiv faptul că intimaţii-reclamanţi, în calitate de asociaţi ai S.C. C. S.R.L., au determinat neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, forma vinovăţiei fiind intenţia deoarece inacţiunea ilicită este orientată în mod voit, deliberat cu rea-credinţă, spre a produce efectul neachitării obligaţiilor fiscale. In privinţa prejudiciului, acesta este în sumă de 38.986.529 RON, fiind cert, lichid şi exigibil, fiind înregistrat în perioada 20.03.2013 - 05.05.2014.

Intimaţii-reclamanţi au contestat, în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală, deciziile de angajare a răspunderii solidare, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa respingând contestaţiile fără a analiza apărările invocate.

Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile Codului de procedură fiscală, răspund solidar cu acesta, potrivit art. 27 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală - temeiul de drept al deciziei de angajare a răspunderii solidare - "administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale".

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod temeinic şi legal că actele administrative atacate nu se circumscriu întocmai dispoziţiilor avute în vedere de art. 27 Codul de procedură fiscală.

Astfel, intimaţii-reclamanţi au deţinut calitatea de asociaţi în cadrul C. S.R.L. exclusiv în perioada 02.04.2013-19.09.2013, astfel cum rezultă din actele emise de Oficiul Registrului Comerţului şi aflate la dosarul cauzei.

Aceştia au fost cooptaţi în calitate de asociaţi exclusiv în urma procesului de divizare, întrucât nu au văzut oportunităţi de dezvoltare a acestei societăţi, singurele acte efectuate fiind acelea de cesiune a părţilor sociale.

În decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală în baza cărora s-au întocmit cele două decizii de atragere a răspunderii solidare, s-au individualizat obligaţii fiscale de plată pentru perioada 08.07.2011-30.09.2012, aşadar cu mult înainte ca intimaţii să aibă vreo calitate în acea societate.

Intimaţii-reclamanţi nu au avut calitatea de administratori, iar, în ceea ce priveşte calitatea lor de "altă persoană" care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, nu sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că obligaţiile S.C. C. S.R.L. erau datorate pentru perioada 08.07.2011 -30.09.2012, perioadă în care intimaţii-reclamanţi nu au avut nici o calitate în societate şi nici nu s-a făcut dovada că în fapt au întreprins vreo acţiune care să determine neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, astfel că nu se poate reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală.

Instanţa de control judiciar apreciază că nici celelalte elemente specifice răspunderii solidare nu sunt întrunite în speţă, nici în ceea ce priveşte conduita ilicită, dar nici existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător.

Nu există niciun indiciu ori temei care să releve reaua-credinţă în activităţile întreprinse în perioada cât intimaţii-reclamanţi au fost asociaţi în cadru societăţii declarate insolvabile, şi care, mai mult, să constituie fapte de natură a atrage răspunderea solidară.

Prin dispoziţiile art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, legiuitorul a instituit o răspundere specială în sarcina persoanelor considerate responsabile de insolvabilitatea societăţii, prevăzând însă posibilitatea atragerii acestei forme de răspundere, numai în condiţii special determinate, şi anume dacă organul fiscal face dovada clară şi neechivocă a relei-credinţe în ceea ce priveşte administrarea societăţii.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, reaua-credinţă a intimaţilor-reclamanţi trebuie dovedită prin indicarea în concret a acţiunilor sau inacţiunilor care au determinat nedeclararea sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Această dovadă nu s-a făcut în cuprinsul deciziilor de atragere a răspunderii.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa-Colectare Contribuabili Mijlocii împotriva sentinţei civile nr. 141 din 8 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2018.