Recovery of rural youth farming subsidy: eligibility failure for active farm management, misapplication of funds, and non-compliant bee identification labels

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.04.2016, reclamanta A.- Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 25.08.2015 privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. pentru prima dată în exploataţia apicolă din comuna Brebii, judeţul Prahova", conform contractului de finanţare x/16.12.2013 - încheiat prin P.N.D.R. depus în cadrul GAL Treimea Colinelor Brebii, Aluniş, Vărbilău pe Măsura 411.112;- anularea Deciziei nr. 39583/26.10.2015 de soluţionare a contestaţiei înregistrată la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x/2015; suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 25.08.2015, până la soluţionarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3746 din 25.11.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea în anulare şi cererea de suspendare formulate de reclamanta A.- Întreprindere Individuală, ca nefondate.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat două cereri de recurs reclamanta A.- Întreprindere Individuală, una vizând hotărârea dată cererii de suspendare, iar a doua cerere vizând fondul cauzei, fiind invocat (în ambele cereri) motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având în vedere susţinerea din cadrul şedinţei de judecată din data de 16 februarie 2018, de nesusţinere a recursului declarat împotriva soluţiei ce se referă la suspendarea actului administrativ atacat, nu vor mai fi expuse susţinerile recurentei cu privire la motivele de recurs formulate pe această cerere.

Cu privire la fondul acţiunii, recurenta critică hotărârea atacată cu privire la neregulile constatate în actele administrative atacate, precum şi vis-a-vis de aplicarea în cauză a principiului proporţionalităţii în raport de modul în care au fost stabilite în sarcina reclamantei neregulile contestate.

Se susţine că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile din Ghidul Solicitantului "Instalarea tinerilor fermieri" Măsura 112, sesiunea 1-29.06.2012, întrucât din compararea acestora cu conţinutul declaraţiei beneficiarei, reise faptul că sunt îndeplinite întru totul exigenţele impuse prin Ghid. În mod concret, se susţine că recurenta-reclamantă a depus alături de cererea de finanţare declaraţia pe proprie răspundere referitoare la prestarea unei activităţi specifice cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu peste 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei B.. De asemenea, se arată că şi conducătorul fermei apicole unde a lucrat beneficiarul a confirmat această situaţie de fapt.

Recurenta arată că instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Ordinul MADR nr. 119/2011 potrivit cărora "În cazul deteriorării stupului, apicultorul procedează conform tehnologiei apicole, transferând familia de albine în alt stup şi păstrează acelaşi număr de identificare". Se suţine şi încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (3) şi art. 5 alin. (5) din Ordinul MADR nr. 119/2011, întrucât aceste dispoziţii legale confirmă şi susţin convingerea în sensul că numărul de ordine al stupului aparţine familiei de albine existente în acesta.

Recurenta critică soluţia instanţei de fond şi cu privire la neregula constând în faptul că nu s-a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producţie, modernizare şi dezvoltare a fermei sale apicole, susţinând că dispoziţiile legale obligă beneficiarul să facă dovada că cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost învestit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei apicole.

Recurenta critică soluţia instanţei de fond şi cu privire interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor din Ghidul Solicitantului referitoare la definirea noţiunii de "conducător de exploataţie", arătând că potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008, beneficiarul în calitate de conducător de exploataţie coordonează activitatea din ferma sa având posibilitatea să delege îndeplinirea uneia sau mai multor activităţi şi servicii specifice unei sau mai multor persoane. Se susţine că beneficiarul a împuternicit pe B. să o reprezinte în faţa autorităţilor publice cu privire la anumite activităţi auxiliare proiectului de finanţare şi cu privire la care legiuitorul a prevăzut posibilitatea conducătorului de exploataţie să fie sprijinit sau substituit.

O altă critică adusă hotărârii atacate se referă la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13.07.2017 şi 02.11.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18.01.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările cauzei, în raport cu sentinţa pronunţată şi motivele de recurs formulate, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, motiv pentru care hotărârea atacată va fi menţinută ca legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cu privire la prima critică a recurentei, în legătură cu neregula privind nerespectarea condiţiei de eligibilitate pentru finanţarea din M112, constând în aceea ca solicitantul nu ar fi lucrat mai mult de 50% din timpul sau de lucru în cadrul fermei cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, se reţine că în mod corect au fost interpretate de către instanţa de fond dispoziţiile din Ghidul Solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 aplicabil la data depunerii cererii de finanţare a reclamantei. Astfel, dispoziţiile din ghidul mai sus arătat prevăd pentru îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, prezentarea fie a "documentului (carte de muncă sau adeverinţa de la locul de muncă) care atestă faptul că solicitantul a desfăşurat activităţi în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puţin 12 luni, înaintea instalării sale pe cont propriu", fie a "Declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu (...)".

