Ministry ordered to pay foundation VAT difference and interest in funding dispute; appeal dismissed.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17 mai 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Fundaţia "A." în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 20.030,57 RON, reprezentând diferenţă TVA plătită, aferentă cheltuielilor eligibile, în cadrul proiectului "Economia Socială - O şansă pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale", contract de finanţare nerambursabilă x; a dobânzilor fiscale prevăzute de art. 124 alin. (2) raportat la art. 120 alin. (7) C. proc. fisc. din 2003, respectiv, după 1 ianuarie 2016, prevăzute de art. 174 alin. (5) C. proc. fisc. , calculate atât la suma datorată, pe care pârâţii trebuie să o plătească, cât şi la suma achitată cu întârziere, începând din 10 septembrie 2012 până la data plăţii efective (0.04% pe zi până la 28 februarie 2014, 0.03% pe zi de la 1 martie 2014 până la 31 decembrie 2015 şi 0.02% pe zi de la 1 ianuarie 2016). Astfel, solicită obligarea pârâţilor la plata următoarelor sume reprezentând dobânzi fiscale: 3.086,27 RON, reprezentând dobânzi fiscale calculate asupra sumei de 20.411,85 RON, pentru perioada 10 septembrie 2012 - 23 septembrie 2013 şi 8.821,45 RON, reprezentând dobânzi fiscale calculate asupra sumei de 20.030,57 RON, pentru perioada 10 septembrie 2012 - 5 mai 2016;

De asemenea, solicită şi obligarea pârâţilor la plata dobânzilor fiscale, calculate asupra sumei neachitate de 20.030,57 RON, până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 270 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia "A.", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Fondurilor Europene;

- a respins acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ca fiind pronunţată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a obligat pârâtul Ministerul Fondurilor Europene să plătească reclamantei suma de 20.030,57 RON reprezentând diferenţă TVA plătită, de rambursat, conform contractului x; respectiv la plata dobânzilor fiscale după cum urmează:

- 8.821,45 RON, reprezentând dobânzi fiscale calculate asupra debitului achitat de 20.030,57 RON, pentru perioada 10 septembrie 2012 - 5 mai 2016; precum şi în continuare, până la data plăţii efective.

- 3.086,27 RON, reprezentând dobânzi fiscale calculate asupra sumei de 20.411,85 RON, reprezentând TVA restituită cu întârziere către reclamantă, pentru perioada 10 septembrie 2012 - 23 septembrie 2013;

- a obligat pârâtul Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată - taxă de timbru, către reclamantă.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 270 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a formulat următoarele critici:

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea celor doi pârâţi la plata către reclamantă a sumei de 20.030,57 RON, reprezentând diferenţa TVA pentru cheltuielile eligibile plătite cât şi a dobânzilor fiscale calculate atât la suma datorată, pe care aceştia ar fi trebuit să o primească, cât şi la suma achitată cu întârziere, consideră că, din întregul material probator administrat în cauză, rezultă în mod evident faptul că cererea de rambursare TVA nr. 6 fost procesată de către Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest.

Totodată, din corespondenţa depusă la dosarul cauzei (Adresa nr. x din 30 mai 2016), rezultă că actele care constituie temeiul cererii de chemare în judecată au fost emise de către o altă autoritate publică, astfel că prima instanţă a pronunţat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesual pasivă.

Prin cea de-a doua critică, a susţinut că hotărârea a fost pronunţată fără citarea în cauză a autorităţii care a emis actele administrative contestate, respectiv a Organismului Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest.

Astfel, deşi intimata-reclamantă din prezenta cauză a înţeles să solicite admiterea cererii de chemare în judecată doar în contradictoriu cu recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, instanţa de fond avea obligaţia ca, în temeiul art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. să pună în dezbaterea părţilor împrejurarea întregirii cadrului procesual cu autoritatea care a procedat la analiza cererii de rambursare TVA nr. 6.

Or, faţă de cele anterior menţionate, este evident faptul că o astfel de acţiune formulată de către intimata-reclamantă este inadmisibilă şi în mod greşit a fost soluţionată de instanţa de fond prin admiterea în parte a acesteia.

În ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond cu privire la faptul că cererea intimatei-reclamante de restituire a întregii sume ce a făcut obiectul cererii de rambursare TVA nr. 6 este întemeiată, arată că intimata-reclamantă Fundaţia "A." a încheiat, în calitate de beneficiar, contractul de finanţare nr. x, având ca obiect acordarea finanţării derulării proiectului "Economia socială-o şansă pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale".

Potrivit prevederilor contractuale, astfel cum au fost modificate prin actele adiţionale încheiate între aceasta şi pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, art. 7 alin. (22) Rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului şi rambursarea finală, "AMPOSDRU va restitui categoriilor de beneficiari prevăzuţi la art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009, cu modificările şi completările ulterioare, privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, sumele aferente contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului".

La alin. (21) al aceluiaşi articol este prevăzut că, "în vederea restituirii TVA plătite aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, Beneficiarul va transmite AM/OI responsabil, o Cerere de restituire a contravalorii TVA plătite aferentă cheltuielilor eligibile, însoţită de un borderou cuprinzând documentele justificative pentru bunurile şi serviciile achiziţionate."

Totodată, la art. 4 din Contractul de finanţare-Eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, este prevăzut că, "cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de: H.G. nr. 759/2007, de Ghidul solicitantului, de prezentul contract, de instrucţiunile AMPOSDRU, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile."

Prin Adresa nr. x din 11 aprilie 2013, formulată de către reclamanta din prezenta cauză, aceasta a transmis documentele justificative aferente cererii de rambursare TVA nr. 6, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2012 - 30 iunie 2012.

Ca urmare a acestei adrese, a fost achitată către reclamantă suma de 38.804,43 RON, conform OP nr. x din 20 septembrie 2013.

În ceea ce priveşte suma nerambursată solicitată prin cererea de rambursare TVA nr. 6, care face obiectul prezentei acţiuni, astfel cum rezultă din borderoul anexat Adresei nr. x din 11 aprilie 2013, aceasta se referă la TVA aferentă facturii fiscale nr. x din 16 iulie 2012, furnizor SC B. SRL.

Deşi prima instanţă a apreciat că în mod nejustificat Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest nu a avizat la plată întreaga sumă solicitată de intimata-reclamantă prin cererea de rambursare TVA nr. 6, interpretarea dată de instanţa de fond prevederilor Manualului Beneficiarului POSDRU 2007 - 2013 este una eronată.

Potrivit prevederilor acestuia, "sunt eligibile cheltuielile angajate în perioada de implementare a proiectului şi plătite ulterior, aceste cheltuieli putând fi introduse în cererea de rambursare intermediara/finala doar după plata acestora. Fac excepţie de la această regulă doar cheltuielile aferente serviciilor de audit financiar extern, care pot fi plătite ulterior transmiterii cererii de rambursare finală."

Astfel, raţiunea pentru care suma de 1.639,99 RON nu a fost autorizată la plată de către Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest nu a fost depăşirea perioadei de implementare a proiectului la momentul solicitării cererii de rambursare TVA nr. 6, ci faptul că, factura nr. x din 16 iulie 2012, reprezentând contravaloarea serviciilor de audit, nu trebuia cuprinsă în cadrul acestei cereri de rambursare.

Astfel, factura pentru care recurenta-pârâta din prezenta cauză nu a rambursat TVA aferentă a fost emisă la data de 16 iulie 2012.

Or, atâta vreme cât din chiar solicitarea intimatei-reclamante de rambursare a TVA rezultă că cererea de rambursare TVA nr. 6 a fost aferentă perioadei 1 aprilie 2012 - 30 iunie 2012, în mod corect a apreciat recurenta că pentru factura fiscală nr. x din 16 iulie 2016, TVA nu este eligibil.

Referitor la aprecierea instanţei de fond cu privire la faptul că cererea de rambursare cheltuieli nr. 6 şi 7 din cadrul proiectului ar fi fost aprobate la data de 18 octombrie 2012 şi 21 martie 2013, fapt pentru care nu se poate primi apărarea pârâtului potrivit căreia din suma de 40.442,42 RON reprezentând TVA de restituit în baza cererii de rambursare TVA nr. 6 a fost refuzată la plată doar suma de 1.639,99 RON, arată că instanţa învestită cu soluţionarea pe fond a cauzei a făcut o confuzie în ceea ce priveşte cererile de rambursare cheltuieli din proiect şi cererile de rambursare TVA aferente acestor cheltuieli din proiect.

Astfel, din probele administrate în cauză de însăşi intimata-reclamantă, respectiv centralizatorul cererilor de rambursare TVA depus la dosarul cauzei, ceea ce a fost aprobat la data de 18 octombrie 2012 şi 21 martie 2013, au fost cererile de rambursare TVA nr. 5 şi 6 şi în niciun caz cereri de rambursare cheltuieli eligibile aferente proiectului.

Ca atare, este evident că temeiul în baza căruia instanţa de fond şi-a motivat soluţia pronunţată porneşte de la un raţionament eronat, care a condus la pronunţarea unei soluţii greşite.

Un alt motiv de critică priveşte modalitatea de soluţionare a cererii de acordare a dobânzilor pentru plata cu întârziere şi în integralitate a cererii de rambursare TVA nr. 6.

Din prevederile Manualului Beneficiarului POSDRU 2007 - 2013, invocate chiar de instanţa de fond, rezultă că, pentru a fi restituit TVA aferent cheltuielilor eligibile din proiect, beneficiarii trebuie să prezinte cererea însoţită de documente justificative care atestă efectuarea cheltuielilor şi documentele de plată în copie, borderou cuprinzând documentele justificative, balanţa de verificare lunară în care să se regăsească suma solicitată la plată privind TVA.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv corespondenţa electronică din data de 10 aprilie 2013, intimatei-reclamante i-au fost solicitate de către reprezentanţii Organismului Intermediar POSDRU Regiunea Vest depunerea unor documente justificative pentru a putea fi procesată cererea de rambursare TVA nr. 6.

Ulterior, la data de 11 aprilie 2013, intimata-reclamantă a răspuns solicitării organismului intermediar, comunicând documentele justificative solicitate.

Ca atare, de vreme ce însăşi intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi rezultau din încheierea contractului de finanţare la momentul depunerii cererii de rambursare TVA, apare eronată o decizie de acordare a dobânzilor de la momentul la care, în opinia acesteia, s-a împlinit termenul prevăzut la art. 7 alin. (22) din Actul adiţional nr. 2.

Faţă de aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii formulate, în principal ca fiind inadmisibilă şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

4 Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a solicitat respingerea recursului formulat, arătând că instanţa de fond, în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (actualul Minister al Muncii şi Justiţiei Sociale, conform H.G. nr. 12/2017), şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

4.2 Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă Fundaţia "A." a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului pârât Ministerul Fondurilor Europene, arătând că în mod corect a obligat prima instanţă Ministerul Fondurilor Europene, la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât prin O.U.G. nr. 9 din 26 februarie 2014 s-au aprobat unele măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale şi conform art. 1 şi art. 3 din acest act normativ.

Ministerul Fondurilor Europene are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, substituindu-se în drepturile şi obligaţiile care decurg din contractele în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", au fost părţi, aşa cum este în cazul de faţă.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate, arată că Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest nu a fost parte a contractului de finanţare şi nu are calitate procesuală în acest litigiu. Faptul că Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" şi-a delegat, pentru eficientizarea activităţii, o parte din atribuţiile ce ţineau de executarea contractelor de finanţare către organismul local, nu constituie un just temei pentru a conferi acestui terţ calitatea de parte a contractului. Cererile de restituire au fost depuse atât la AMPOSDRU, cât şi la OIRPOSDRU, în funcţie de delegările de atribuţii survenite în timpul implementării proiectului, plăţile fiind efectuate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, aşa cum reiese şi din extrasele de cont depuse la dosarul de fond care atestă plăţile efectuate în contul subscrisei de către MMFPSPV.

