Inadmissibility of appeal against definitive sentence rejecting retrial for lack of evidence in abuse of service and forgery charges.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by the petitioner against a final criminal sentence, thereby upholding the lower court’s decision and ordering the appellant to pay 100 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned an appeal lodged against a Sentence that had rejected a petition for retrial (revizuire), which sought to overturn an earlier ruling dismissing a complaint against a prosecutor’s order to close criminal proceedings for abuse of service and forgery charges due to lack of evidence. The Court held that the appeal was inadmissible because, under Article 408 of the Code of Criminal Procedure, sentences are generally subject to appeal only when provided by law, and since the impugned judgment was definitive and not susceptible to ordinary judicial review, allowing an appeal would violate the principle of legality, the hierarchy of appellate remedies, and the coherent system of appeals established by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 452 alin. (1) C. proc. pen, art. 408 alin. (1) din C. proc. pen, art. 408 din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against definitive sentence rejecting retrial for lack of evidence in abuse of service and forgery charges: The dispute concerned an appeal lodged against a Sentence that had rejected a petition for retrial (revizuire), which sought to overturn an earlier ruling dismissing a complaint against a prosecutor’s order to close criminal proceedings for abuse of service and forgery charges due to lack of evidence. The Court held that the appeal was inadmissible because, under Article 408 of the Code of Criminal Procedure, sentences are generally subject to appeal only when provided by law, and since the impugned judgment was definitive and not susceptible to ordinary judicial review, allowing an appeal would violate the principle of legality, the hierarchy of appellate remedies, and the coherent system of appeals established by law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible because it was directed against a definitive sentence not susceptible to ordinary appeal.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra apelului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 60 din data de 2 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 1045 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a dispune astfel, instanţa supremă a reţinut că prin încheierea nr. 1045 din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. x/P/2015 din 11 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În motivarea încheierii, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, că în mod corect prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 11 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus clasarea cauzei întrucât s-a constatat că nu subzistă vreun element de dovadă care să contureze existenţa conţinutului constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals.
Împotriva încheierii nr. 1045 din 24 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 petentul A. a formulat cerere de revizuire.
Instanţa supremă, analizând cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 1045 din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a constatat că este inadmisibilă.
Astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Din interpretarea textului mai-sus menţionat, rezultă că sunt supuse revizuirii doar hotărârile prin care a soluţionat fondul cauzei cu privire la acţiunea penală şi civilă exercitată în cursul procesului penal împotriva unui inculpat.
Or, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, întrucât încheierea atacată este pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, în procedura prevăzută de art. 340 şi următoarele din C. proc. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 60 din 2 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a formulat apel revizuentul A., la data de 18 iulie 2018, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 26 iulie 2018, sub nr. x/2018.
Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Conform art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
În cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 60 din data de 2 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, hotărâre cu caracter definitiv.
Exercitarea apelului împotriva unei sentinţe penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, este de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la art. 408 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 60 din data de 2 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., să oblige apelantul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 60 din data de 2 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2018.
Procesat de GGC - GV