Admissibility of criminal revision based on alleged conflict between a sentencing judgment and an execution challenge decision.

Asupra apelurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 22 din data de 10 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 şi a Deciziei penale nr. 4 din 10 mai 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat următoarele:

Prin Decizia penală nr. 22 din data de 10 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, printre altele, au fost admise apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelanţii intimaţi inculpaţi C., D., A., B. şi E. împotriva Sentinţei penale nr. 234 din 12 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013, a fost desfiinţată în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen. şi, în consecinţă:

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reţinerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu înlăturarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. prin decizie cu pedepsele stabilite prin sentinţa penală apelată, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 246 din C. pen. anterior, cu reţinerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior şi de 6 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reţinerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

A fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reţinerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu înlăturarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului B. prin decizie cu pedepsele stabilite prin sentinţa penală apelată, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 246 din C. pen. anterior, cu reţinerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior şi de 6 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reţinerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior.

A fost menţinută modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării lor, precum şi termenele de încercare stabilite de instanţa de fond prin sentinţa apelată.

S-a atras atenţia inculpaţilor A. şi B. asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale aplicate inculpaţilor s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Prin Decizia penală nr. 4 din 10 mai 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 595 şi la art. 597 - art. 599 din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia formulată de contestatorii-condamnaţi A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 37 pronunţată la data de 28 iunie 2017 de Tribunalul Militar Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, care a fost desfiinţată şi, rejudecând:

În temeiul art. 4 din C. pen., s-a constatat că a încetat executarea pedepselor cu închisoarea de 3 ani aplicate contestatorilor-condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. x/2001, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 246 din C. pen. anterior, precum şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, aplicată contestatorilor-condamnaţi prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. x/2001, şi pe cale de consecinţă:

În privinţa contestatorului inculpat A.:

- a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită acestui contestator prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată la în Dosarul nr. x/2001 în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:

a) 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 din C. pen. anterior;

b) 3 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată;

c) 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare, faptă prevăzută de art. 263 din C. pen. anterior;

- au fost contopite pedepsele cu închisoarea arătate la pct. I lit. a), b) şi c), urmând ca, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, contestatorul condamnat A. să execute o singură pedeapsă cu închisoarea de 6 (şase) luni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001, pe durata unui termen de încercare de şase ani;

- în temeiul art. 862 din C. pen. anterior, a fost redus termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni stabilită pentru contestatorul A. prin decizia penală de faţă, termen stabilit prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001, de la 6 ani la 5 (cinci) ani şi (6) şase luni.

În privinţa contestatorului inculpat B.:

- a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită acestui contestator prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată la în Dosarul nr. x/2001, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:

a) 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 din C. pen. anterior;

b) 3 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată;

c) 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârşirea infracţiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare, faptă prevăzută de art. 263 din C. pen. anterior;

- au fost contopite pedepsele cu închisoarea arătate la pct. II lit. a), b) şi c), urmând ca, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, contestatorul condamnat B. să execute o singură pedeapsă cu închisoarea de 6 (şase) luni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001;

- în temeiul art. 862 din C. pen. anterior, a fost redus termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni stabilită pentru contestatorul B. prin decizia penală de faţă, termen stabilit prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001, de la 6 ani la 5 (cinci) ani şi (6) şase luni.

Împotriva Deciziei penale nr. 22 din data de 10 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x şi a Deciziei penale nr. 4 din 10 mai 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017, condamnaţii A. şi B. au formulat o cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii, s-a învederat că Decizia penală nr. 4/10.05.2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti este nelegală, fiind incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. în sensul că împotriva revizuenţilor s-au pronunţat doua hotărâri definitive care nu se pot concilia.

S-a arătat că prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001, s-a dispus ca revizuenţii să execute pedepsele cele mai grele de 3 ani închisoare aplicate pentru infracţiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, dispunându-se, totodată, suspendarea sub supraveghere a executării acestora pe un termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 862 din C. pen. anterior.

Astfel, s-au stabilit cu titlu definitiv atât pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cât şi intervalul de 3 ani component al termenului de încercare calculat potrivit art. 862 din C. pen. anterior şi modalitatea de executare a pedepsei.

În procedura contestaţiei la executare, potrivit art. 595 din C. proc. pen., revizuenţii au invocat dezincriminarea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în raport cu cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 405/2016 şi, în consecinţă, au solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 4 din C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 453, alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., apreciind că doar una din cele două hotărâri supuse revizuirii a soluţionat fondul cauzei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, au formulat apel revizuenţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2018, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu pentru data de 20 decembrie 2018.

Prin rezoluţia completului de judecată din data de 14 decembrie 2018, termenul a fost preschimbat pentru data de 19 decembrie 2018, termen la care cauza s-a amânat la data de 28 ianuarie 2018 pentru a da posibilitatea apelanţilor revizuenţi să-şi angajeze apărători.

Dezbaterile au avut loc la data de 25 februarie 2019, concluziile apărătorului ales al apelanţilor revizuenţi şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi cuvântul revizuenţilor, au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Instanţa supremă, examinând excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public privind inadmisibilitatea căii de atac, apreciază că aceasta este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea" şi cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel".

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa supremă constată că Sentinţa penală nr. 466 din data de 4 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, este supusă căii de atac a apelului, excepţia invocată urmând a fi respinsă ca atare.

Analizând apelurile formulate de revizuenţii A. şi B., atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanţa supremă apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Instanţa urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 din C. proc. pen. având în vedere împrejurarea că motivele ce pot fi invocate în susţinerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 453, alin. (1) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

"a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."

Pentru a fi admisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. (când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia) trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiţii, respectiv să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.

Cu privire la prima condiţie, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de doua sau mai multe hotărâri penale definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei.

Pe cale de consecinţă, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 453, alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., o hotărâre pronunţată în faza de executarea pedepsei şi o hotărâre prin care a fost soluţionat fondul cauzei.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001, s-a rezolvat fondul cauzei, dispunându-se condamnarea revizuenţilor la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu privire la modalitatea de executare a acestora dispunându-se suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei rezultante de 3 ani, la care s-a adăugat un interval fix de 3 ani.

Prin Decizia penală nr. 4 din 10 mai 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă contestaţia la executare formulată cu privire la Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2001, hotărâre prin care s-a constatat că a încetat executarea pedepselor cu închisoarea de 3 ani aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 din C. pen. anterior, precum şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, aplicată contestatorilor, şi, pe cale de consecinţă, s-au contopit celelalte pedepse, rezultând pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind redus termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei stabilit prin Sentinţa penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

Cum prin Decizia nr. 4 din 10 mai 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, instanţa supremă reţine că aceasta nu vizează fondul cauzei, întrucât prin această hotărâre a fost soluţionată o contestaţie la executare formulată împotriva deciziei penale prin care s-a judecat fondul acuzaţiilor, astfel încât motivele invocate de către revizuenţi nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 435 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că în mod corect a stabilit prima instanţă că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, motiv pentru care va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanţii revizuenţi la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii revizuenţi până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV