Interpretation of "sediul" in Article 88(1)(d) of Law 161/2003: Incompatibility of local councilor with director role at national interest company subsidiaries

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin contestaţia adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALA DE INTEGRITATE, anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015 întocmit de către Agenţia Naţionala de Integritate, prin care s-a reţinut că reclamantul a încalcat regimul juridic al incompatibilitatilor, având în vedere că în perioada exercitării mandatului de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Cluj, a deţinut şi exercitat şi funcţia de director al D.R.D.P. Cluj, încălcând astfel prevederile art. 88 alin. (1) lit. d din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 427/2015 din 27 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantului.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul, fiind invocat în susţinerea căii de atac formulate motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinându-se că în cauză hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, recurentul nu contestă starea de fapt reţinută, arătând că în perioada 29.01.2013-28.05.2014 a deţinut calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Cluj, iar din data de 22.06.2012-prezent, deţine calitatea de director al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, subunitate fără personalitate juridică a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. Argumentează motivul de recurs prin aceea că instanţa de fond a dat o greşită şi nelegală interpretare a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d din Legea nr. 161/2003, nefăcând o distincţie corectă cu privire la sensul legii şi interpretarea gramaticală a textului, în sensul că textul legal se referă la sediul principal al instituţiei, iar recurentul este angajatul unei subunităţi a acesteia.

Susţine recurentul că prin interpretarea gramaticală a textului legal incident în cauză, sensul corect al exprimării îşi au sediul este îşi au sediul principal, remarcându-se cu uşurinţă faptul că textul legal se referă în particular la sediul principal al societăţii de interes naţional şi nu la orice sediu al acesteia în general.

În susţinerea acestei teorii cu privire la modalitatea de interpretare a dispoziţiei legale incidente, recurentul invocă dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care reglementează principiul unităţii terminologice în cadrul limbajului normativ.

4. Apărările intimatei

Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond. A susţinut faptul că dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d din Legea nr. 161/2003, aplicabile cauzei şi a căror interpretare este criticată de recurent, se referă numai la sediul societăţilor comerciale de interes naţional, nefăcându-se distincţia între sediul principal şi sediul secundar.

S-a arătat că recurentul a încălcat interdicţia prevăzută de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d din Legea nr. 161/2003, iar prin cumularea mandatului de ales local cu o altă funcţie publică de autoritate sau cu o funcţie privată stabilită prin legea specială, alesul ar putea intra în conflict cu prerogativele şi obligaţiile stabilite prin statutul său, nefiind vorba de un interes patrimonial.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar reţine că recurentul-reclamant nu combate situaţia de fapt reţinută, pe care o acceptă, arătând că a deţinut funcţiile enumerate de pârâtă, care atrag starea de incompatibilitate, ci apărarea acestuia se concentrează în jurul interpretării dispoziţiei legale incidente, cu referire expresă la sensul cuvântului sediu aflat în norma juridică în cauză.

Or, Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de fond reţine ca fiind corectă interpretarea dată de instanţa de primă jurisdicţie textului legal incident, nefiind vorba de o încălcare a normei materiale în cauză.

Este evident că interpretarea dată de lege cu privire la norma specifică aplicabilă este numai atributul instanţei de judecată, iar în cazul de faţă instanţa de primă jurisdicţie a făcut o aplicare şi interpretare corectă a dispoziţiei legale incidente.

Astfel, dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d din Legea nr. 161/2003 prevăd faptul că Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager,asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Este evident că textul legal prevede că simpla deţinere simultană a funcţiilor enumerate în norma juridică determină atragerea stării de incompatibilitate din perspectiva regimului juridic impus de calitatea de ales local.

Argumentul recurentului că textul de lege permite o singură interpretare, aceea că textul de lege se referă numai la sediul principal al societăţii de interes naţional nu poate fi primită de instanţa de control judiciar. Această interpretare nu este susţinută de conţinutul textului legal care nu distinge între sediul principal şi sediile secundare ale Regiilor Autonome sau Societăţilor Comerciale.

În măsura în care aprecia că textul legal este imprecis, recurentul avea posibilitatea de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui text.

Aceasta pentru că pretinsa imprecizie a unor dispoziţii legale nu poate fi sancţionată de instanţa de contencios administrativ prin anularea actului administrativ emis în temeiul acestor dispoziţii.

Înalta Curte are în vedere că instanţele de judecată nu pot refuza să aplice dispoziţiile legale, potrivit art. 5 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, hotărârea instanţei de primă jurisdicţie va fi menţinută de instanţa de control judiciar, nefiind identificate motive de casare a acesteia şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 394 coroborate cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 427/2015 din 27 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2018.