Military transfer-to-reserve action time-barred; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 6.05.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, revocarea sau anularea ordinului nr. M.P.965 din 29.11.1995 de trecere în rezervă. De asemenea, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a ordinului atacat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 2686 din 20.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscala fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă acţiunea reclamantului, ca tardiv formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca nelegală, arătând că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, limitându-se doar la excepţia tardivităţii invocată de pârâtă.

Recurentul a arătat că instanţa de fond trebuia să observe că nelegalitatea ordinului de trecere în rezervă a fost contestată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, pe calea excepţiei de nelegalitate, excepţie care este imprescriptibilă, conform dispoziţiilor legale invocate.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond. Intimatul a arătat că în mod greşit reclamantul afirmă că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la fondul cauzei, întrucât normele procedurale obligă instanţa să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a excepţiilor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

De asemenea, intimatul a arătat că în mod greşit recurentul a considerat că excepţia de nelegalitate este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând, chiar şi după împlinirea termenului de exercitare a acţiunii directe în anularea actului, având în vedere că acţiunea privind anularea ordinului este tardiv formulată.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent şi constatând că sentinţa instanţei de fond este legală o va menţine având în vedere considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 acţiunea prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral se poate formulat în termen de 6 luni, care se socoteşte după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat ori de la data expirării termenului legal pentru soluţionarea cererii.

Pentru motive întemeiate, textul menţionat prevede posibilitatea sesizării instanţei de contencios şi după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării sau luării la cunoştinţă a actului administrativ.

Or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamant a formulat acţiunea împotriva actului administrativ arătat, cu depăşirea termenului expres prevăzut de legiuitor, situaţie care este sancţionată de normele procedurale.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului a fost introdusă la data de 6.05.2015 pe rolul instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care actul administrativ atacat a fost emis pe data de 29.11.1995 cu începere a aplicării sale la data de 1.12.1995, data trecerii în rezervă a reclamantului, care a luat cunoştinţă efectiv de trecerea sa în rezerva prin aplicarea acestei măsuri.

De asemenea, instanţa de recurs reţine că nu poate fi validată nici teza susţinută de recurent cu privire la imprescriptibilitatea excepţiei de nelegalitate în cadrul acţiunii în anularea aceluiaşi act atacat pe calea excepţiei.

Astfel, Înalta Curte reţine că în cadrul cererii de chemare în judecată ce are ca obiect anularea ordinului de trecere în rezervă, recurentul a invocat excepţia de nelegalitate a aceluiaşi ordin.

Instanţa de control judiciar reţine că în virtutea principiului "electa una via non datur recursus ad alteram" examinarea legalităţii unui act administrativ pe calea excepţiei de nelegalitate, în cadrul procesului având ca obiect anularea aceluiaşi act, este inadmisibilă, cele două căi de examinare a legalităţii actelor administrative excluzându-se reciproc.

În consecinţă, examinarea actelor administrative pe cale directă exclude controlul judecătoresc, pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane reclamante. În cazul de faţă, reclamantul a recurs la invocarea excepţiei de nelegalitate tocmai datorită regimului juridic mai favorabil în privinţa termenelor în care se poate invoca nelegalitatea actului administrativ, situaţie care nu poate fi însă acceptată de instanţă.

De asemenea, instanţa de control judiciar nu poate accepta critica recurentului cu privire la necercetarea fondului acţiunii sale de către instanţa de fond, întrucât dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ. prevăd ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate în cauză, iar în situaţia în care sunt admise devine inutilă cercetarea în fond a cauzei. Or, în cauza de faţă instanţa a constatat că reclamantul nu a respectat termenul de introducere a acţiunii în justiţie, situaţie care determină respingerea acţiunii, nemaifiind posibilă examinarea de către instanţă a acţiunii introductive, aceasta fiind sancţiunea legiuitorului pentru nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei acţiuni în justiţie.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 2686 din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2018.