Tax challenge revived: tax authority ordered to rule on merits as suspension and rejection were unlawful.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5.10.2016, reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar B. IPURL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, prin D.G.R.F.P. Galaţi:

1) anularea în totalitate a Deciziei nr. 108/09.04.2015, atât în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrativ-fiscale împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F BR 481/14.11.2014, cât şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere în parte a contestaţiei administrative, ambele dispuse prin Decizia atacată.

2) obligarea organelor fiscale la soluţionarea în totalitate, pe fond a contestaţiei administrativ-fiscale.

3) anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F BR 481/14.11.2014, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.11.2014, cu privire la suma de 30.233 RON de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila şi constatarea nelegalităţii Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/14.11.2014.

4) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată rezultate din prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1993 din 8 iunie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta SC A. SRL, prin B. IPURL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, prin D.G.R.F.P. Galaţi, a anulat Decizia nr. 108/09.04.2015 şi a obligat pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/14.11.2014 şi a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. x/14.11.2014 cu privire la suma de 30.233 RON.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, ambele criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deşi recurentele-pârâte au formulat memorii de recurs separate, criticile aduse sentinţei recurate vizează, în esenţă, aceleaşi aspecte de nelegalitate, respectiv:

- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că, din lecturarea contestaţiei, rezultă că argumentele de fapt şi de drept invocate de către intimata-reclamantă s-ar referi implicit şi la suma de 30.233 RON, în condiţiile în care intimata nu invocă motive concrete cu privire la această sumă, sarcina probei incumbând contestatorului, ca un imperativ al interesului personal de a invoca o pretenţie în cadrul căii administrative de atac;

- în mod greşit instanţa de fond a constatat că soluţia de suspendare a fost dispusă nelegal, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. , organul administrativ jurisdicţional nu se poate pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se analiza latura penală, între stabilirea obligaţiilor fiscale contestate şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite existând o strânsă legătură.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 7.11.2016, intimata SC A. SRL a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În esenţă a arătat că în cuprinsul contestaţiei administrative intimata a formulat critici cu privire la toate obligaţiile suplimentare de plată neputându-se susţine nemotivarea contestaţiei pentru suma de 30.233 RON.

Sub aspectul soluţiei dispuse de instanţa de fond cu privire la decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative a arătat că soluţia instanţei de fond este legală, întrucât sesizarea penală formulată de organul fiscal vizează persoane fizice, iar nu societatea intimată.

Totodată, a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia formularea unei simple sesizări nu poate conduce la suspendarea contestaţiei administrative, cele două proceduri putând continua simultan pentru respectarea drepturilor contribuabilului.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cauzei din 11.10.2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, a fost fixat termen de judecată în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă SC A. SRL are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 108/9.04.2015 prin care autoritatea fiscală a respins ca nemotivată contestaţia administrativă pentru suma de 30.233 RON şi a suspendat soluţionarea contestaţiei până la finalizarea cauzei penale pentru suma de 16.309.975 RON, precum şi a deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x/14.11.2014 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.11.2011 cu privire la suma de 30.233 RON reprezentând impozit pe profit, majorări şi penalităţi de întârziere.

În esenţă, inspecţia fiscală desfăşurată în perioada 28.07.2014 - 14.11.2014 la sediu societăţii intimate s-a finalizat prin emiterea de către organele fiscale a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.11.2014 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. x/14.11.2014 în cuantum de 16.309.975 RON reprezentând pe profit, TVA şi accesorii.

Organele de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Brăila, au transmis Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sesizarea penală nr. 40428/19.11.2014 însoţită de Procesul-verbal nr. x/11.11.2014, având aceleaşi constatări cu cele din Raportul de inspecţie fiscală nr. x/14.11.2014 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. x/14.11.2014 considerând că au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi ale art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002, prejudiciul produs bugetului de stat fiind de 16.442.904 RON reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii aferente, valoare în care se regăseşte suma de 16.309.975 RON stabilită prin Decizia de impunere nr. x/14.11.2014. contestată.

Contestaţia administrativă formulată de către intimată împotriva actelor administrativ fiscale sus arătate a fost soluţionată prin Decizia nr. 108/9.04.2015 prin care recurenta-pârâtă ANAF a dispus următoarele:

1. Respingerea ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 30.233 RON reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere;

2. Suspendarea soluţionării contestaţiei până la finalizarea cauzei penale, pentru suma de 16.309.975 RON reprezentând, impozit pe profit, majorări de întârziere şi penalităţi aferente, TVA, majorări de întârziere şi penalităţi aferente.

Soluţia primei instanţe de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative şi obligare a autorităţii emitente la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport de starea de fapt fiscală reţinută.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate de către recurentele-pârâte, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile vizând hotărârea primei instanţe asupra soluţiei autorităţii fiscale de respingerea ca nemotivată a contestaţiei administrative cu privire la suma de 30.233 RON reprezentând impozit pe profit şi accesorii sunt apreciate ca nefondate, întrucât, aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, în cuprinsul contestaţiei administrative sunt expuse pe larg, atât motivele de fapt şi de drept, cât şi dovezile pe care se întemeiază contestaţia.

