Ineligibility of duplicate training costs for EU-funded administrative capacity projects under Romanian administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.01.2016, astfel cum a fost precizată, reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene - Direcţia constatare şi anulare nereguli - Serviciul constatare şi stabilire nereguli PODCA anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RPVC/17.11.2015 aferent proiectului cod SMIS 39182 "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a structurilor subordonate", menţinut prin Decizia nr. 33/11.01.2016 de soluţionare a contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1626 din 17 mai 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu sediul în Bucureşti, Bd. x, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene - Direcţia constatare şi anulare nereguli - Serviciul constatare şi stabilire nereguli PODCA.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi anularea actelor administrative contestate.

În motivarea recursului declarat, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, în condiţiile în care dispoziţiile legale invocate de către autoritatea emitentă nu interzic participarea unei persoane la acelaşi curs de două ori;

- instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că participarea aceluiaşi cursant de două ori la acelaşi curs a fost determinată de necesitatea aprofundării şi actualizării cunoştinţelor, avându-se în vedere atribuţiile înscrise în fişa postului, care vizează aspecte privind elaborarea/revizuirea/supervizarea/evaluarea de proceduri, iar actualizarea cunoştinţelor şi perfecţionarea pregătirii profesionale este una din principalele obiective ale formării profesionale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 4 noiembrie 2016, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În esenţă, a arătat că instanţa de fond a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză şi a statuat în mod corect că participarea aceluiaşi cursant la două sesiuni de formare profesională desfăşurate în perioade diferite, dar cu aceeaşi temă de instruire, în baza unei agende de curs identică pentru toate sesiunile de formare reprezintă o cheltuială neeligibilă.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cauzei din 11.10.2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen de judecată, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 33/11.01.2016 prin care autoritatea intimată a respins contestaţia îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RPVC/17.11.2015 prin care s-a stabilit că suma de 1550 RON, rectificată ulterior ca fiind de 1.317,50 RON este neeligibilă şi constituie debit în sarcina recurentei-reclamante.

Neregula constatată prin actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea proiectului cod SMIS 39182 "Implementarea sistemului managerial intern la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a structurilor subordonate", proiect co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013.

În esenţă, echipa de control a reţinut că o angajată a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (dna. A.) a participat la două sesiuni de formare profesională ale aceluiaşi curs (Sistemul de control managerial intern - nivel bază) astfel: la sesiunea nr. 1 organizată în perioada 21 - 27.09.2014 la Neptun şi la sesiunea nr. 11 organizată în perioada 02 - 06.03.2015 la Constanţa.

Învestită cu controlul de legalitate, Curtea de apel a constatat legalitatea actelor administrative contestate, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în raport de situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, necontestată de către părţi.

Reanalizând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile recurentului-reclamant vizând inexistenţa săvârşirii unei nereguli sunt nefondate, întrucât potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 la nivel naţional, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, neregularitate înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

De asemenea, conform art. 1 lit. d) din H.G. nr. 759/2007, prin costuri eligibile se înţeleg "costuri care pot fi atribuite unei anumite activităţi din cadrul operaţiunii şi pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză."

Or, în speţă, după cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, participarea unui cursant pentru a doua oară la un curs de formare cu aceeaşi tematică - "Sistemul de control intern/managerial" - reprezintă neregulă în sensul dispoziţiilor legale sus enunţate, neputând fi reţinută legătura efectivă cu acţiunea în cauză.

Astfel, derularea cursurilor de formare profesională s-a făcut în condiţiile contractului de finanţare nr. x din 30.07.2012 în cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, contract ce a avut ca obiect implementarea "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a structurilor subordonate".

Având în vedere contextul în care s-au derulat cursurile de formarea profesională în discuţie, într-un anume scop şi în condiţii strict reglementate, recurentul-reclamant avea obligaţia de a justifica în mod pertinent motivul pentru care aceeaşi persoană a participat de două ori la un seminar cu aceeaşi temă, în detrimentul altor persoane sau a realizării altor activităţi de natură a asigura implementarea proiectului.

Susţinerile recurentului-reclamant în sensul că participarea aceluiaşi cursant de două ori la acelaşi curs a fost determinată de necesitatea aprofundării cunoştinţelor nu pot fi primite, având în vedere că tematica abordată a fost identică, nefiind furnizate informaţii suplimentare faţă de cunoştinţele dobândite la prima sesiune de formare.

Prin urmare, toate costurile legate de participarea aceluiaşi cursant la cea de-a 11-a sesiune de formare organizată în localitatea Constanţa în perioada 2 - 6.03.2015 nu se justifică, în condiţiile în care acelaşi cursant a participat şi la sesiunea 1 organizată în localitatea Neptun în perioada 22 - 26.09.2014.

Nici susţinerea vizând necesitatea formării continue a funcţionarului public nu poate fi primită, întrucât verificarea eligibilităţii costurilor aferente implementării proiectului vizează respectarea regulilor de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale, fără a se ţine seama de nevoia de formare profesională a persoanelor din grupul ţintă al proiectului.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorităţii intimate în sensul săvârşirii unei nereguli de către recurent constând în participarea aceluiaşi cursant la două sesiuni de instruire cu aceeaşi tematică, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond reţine legalitatea actelor administrative contestate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 1626 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV