Company in liquidation wins jurisdiction fight; civil court to hear claim for sports federation certificate.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 22.12.2017 sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SA, prin lichidator judiciar B. SPRL a solicitat obligarea pârâtei C. la eliberarea unui certificat care să ateste palmaresul echipei A., începând cu data înfiinţării 1945 şi până la data desfiinţării 2010, atât cu privire la jucătorii profesionişti, cât şi cu privire la juniori.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. şi art. 116 din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentinţa nr. 4686 din data de 4 mai 2018 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect obligaţia de a face privind pe reclamanta SC A. SA, prin lichidator judiciar "B." SPRL, în contradictoriu cu pârâta C. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că litigiul dedus judecăţii nu este unul civil - "obligaţia de a face", aşa cum l-a calificat reclamanta, de vreme ce aceasta susţine că este lezată prin faptul că pârâta nu îi eliberează un certificat, deşi s-a adresat pârâtei cu această solicitare.

De asemenea, s-a reţinut calitatea pârâtei de autoritate publică, rezultată din art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, astfel încât actele emise de federaţia pârâtă sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, conform regulii prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu controlului instanţei de drept comun, această concluzie fiind întărită şi de faptul că reclamanta şi-a întemeiat cererea inclusiv pe dispoziţiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 4441 din data de 1 noiembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA, prin lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta C., în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi în condiţiile art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata în cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că asimilarea anumitor persoane juridice de drept privat categoriei autorităţii publice nu poate avea ca efect logic juridic o extindere a competenţei instanţei de contencios administrativ la exercitarea controlului asupra oricărui act/fapt juridic emis/emanat de la acestea, ci doar în sensul general al Legii nr. 554/2004, circumstanţiat la cele care sunt expresia regimului de putere publică.

Astfel, comunicarea unor informaţii în legătură cu o competiţie sportivă - palmaresul, respectiv evidenţa succeselor sportive înregistrate în timp - constituie expresia aplicării statutului şi a regulamentului acelei federaţii, iar nu a unei acţiuni de executare sau organizare a executării legii. O astfel de comunicare, precum cea litigioasă, nu reiese a fi asociată regimului de putere publică specific activităţii C. ca autoritate publică asimilată, ci apare în legătură cu evidenţele acestei persoane juridice de drept privat.

Cât despre invocarea de către reclamantă a O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, curtea a apreciat că această menţiune nu constituie un aspect esenţial al cauzei juridice în stabilirea competenţei materiale de judecată, întrucât din lectura atentă a cererii reiese că respectivul act normativ a fost invocat în scop de analogie, iar acţiunea formulată a fost precizată de reclamantă ca supunându-se dreptului comun şi art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamanta SC A. SA îl reprezintă obligarea pârâtei C. la eliberarea unui certificat care să ateste palmaresul echipei A., începând cu data înfiinţării 1945 şi până la data desfiinţării 2010, atât cu privire la jucătorii profesionişti, cât şi cu privire la juniori.

Pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, Înalta Curte constată că prezintă relevanţă natura certificatului pretins a fi eliberat, dar şi calificarea dată de reclamantă acţiunii promovate.

Pornind de la definiţia "autorităţii publice" [art. 2 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004] şi de la abilitarea sa legală de a acţiona în "regim de putere publică", se constată că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 69/2000 federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, recunoaşterea acestui statut nu atrage automat includerea federaţiei pârâte în categoria autorităţilor publice pentru totalitatea actelor juridice emise, indiferent de obiectul şi sfera lor de reglementare.

Altfel spus, prin asimilarea anumitor persoane juridice de drept privat categoriei autorităţii publice nu are loc o extindere a competenţei instanţei de contencios administrativ la exercitarea controlului asupra oricărui act/fapt juridic emis/emanat de la acestea, ci doar în sensul general al Legii nr. 554/2004, circumstanţiat la cele care sunt expresia regimului de putere publică.

În acest context, comunicarea de informaţii referitoare la palmaresul şi evidenţa succeselor sportive înregistrate în timp de o anumită echipă reprezintă expresia aplicării statutului şi a regulamentului federaţiei, iar nu a unei acţiuni de executare sau organizare a executării legii şi nu poate fi asociată regimului de putere publică specific activităţii C. ca autoritate publică asimilată, ci apare în legătură cu evidenţele acestei persoane juridice de drept privat.

Acţiunea vizează, aşadar, o "obligaţie de a face" potrivit dreptului comun şi nu un act administrativ asimilat, supus reglementării speciale din materia contenciosului administrativ, aceasta fiind şi voinţa evidentă a reclamantei materializată prin indicarea dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A., prin lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV