Admissibility of principal intervention to challenge competition authority decision without direct legal interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

În cadrul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca reclamantă A. S.R.L. şi ca pârât Consiliul Concurenţei, Asociaţia B. a formulat cerere de intervenţie principală.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea de şedinţă de la data de 26 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie principală formulată de Asociaţia B.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Asociaţia B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea în principiu a cererii de intervenţie principală formulată.

Recurenta a arătat că doreşte să promoveze interesele profesionale ale asociaţiei, ce include membrii de profesie piloţi de nave maritime, în special prin promovarea unor întrebări preliminare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, de natură a dezlega problema de interpretare a tratatelor în prezenta cauză.

Recurenta a arătat că practica instanţei de fond este neunitară şi trebuie dezlegată de Înalta Curte, întrucât în dosarul nr. x/2017, ce are ca obiect aceeaşi decizie emisă de Consiliul Concurenţei, s-a reţinut faptul că intervenienta trebuia să procedeze la formularea unei cereri de intervenţie principală şi nu o cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei.

De asemenea, se arată că cererea de intervenţie se bazează şi pe adresarea unor întrebări Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, privind interpretarea art. 7 din Regulamentul UE 2017/352 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 februarie 2017, de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare şi a normelor comune privind transparenţa financiară a porturilor, întrebări apreciate că vor contribui la soluţionarea corespunzătoare a dosarului, prin admiterea în principiu a cererii de intervenţie principală formulată de recurentă.

Recurenta a adus argumente pe fondul cererii de priveşte anularea deciziei nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenţei, obiect al dosarului de fond.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de faţă, A. S.R.L. a arătat că petenta cu vocaţie la admiterea cererii de intervenţie solicită nu numai desfiinţarea încheierii pronunţate de Curtea de Apel, ci şi anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 a Consiliului Concurenţei, cerere care ţine de fondul cauzei, ceea ce este vădit inadmisibil.

Consiliul Concurenţei, prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, examinând Încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu obiectul cauzei, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine, în raport cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia Contenciosului administrativ, şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., că, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cererile de apel formulate în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, ca instanţe de contencios administrativ, reprezintă cereri de recurs.

Examinând argumentele părţilor, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îşi însuşeşte considerentele încheierii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. (2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta."

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 din C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Înalta Curte reţine, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor din C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 16 şi art. 161, art. 2 alin. (1) lit. o din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, faptul că este justificată cererea de intervenţie când intervenientul are interes şi pretinde un drept pentru sine strâns legat de dreptul dedus judecăţii.

În cauză, obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. privind anularea în partea care o priveşte a Deciziei nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenţei.

Asociaţia B. a formulat o cerere de intervenţie principală în temeiul art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care a fost respinsă, ca inadmisibilă, reţinându-se în esenţă că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi admisă în principiu.

Instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, este vorba de o cerere de intervenţie principală formulată de o persoană străină de raportul juridic dedus judecăţii, întrucât intervenienta nu are calitatea de parte investigată şi sancţionată prin decizia a cărei anulare se solicită.

Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că dreptul invocat de intervenient nu este un drept propriu grefat pe dreptul obiect al cererii principale. În măsura în care se considera vătămat, prin decizia Consiliului Concurenţei, titularul cererii de intervenţie avea posibilitatea să solicite anularea acestei decizii printr-o cerere de chemare în judecată separată.

În mod evident, intenţia intervenientei de a solicita instanţei adresarea unor întrebări preliminare Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu poate determina prin sine însăşi admisibilitatea cererii de intervenţie principală.

În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociaţia B. împotriva încheierii din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2018.