Inadmissibility of appeal against revision decision not based on irreconcilable judgments under Art. 513(6) CPC

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 3145 din 4 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 882 din 23 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

2. Recursul declarat de revizuent

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuentul A., solicitând, în principal, admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecarea recursului în sensul admiterii cererii de revizuire, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 483 - 489 şi 513 din C. proc. civ.

În susţinerea acestuia, s-a menţionat că Decizia civilă nr. 882 din 23 martie 2016, care a fost atacată cu cerere de revizuire, a evocat fondul, aspect care contrazice decizia contestată în prezenta cauză, a reapreciat probele administrate şi a reţinut o altă situaţie de fapt, soluţia pronunţată - în sensul respingerii acţiunii deduse judecăţii - fiind în totală contradicţie cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, s-a arătat că decizia contestată nu a realizat o analiză concretă pentru a concluziona că Decizia nr. 882 din 23 martie 2016 a evocat fondul şi nu a stăruit în aflarea adevărului în conformitate cu prevederile art. 22 din C. proc. civ., este nelegală şi încalcă grav dispoziţiile legale în materie procedurală, a fost dată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a principiului egalităţii şi al contradictorialităţii, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (8) din C. proc. civ., iar neanalizarea aspectelor menţionate, precum şi nemotivarea neanalizării de către instanţă echivalează cu nemotivarea hotărârii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Simpla studiere a cererii de revizuire dovedeşte faptul că s-au invocat motive de revizuire care se circumscriu art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., contrar alegaţiilor din cuprinsul hotărârii contestate.

3. Apărările intimatului Serviciul Român de Informaţii

Prin întâmpinarea formulată în cauză s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs, în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, exercitarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de declararea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire.

Conform art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători".

Cererea de revizuire formulată de A. în Dosarul nr. x/2017 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost formulată pentru hotărâri potrivnice în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. [ci în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.], astfel că decizia dată în revizuire nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 513 alin. (6) teza finală a actului normativ anterior menţionat şi nu este supusă recursului în faţa Completului de 5 judecători, fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3145 din 4 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3145 din 4 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2019.

Procesat de GGC - GV