Împrejurarea că nu au fost formulate critici distincte cu privire la suma de 30.233 RON nu echivalează cu nemotivarea contestaţiei, de vreme ce prin contestaţia administrativă au fost formulate critici cu privire la întreaga sumă reţinută de organul fiscal cu titlu de obligaţii fiscale suplimentare, deci implicit şi cu privire la suma de 30.233 RON.

Dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. fisc. şi cele ale pct. 11.1 lit. b) din OPANAF nr. 450/2013 invocate de către recurentele-pârâte nu sunt incidente în cauză, întrucât, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, acestea se referă la situaţia în care contestaţia, în ansamblu, este nemotivată în fapt şi în drept şi nu la situaţia în care argumentele contestatorului nu ar acoperi fiecare sumă defalcată din totalul obligaţiilor fiscale suplimentare contestate.

Nici criticile vizând sarcina probei nu pot constitui argumente în susţinerea soluţiei de respingerea a contestaţiei ca nemotivată, întrucât acestea au relevanţă asupra temeiniciei, iar nu asupra motivării contestaţiei.

Fiind îndeplinită obligaţia de motivare a contestaţiei administrative, în mod corect instanţa de fond a apreciat că este nelegală soluţia organului fiscal de respingere ca nemotivată a contestaţiei cu privire la suma de 30.233 RON, acesta având obligaţia de a proceda la soluţionarea pe fond a contestaţiei, sub acest aspect.

Nefondate sunt şi criticile vizând dezlegarea dată cu privire la măsura autorităţii fiscale de suspendare a soluţionării contestaţiei formulate în ceea ce priveşte suma de 16.309.975 RON reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii.

Suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de intimata-reclamantă a intervenit ca urmare a faptului că organele de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Brăila au formulat sesizare penală înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, considerând că au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către administratorii societăţii comerciale intimate, numiţii C. şi D., în motivarea sesizării penale fiind indicate toate faptele reţinute în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală x/14.11.2014 ca încălcări ale legislaţiei fiscale şi care au generat calcularea de obligaţii fiscale suplimentare de plată în sarcina societăţii intimate.

Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 "Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele de control cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă."

Astfel, pentru a fi dispusă măsura suspendării soluţionării contestaţiei de către organul de soluţionare a contestaţiei se cer a fi îndeplinite cumulativ condiţiile privind sesizarea organelor de cercetare penală cu privire la indiciile săvârşirii unei infracţiuni şi constatarea înrâuririi hotărâtoare a săvârşirii infracţiunii asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă.

În speţă, deşi îndeplinită condiţia sesizării organelor penale pentru începerea cercetărilor în vederea constatării elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, organul de soluţionare a contestaţiei nu a arătat motivat care este legătura de cauzalitate între posibilul caracter penal al faptelor sesizate şi stabilirea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului. Astfel, contrar dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. care reclamă o decizie motivată a organului care soluţionează contestaţia, Înalta Curte constată că singura referire din considerentele deciziei contestate nr. 108/09.04.2015 la interdependenţa care ar exista între soluţia fiscală şi cea penală vizează constatările organelor de control cu privire la tranzacţiile derulate de societatea recurentă în perioada supusă controlului a căror realitate urmează a fi tranşată de organele de cercetare penală.

În acest context, instanţa de control judiciar constată că organul fiscal care soluţionează contestaţia administrativă împotriva actului de impunere are suficiente elemente factuale pentru a analiza şi a stabili realitatea şi legalitatea operaţiunilor economice şi a consecinţelor pe tărâm fiscal, fără a fi ţinut de cercetările penale împotriva administratorilor societăţii pentru evaziune fiscală în condiţiile în care organul fiscal a stabilit prin raportul de inspecţie fiscală şi prin decizia de impunere care sunt obligaţiile fiscale ale contribuabilului, provenienţa acestora şi temeiul legal al sumelor impuse la plată.

În aceste condiţii, menţinerea suspendării procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei pronunţată de autoritatea recurentă ar conduce la împiedicarea pronunţării unei instanţe cu privire la fondul raportului fiscal litigios, fiind create premisele încălcării dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, atât din perspectiva dreptului de acces la instanţă, cât şi din perspectiva depăşirii duratei rezonabile a procedurii.

Aşa fiind, pentru a asigura un just echilibru între interesul public pe care în exprimă organul fiscal şi interesul privat al contribuabilului de a-şi vedea clarificată situaţia fiscală, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a anulat decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative, cu consecinţa obligării organului competent să se pronunţe asupra fondului contestaţiei administrative.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, împotriva Sentinţei nr. 1993 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV