Integrity agency appeal against partial annulment of conflict-of-interest assessment dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate şi înregistrat sub numărul x din 24.09.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2246 din 16 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a anulat parţial raportul de evaluare nr. x/24.09.2014, în ceea ce priveşte conflictul administrativ de interese.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2246 din 16 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, şi pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond de anulare parţială a raportului de evaluare nr. nr. x/24.09.2014, în ceea ce priveşte conflictul de interese administrativ, este nelegală, întrucât motivarea acesteia este inexactă, respectiv insuficientă, existând astfel premisele unei situaţii de fapt confuze.

Concret, instanţa de fond nu a efectuat o cercetare suficientă a fondului cauzei, respectiv nu a stăruit, prin utilizarea tuturor mijloacelor legale, de a clarifica, respectiv de a stabili situaţia de fapt corectă în care s-a aflat reclamantul A.

În opinia recurentei instanţa de fond, în virtutea rolului său activ, trebuia să identifice, prin efectuarea unei adrese către Direcţia de Evidentă Informatizată a Persoanei, dacă există două persoane cu acelaşi nume şi prenume A.

Aşa cum se poate constata, prin motivarea dată, instanţa de fond nu a arătat care sunt documentele din care rezultă eroarea privind persoana reclamantului A.

Este de-a dreptul hilar că, instanţa de fond nu a sesizat că cele declarate de acest martor trezesc o suspiciune, în sensul că acestea nu ar corespunde adevărului, sau cel puţin sunt contradictorii.

Aşadar, încă din iunie 2012, martorul B.-contabilă la S.C. C. S.A., conform propriei sale declaraţii, a recunoscut că i-a fost comunicată Hotărârea AGA din 01.06.2012 privind înlocuirea în comisia de cenzori a dl. A. şi, deci a luat la cunoştinţă despre înlocuirea d-lui A. din funcţia de cenzor la S.C. C. S.A. cu o altă persoană, având acelaşi nume şi prenume, din cadrul aceleiaşi societăţi comerciale, aspect deosebit de important pe care instanţa de fond nu l-a cercetat.

Hotărârea dată de instanţa de fond a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului cu modificările şi completările ulterioare, fiind fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Or, hotărârea A.G.A. a S.C. C. S.A. din data de 01.06.2012 nu a fost înaintată O.N.R.C pentru a fi înregistrată în registrul comerţului, dovadă fiind că, potrivit adresei nr. x/2014 a O.N.R.C., reclamantul figurează în continuare ca cenzor al S.C. C. S.A., data ultimei prelungiri a mandatului fiind 01.02.2011, iar cea a expirării mandatului fiind 01.02.2014.

Potrivit adresei de răspuns nr. x din 02.04.2014, comunicată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, singura persoană care figurează în calitate de cenzor la S.C. C. S.A este reclamantul A., şi nu o altă persoană.

În concluzie, nu poate fi reţinută ca fondată motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte hotărârea A.G.A. din data de 01.06.2012, întrucât, legiuitorul a prevăzut prin art. 22 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare că înregistrarea poate fi făcută şi la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data 11.12.2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Raportul de evaluare nr. x/24.09.2014, recurenta a constatat că în privinţa intimatului A., manager al Spitalului Municipal Turnu Măgurele, s-au identificat elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Astfel, s-a reţinut prin concluziile raportului că persoana evaluată a încălcat prevederile art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii deoarece Spitalul Municipal Turnu Măgurele, prin reprezentant manager A., a stabilit relaţii comerciale cu societatea comercială C. S.A., la care persoana evaluată deţine funcţia de cenzor începând cu data de 01.08.2005, iar veniturile obţinute din funcţia de cenzor, începând cu anul 2012, sunt în cuantum de aproximativ 2.532 RON.

