Recurring appeal against final decision on criminal procedural measures: appeal declared inadmissible as violation of unity of appeal routes and finality

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 46/C din data de 21 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 322 din data de 10 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, iar contestatorul petent obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reţinut că petentul A. a formulat calea de atac împotriva unei încheieri pronunţate în procedura prev. de art. 340 - art. 341 C. proc. pen., iar potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una din soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă. Constatându-se că petentul A. a uzat de o cale de atac soluţionată deja prin încheierea din data de 03.05.2017, în Dosarul nr. x/2017 07.09.2016 a Judecătoriei Vatra Dornei prin care s-a dispus respingerea plângerii petentului, ca inadmisibilă, contestaţia a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A.

Prin Decizia penală nr. 132 din data de 20 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 46/C din data de 21 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că procedura utilizată de către A. nu este prevăzută de legea procesual penală şi, de asemenea, a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile să facă obiectul unei căi de atac, aspect de natură a încălca modul coerent de reglementare în lege a sistemului căilor de atac, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, Completul de 5 judecători, la data de 18 iulie 2019, sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 17 septembrie 2019.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speţă, recurentul A. a exercitat o cale de atac împotriva unei decizii definitive a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare - prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestator împotriva Încheierii nr. 46/C din 21 noiembrie 2018.

Se constată că A. a exercitat succesiv mai multe căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiţii nereglementate de legea procesual penală.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva Deciziei penale nr. 132 din data de 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva Deciziei penale nr. 132 din data de 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - GV