Annulment bid against revision ruling inadmissible; final decision upheld.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin Decizia civilă nr. 199 din 5 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 37 din 27 martie 2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie în anulare revizuenţii A. şi B., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate ca fiind dată de o instanţă necompetentă absolut şi reluarea judecăţii pricinii, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

În susţinerea acesteia, s-a menţionat că hotărârea atacată a fost dată de o instanţă necompetentă absolut, în condiţiile în care componenţa Completului de 5 judecători a fost stabilită în afara regulilor edictate de legiuitor şi cu nerespectarea normelor constituţionale; contestatorii au făcut trimitere la decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, solicitând să se dea prevalenţă garanţiilor convenţionale ale art. 6 parag. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, precum şi să se constate că, potrivit art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală (recurs efectiv) prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii în revizuire pronunţate de o instanţă necompetentă absolut, cu înfrângerea principiilor unui proces echitabil.

3. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimata Inspecţia Judiciară s-a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, în raport cu prevederile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora pe calea contestaţiei în anulare pot fi atacate numai hotărârile pronunţate în recurs şi nu în revizuire, cum este cazul în speţă. Intimata a invocat şi inadmisibilitatea contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 5 noiembrie 2018, când s-a pronunţat decizia atacată.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Conform art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia".

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., se constată că acesta a fost invocat pur formal de către contestatori, fără a fi formulate niciun fel de susţineri referitoare la nelegala citare a acestor părţi în litigiul soluţionat prin decizia contestată.

Analizând contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succedă.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, contestaţia în anulare vizează o decizie pronunţată în revizuire, or, potrivit textelor de lege incidente anterior expuse, pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile instanţelor de recurs şi cele ale instanţelor de apel nesupuse recursului.

Se constată, aşadar, că nu este admisibilă contestaţia în anulare formulată ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 503 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale determinate ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Înalta Curte mai reţine că art. 13 din Convenţie, la care fac trimitere contestatorii, garantează existenţa în dreptul intern a unei căi de atac care permite prevalarea de drepturile şi libertăţile consacrate de convenţie.

Or, se constată că în dreptul intern există un mijloc procedural eficient, care răspunde cerinţelor articolului 13 invocat, şi anume calea de atac ce trebuie exercitată cu respectarea cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., atunci când se invocă încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 199 din 5 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2019.

Procesat de GGC - GV