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat următoarele:

- la data de 21 mai 2012, prin Dispoziţia nr. 520/21.05.2012 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, recurentul a fost numit în funcţia de manager interimar al Spitalului Municipal Turnu Măgurele;

- la data de 1 iunie 2012, prin Hotărârii AGA a S.C. C. S.A., s-a hotărât următoarele: "Se înlocuieşte în comisia de cenzori în urma cererii de retragere a acestuia, domnul A. (CNP x) cu domnul A. (CNP x)", hotărârea menţionând că preşedintele CA, domnul D., este însărcinat cu ducerea la îndeplinire a hotărârii AGA şi întocmirea formalităţilor la Oficiul Registrului Comerţului;

- la data de 2 iulie 2012, prin Dispoziţia nr. 156/02.07.2012 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, recurentul a fost numit în funcţia de manager al Spitalului Municipal Turnu Măgurele;

- la data de 28 februarie 2013, recurentul, în calitate de manager al Spitalului Municipal Turnu Măgurele, a încheiat cu S.C. C. S.A. contractul de furnizare de produse de panificaţie nr. 21/28.02.2013, pentru o perioadă de 10 luni, anume 28.02.2013 până la data de 31.12.2013;

- la data de 30 decembrie 2013, recurentul, în calitate de manager al Spitalului Municipal Turnu Măgurele, a încheiat cu S.C. C. S.A. actul adiţional nr. x la contractul de furnizare de produse de panificaţie nr. 21/28.02.2013, prelungind durata contractului până la 30.04.2014;

- la data de 29 aprilie 2014, recurentul, în calitate de manager al Spitalului Municipal Turnu Măgurele, a încheiat cu S.C. C. S.A. contractul de furnizare de produse de panificaţie nr. x/30.04.2014, pentru o perioadă de 12 luni, cu începere de la 29.04.2014.

- potrivit menţiunilor Oficiului Registrului Comerţului, recurentul, a fost numit cenzor al S.C. C. S.A. în data de 01.08.2005, ultima prelungire în funcţie datând din 01.02.2011, mandatul urmând a expira la 01.02.2014.

SC C. S.A. a precizat că suma de 875 RON până la concurenţa sumei de 1500 RON consemnată iniţial în declaraţia informativă nr. x din 25.02.2013 a fost încasată de noul cenzor A., eroarea aparţinând serviciului financiar contabil, care nu a operat în declaraţiile informative CNP-ul noului cenzor A.

Datorită acestei erori a identităţii de nume a celor doi, vechiul şi noul cenzor, a fost necesară emiterea unei declaraţii rectificative apărută în luna noiembrie 2014.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat ca fiind dovedită starea de fapt invocată de reclamant, privind încetarea calităţii sale de cenzor în anul 2012, astfel că - la momentele de referinţă ale încheierii contractelor imputate, februarie 2013, decembrie 2013, respectiv aprilie 2014 - acesta nu mai avea calitatea de cenzor.

Potrivit art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii:

"Constituie conflict de interese deţinerea de către manager persoană fizică, manager persoană juridică ori reprezentant al persoanei juridice de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu spitalul la care persoana în cauză exercită sau intenţionează să exercite funcţia de manager. Dispoziţia de mai sus se aplică şi în cazurile în care astfel de părţi sociale, acţiuni sau interese sunt deţinute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei în cauză".

Potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului:

"(1) Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel.

(2) Persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceştia".

Dovada existenţei a două persoane cu numele de A. a fost făcută în faţa instanţei de fond cu copiile certificate ale actelor de stare civilă şi ale cărţilor de identitate pentru cele două persoane.

Înalta Curte apreciază că faţă de existenţa acestor documente la dosarul cauzei, ar fi fost inutil ca instanţa de fond să facă demersuri la Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei.

Din declaraţia martorei B., contabilă la S.C. C. S.A., rezultă că eroarea în care s-a aflat a fost generată de potrivirea de nume şi prenume al celor doi cenzori, astfel că instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond a realizat o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legii numărul 26/1990.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 2246 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2018.