Or, declaraţia prezentată de recurenta-reclamantă şi declaraţia beneficiarei arătată de recurentă în susţinerea îndeplinirii acestui criteriu, fac dovada prestării certe a 50% din timpul de lucru cu cel puţin 12 luni, înaintea instalării sale pe cont propriu, or condiţia Ghidului cerea ca desfăşurarea activităţii să depăşească această valoare. Ca atare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu a fost îndeplinită această cerinţă.

Nici critica privind interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 7 alin. (1),(3) şi art. 5 alin. (5) din Ordinul MADR nr. 119/2011 nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, în conformitate cu care singurul temei pentru schimbarea stupului este cel de la art. 7 alin. (3), respectiv deteriorarea stupului. În aceste condiţii, operaţiunile de curăţenie, pe care susţine recurenta că le-a făcut, nu justifică mutarea definitivă a familiilor de albine şi implicit a plăcuţelor de identificare în/pe alte cutii de stupi.

Instanţa de control judiciar reţine că în mod corect instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a respectat nici condiţia ca vopseaua folosită la imprimare să fie rezistentă la umiditate şi la temperaturi extreme ale mediului ambiant, iar înscrisurile să nu poată fi îndepărtate prin spălare cu apă, detergenţi, substanţe pentru igienizarea stupilor sau substanţe dizolvante/solvante ori prin ştergere cu hârtie abraziva, întrucât plăcuţele de identificare a stupilor recurentei, aşa cum au fost constatate de organul de control, sunt confecţionate din hârtie laminată, ce poate fi uşor distrusă sau refăcută şi reutilizată.

Înalta Curte reţine că nu poate fi acceptată de instanţa de control judiciar critica adusă sentinţei atacate în legătură cu reţinerea neregulii privind nedovedirea folosirii integrale a sprijinului financiar primit până în prezent, pentru procesul de producţie, modernizare şi dezvoltare a fermei sale apicole, cu argumentul recurentei că dispoziţiile legale obligă beneficiarul să facă dovada că cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost învestit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei apicole, întrucât Înalta Curte constată că neregula reţinută de pârâtă este aceea că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia utilizării întregului sprijin financiar primit strict în scopurile prevăzute prin proiect, raportat la suma de 42.722,54 RON, ce a fost retrasă prin reţeaua ATM.

Astfel, este evident că neregula constatată nu se referă la faptul că beneficiarul nu ar fi demonstrat că cel puţin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, ci se referă la faptul că, pentru sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R., recurenta-reclamantă nu a putut face dovada că au fost utilizate în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri. Prin urmare, toate argumentele reclamantei în sensul că a folosit mai mult de 30% în scopul proiectului, nu au relevanţă, cât timp i se impută folosirea în alt scop decât cel al realizării proiectului a unei sume primite prin finanţare. Mai mult, Înalta Curte reţine că recurenta nu a combătut în niciun fel cele reţinute de instanţa de fond cu privire la acest aspect.

Nici critica recurentei cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor din Ghidul Solicitantului referitoare la definirea noţiunii de "conducător de exploataţie", cu referire la faptul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea conducătorului de exploataţie să fie sprijinit sau substituit, nu poate fi acceptată de această instanţă, având în vedere că potrivit acestor dispoziţii "Conducătorul exploataţiei este acea persoană care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă (poate fi: persoană fizică sau acţionar şi administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.

Or, rezultă cu evidenţă că beneficiarul finanţării este obligat să demonstreze că el coordonează efectiv activitatea în cadrul exploataţiei apicole şi tocmai această obligaţie beneficiarul nu a fost în măsură să o demonstreze, atâta timp cât rezultă din actele dosarului că reclamanta are un alt loc de muncă cu normă întreagă la o altă societate şi a mandatat o altă persoană să se ocupe de exploataţie.

Înalta Curte reţine ca nefondată şi critica referitoare la nerespectarea principiului proporţionalităţii, în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a dovedit respectarea cerinţelor stricte ale contractului de finanţare, precum şi a faptului că folosit în jur de 40% din suma acordată cu titlu de finanţare fără dovedirea modului de folosire a acestei sume în interesul solicitat.

Principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Valoarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabileşte prin aplicarea principiului proporţionalităţii, însă în cauza dedusă judecăţii neregula constatată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate şi menţionate indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate şi selecţie.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Întreprindere Individuală împotriva sentinţei civile nr. 3746 din 25.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2018.