Pe fondul cauzei, arată că, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, obiectul acţiunii este reprezentat de refuzul nejustificat al paratului - parte a contractului din care s-a născut obligaţia de plată, de a restitui parţial valoarea TVA-ului aferent cheltuielilor eligibile efectuate cu implementarea proiectului.

Pârâtul nu a contestat faptul ca sumele plătite cu titlu de TVA, pentru cheltuielile eligibile din cadrul proiectului, se impun a fi restituite. Cererile anterioare au fost aprobate, în speţă fiind vorba doar despre restituirea integrala a TVA conform celei de 6-a cereri de restituire.

Instanţa de fond a constatat că prin extrasul de cont din 23 septembrie 2013 s- a efectuat o plata de 38.084,38 RON, însă aceasta reprezintă şi TVA aferent celei de-a 5-a cereri de restituire TVA, în cuantum de 18.392,58 RON, iar diferenţa de 20.411,85 RON reprezintă suma achitata în contul celei de-a 6 cereri de restituire, care viza totalul de 40.442,42 RON. Rezultă clar că a rămas neachitată diferenţa de 20.030,57 RON.

Acest înscris atestă în mod cert că valorile TVA solicitate prin cele doua cereri, corespund cererilor de rambursare a cheltuielilor eligibile aferente, nr. 6 şi 7 din cadrul proiectului, cereri ce au fost aprobate de OIRPOSDRU la datele de 18 octombrie 2012 şi respectiv, 21 martie 2013. Pentru aceste considerente instanţa de fond a respins apărarea pârâtului că din suma de 40.442,42 RON, ca valoare a TVA de restituit conform celei de-a 6-a cereri de restituire, a fost refuzata la plata doar TVA-ul de 1639,99, aferent facturii x/16 iulie 2012, atâta timp cât valoarea debitului aceleiaşi facturi, de 6.833,33 RON, apare ca fiind rambursată la plata ca şi cheltuiala eligibila aferenta proiectului.

Mai mult, motivaţia pârâtului cum că nu putea fi restituit şi TVA-ul aferent acestei facturi, pentru faptul aceasta a fost emisa ulterior perioadei avuta în vedere prin cererea de restituire TVA nr. 6 (1 aprilie - 30 iunie 2012), nu este întemeiată în raport cu specificul serviciilor prestate potrivit menţiunilor acestei facturi, respectiv, servicii de audit prestate de către de SC B. SRL, în timpul implementării proiectului, conform Contractului încheiat cu reclamanta nr. 42 din 19 ianuarie 2010.

Acest motiv nu justifica refuzul de plată al TVA-ului aferent facturii, întrucât caracterul derogatoriu al plaţii cheltuielilor pentru servicii de audit financiar extern rezulta şi din interpretarea prevederilor Notei din Manualul Beneficiarului POSDRU 2007 - 2013, care consacra regula eligibilităţii cheltuielilor angajate în perioada de implementare a proiectului şi plătite ulterior, cheltuieli care pot fi solicitate prin cererile de rambursare doar după plata acestora, şi totodată, stipulează în mod expres excepţia de la aceasta regula, numai în cazul serviciilor de audit financiar extern, care pot fi plătite şi «ulterior transmiterii cererii de rambursare finală».

Referitor la dobânda aferenta acestei sume, arată că termenul de plata este stipulat în prevederile art. 7 alin. (22) din Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare, potrivit cu care «AMPOSDRU va efectua plata contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, în termen de maxim 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire la AMPOSDRU/OIRPOSDRU. Or, câtă vreme cererea de restituire TVA nr. 6 a fost înregistrată la OIRPOSDRU sub nr. x din 27 iulie 2012, termenul de plată de 45 de zile expira la data de 10 septembrie 2012, iar prima tranşă din plată de 20,411,85 RON, a fost efectuată la data de 23 septembrie 2013, deci cu o întârziere de peste 1 an.

În speţa este vorba despre o obligaţie fiscala, regimul TVA fiind reglementat în mod expres de dispoziţiile Codul fiscal, astfel ca aspectele procedurale sunt guvernate de dispoziţiile Codul de procedură fiscală, în speţa, art. 124 alin. (1) Codul de procedură fiscală.

Prin urmare intimatei-reclamante i se cuvin dobânzile fiscale aferente sumei achitate cu titlu de TVA, de 20.411,85 RON începând cu data scadentei, respectiv, 10 septembrie 2012 şi pana la data achitării, 23 septembrie 2013, dar şi dobânzile aferente diferenţei neachitate de 20.030,57 RON, calculate începând cu aceeaşi data a scadentei, până la data formulării acţiunii, precum şi în continuare, până la data achitării efective a acestei diferenţe.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 17 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 februarie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, trebuie amintit că excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratului MMPSP a fost tranşată de prima instanţă prin încheierea de şedinţa din 19 septembrie 2016, ocazie cu care s-a constatat ca numai pârâtul Ministerul Fondurilor Europene justifica legitimare procesual pasivă în cauza, raportat la dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014.

Pe fond, prima instanţă a reţinut că paratul datorează reclamantei diferenţa de 20.030,57 RON cu titlu de TVA solicitat prin cea de-a 6-a cerere de restituire formulată în cadrul proiectului, întrucât, din perspectiva probelor administrate în cauza şi a prevederilor contractuale incidente, se relevă un refuz nejustificat al paratului de plata a acestei sume. De asemenea, a mai reţinut că pârâtul datorează şi dobânda aferenta acestei sume, solicitată şi calculată de reclamantă potrivit prevederilor Codului de procedura fiscală, în vigoare în perioada respectiva, dar şi a dobânzii datorate pentru prima transa din plata, în suma de 20,411,85 RON, achitata cu întârziere, la data de 23 septembrie 2013, în raport cu termenul de plată stipulat în art. 7 alin. (22) din Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare.

Recurentul pârât a criticat hotărârea primei instanţe pe motiv că nu a fost introdus în cauză emitentul actelor administrative contestate, respectiv Organismul Intermediar Regional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, având în vedere faptul că prezentul litigiu s-a născut ca urmare a procesării în mod eronat şi cu întârziere a cererii de rambursare TVA nr. 6. de către această autoritate.

În acest context, trebuie observat că prin Notele de şedinţă înregistrate la dosar în primă instanţă, Ministerul Finanţelor Publice a relevat că reprezintă Ministerul Fondurilor Europene, în baza unui mandat legal ce derivă din dispoziţiile O.U.G. nr. 6/2013, modificate prin art. V din O.U.G. nr. 107/2013, fără a cere, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză şi a altor autorităţi sau fără a critica cadrul procesual stabilit referitor la părţi.

Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, cererile anterioare ale reclamantei privind restituirea TVA-ului au fost aprobate de OIRPOSDRU Regiunea Vest, însă, acest organism a acţionat în temeiul unor competenţe delegate de către AMPOSDRU - autoritate de management responsabil cu gestionarea proiectelor strategice. În temeiul dispoziţiilor legale care au reglementat transmiterea calităţii procesuale şi preluarea rolului de Autoritate de Management pentru Programul operaţional sectorial al pârâtului Ministerului Fondurilor Europene, Înalta Curte apreciază că este corect cadrul procesual referitor la părţi, stabilit în prima instanţă.

Potrivit stării de fapt stabilite de prima instanţă, suma solicitata cu titlu de TVA prin cea de-a 6-a cerere de restituire, în cuantum de 40.442,42 RON, a fost restituită doar parţial, confirmând susţinerea reclamantei în sensul că din această sumă s-a achitat doar 20.411,85 RON, rămânând de plată diferenţa de sumă de 20.030,57 RON.

În concret, prima instanţă a constatat că potrivit extrasului de cont din 23 septembrie 2013 pârâta a efectuat o plata de 38.084,38 RON - dosar, însă acesta reprezintă şi TVA aferent celei de-a 5-a cereri de restituire TVA, în cuantum de 18.392,58 RON (cerere de restituire nr. x din 27 aprilie 2012, formulată pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2012, dosar) diferenţa de 20.411,85 RON, reprezentând suma achitata în contul celei de-a 6 cereri de restituire, care viza totalul de 40.442,42 RON (cerere de restituire nr. x din 25 iulie 2012 formulata pentru perioada 01.04 - 30.06.2012, dosar), rămânând aşadar neachitata diferenţa de 20.030,57 RON din această sumă.

Înalta Curte împărtăşeşte concluzia în sensul că pârâtul nu putea refuza restituirea TVA-ul aferent acestei facturi, pentru simplul fapt ca aceasta factura a fost emisa ulterior perioadei avuta în vedere prin cererea de restituire TVA nr. 6 (1 aprilie - 30 iunie 2012) - având în vedere specificul serviciilor prestate potrivit menţiunilor acestei facturi, respectiv, servicii de audit prestate de către de SC B. SRL în timpul implementării proiectului, conform Contractului încheiat cu reclamanta nr. 42 din 19 ianuarie 2010.

Aşadar, paratul datorează reclamantei diferenţa de 20.030,57 RON cu titlu de TVA solicitat prin cea de-a 6-a cerere de restituire formulata în cadrul proiectului, întrucât plata cheltuielilor pentru servicii de audit financiar extern au caracter derogatoriu, aşa cum rezultă din Nota din Manualul Beneficiarului POSDRU 2007 - 2013, care consacră regula eligibilităţii cheltuielilor angajate în perioada de implementare a proiectului, stipulând, cu titlu de excepţie, că serviciile de audit financiar extern pot fi plătite şi "ulterior transmiterii cererii de rambursare finală".

Recurentul pârât a criticat hotărârea primei instanţe şi în ceea ce priveşte obligarea sa la plata dobânzilor legale, arătând în acest sens că prima instanţă a reţinut în mod greşit că reclamanta are dreptul la dobânzi de la momentul la care s-a împlinit termenul prevăzut la art. 7 alin. (22) din Actul adiţional nr. x În acest sens a arătat că din probatoriul administrat în cauză, respectiv corespondenţa electronică din data de 10 aprilie 2013, rezultă că intimatei-reclamante i-au fost solicitate de către reprezentanţii Organismului Intermediar POSDRU Regiunea Vest depunerea unor documente justificative pentru a putea fi procesată cererea de rambursare TVA nr. 6, documente depuse de aceasta la data de 11 aprilie 2013.

Prima instanţă a reţinut că nu a fost respectat termenul de plată stipulat în prevederile art. 7 alin. (22) din Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare, potrivit cărora "AMPOSDRU va efectua plata contravalorii taxei pe valoarea adăugata plătite, aferenta cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, în termen de maxim 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire la AMPOSDRU/OIRPOSDRU". În acest sens a constatat că cererea de restituire TVA nr. 6 a fost înregistrată la OIRPOSDRU sub nr. x din 27 iulie 2012, termenul de plata de 45 de zile expira la data de 10 septembrie 2012, iar prima tranşă din plata de 20,411,85 RON, a fost efectuată la data de 23 septembrie 2013, deci cu o întârziere de peste 1 an.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului pârât, în sensul că însăşi intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi rezultau din încheierea contractului de finanţare la momentul depunerii cererii de rambursare TVA, întrucât o asemenea apărare nu a fost analizată de prima instanţă, iar stabilirea culpei reclamantei în depunerea documentelor justificative ar impune efectuarea unor verificări de fapt incompatibile cu etapa recursului, în care se urmăreşte examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacat cu regulile de drept aplicabile.

În acest context, analizând capătul de cerere privind plata dobânzilor, prima instanţă a reţinut că pârâtul nu a invocat nicio situaţie obiectiva care ar fi condus la restituirea cu întârziere a TVA, cum ar fi cea prevăzută de paragraful 2 al alin. (22) al art. 7 din cadrul Actului adiţional nr. x, respectiv, formularea unei cereri de restituire incomplete sau cu erori materiale, caz în care avea obligaţia de a notifica remedierea deficientelor, iar procesul de restituire a TVA se suspenda pana la completarea dosarului sau corectarea erorilor.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile privitoare la eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, stabilite de H.G. nr. 759/2007, de Ghidul solicitantului, contractul de finanţare şi de instrucţiunile AMPOSDRU, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind incident în cauză.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 270 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 martie 2019.

Procesat de GGC - LM