Public officials' salary recalculation: Competence conflict resolved under the mandatory first-hearing verification rule of civil procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Tribunal of Satu Mare, Civil Section I, ruling that the lower court could not later decline material competence after having verified and affirmed its jurisdiction at the initial hearing. The dispute involved a group of public prosecution office staff suing various public administration bodies to recalculate their basic salaries, specifically seeking the inclusion of an 8.5% bonus provision from an emergency ordinance in their base salary calculations and demanding payment of resulting wage differences with interest. The court’s decisive legal basis relied on Articles 130(2) and 131(1) of the Code of Civil Procedure, which mandate that exceptions to material and territorial competence of a public order nature must be raised at the first hearing where parties are legally cited, and that the judge is obligated to verify competence from ex officio at that specific procedural stage, thereby barring any subsequent declination of competence once the initial interlocutory ruling has established jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 1535 din C. civ, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 127 C. proc. civ, art. 111 C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ; Public officials' salary recalculation: Competence conflict resolved under the mandatory first-hearing verification rule of civil procedure: The dispute involved a group of public prosecution office staff suing various public administration bodies to recalculate their basic salaries, specifically seeking the inclusion of an 8.5% bonus provision from an emergency ordinance in their base salary calculations and demanding payment of resulting wage differences with interest. The court’s decisive legal basis relied on Articles 130(2) and 131(1) of the Code of Civil Procedure, which mandate that exceptions to material and territorial competence of a public order nature must be raised at the first hearing where parties are legally cited, and that the judge is obligated to verify competence from ex officio at that specific procedural stage, thereby barring any subsequent declination of competence once the initial interlocutory ruling has established jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited in the dispositive for establishing the competence to solve the cause in favor of the Tribunal of Satu Mare.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită
Prin cererea înregistrată sub Dosar nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. - de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, BB., CC., DD., EE., FF. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, GG., HH., II. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, JJ., KK., LL. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, MM., NN., OO. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş - personal auxiliar de specialitate, specialişti IT, personal conex şi tehnician criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş şi parchetele subordonate, în conformitate cu prevederile art. 194 şi urm. C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie - în calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - în calitate de ordonator secundar de credite şi emitent al deciziilor pe care reclamanţii înţeleg să le conteste, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş - în calitate de ordonator terţiar de credite şi Ministerul Finanţelor Publice au solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună:
1. recalcularea salariului de baza prin includerea în cuantumul salariului brut de încadrare stabilit prin Deciziile nr. 29/04.04.2016, nr. 127/28.12.2016, nr. 128/28.12.2016, nr. 43/31.01.2017, nr. 44/31.01.2017 nr. 46/15.02.2017, nr. 83/17.02.2017, nr. 84/21.02.2017, nr. 87/28.02.2017, nr. 133/31.08.2017, nr. 134/31.08.2017 - emise de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum şi Ordinul nr. 2278 din 04.08.2017 emis de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2013, a procentului de 8.5% prevăzut de O.G. nr. 13 din 30 ianuarie 2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, respectiv VRS 405 RON + 8.5% + 10%;
2. obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea salariilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, diferenţe în valoare actualizată şi daune moratorii, precum şi dobânda legală, conform prevederilor art. 1535 din C. civ., până la data plăţii efective.
Printr-o cerere înregistrată separat, în cadrul aceluiaşi dosar, reclamanta PP., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat:
1. recalcularea salariului de bază prin includerea în cuantumul salariului brut de încadrare stabilit prin deciziile nr. 437, nr. 438 din 7 februarie 2017 şi deciziile nr. 304, nr. 305 din 19 ianuarie 2017 emise de către pârât (prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015) a procentului de 8.5% prevăzut de O.G. nr. 13 din 30 ianuarie 2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, respectiv VRS 405 RON + 8.5% + 10%;
2. obligarea pârâtului la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea salariilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, diferenţe în valoare actualizată şi daune moratorii, precum şi dobânda legală, conform prevederilor art. 1535 din C. civ., până la data plăţii efective.
1.1. Prin Sentinţa civilă nr. 470/LMA din 02.10.2018 Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a secţiei civile I a Tribunalului Satu Mare, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale în ceea ce priveşte cererea reclamantelor C., G. şi H., cerere care a fost disjunsă şi trimisă spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş.
A disjuns cererea formulată de către reclamanta PP. şi s-a înregistrat sub un alt număr de dosar.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerul finanţelor publice, invocată de acesta.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie invocată de acesta.
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
A respins acţiunea reclamanţilor A., B., D., E., F., I., J., K., L., M., N., O., P. - de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, BB., CC., DD., EE., FF. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, GG., HH., II. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, JJ., KK., LL. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, MM., NN., OO. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect drepturi băneşti.
1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 471/LMA din data de 02.10.2018 Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a secţiei civile I a Tribunalului Satu Mare, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale în ceea ce priveşte cererea reclamantelor C., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect drepturi băneşti, cerere care a fost disjunsă şi a fost trimisă spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Satu Mare a reţinut că reclamantele C., G. şi H. sunt angajate ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, fiind funcţionari publici. Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarilor publici sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Ca atare, în ceea ce priveşte cererile având ca obiect drepturile salariale solicitate de către aceste reclamante, completele specializate în materia litigiilor de muncă nu au competenţa materială de a le soluţiona. În ceea ce priveşte competenţa teritorială, funcţionarilor publici nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 111 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
În consecinţă, cu privire la aceste reclamante, în temeiul dispoziţiilor menţionate şi ale art. 130 C. proc. civ. a fost admisă excepţia necompetenţei Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş.
2. A doua instanţă învestită, după declinare
Pe rolul Tribunalului Maramureş cauza a fost înregistrată la data de 06.11.2018, sub nr. x/2018.
Prin Sentinţa civilă nr. 1894 din data de 28.11.2018 Tribunalul Maramureş, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă a declinat în favoarea Tribunalului Satu Mare competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de către reclamantele C., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Maramureş a reţinut următoarele:
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 06.03.2018. Primul termen de judecată stabilit în cauză a fost fixat pentru data de 06.06.2018. După cum reiese din încheierea de şedinţă pronunţată la primul termen, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, având în vedere prevederile art. 131 C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei competenţe, constatând că este competentă general, material şi teritorial în soluţionarea litigiului ivit între părţi.
La acelaşi termen, constatându-se ca fiind lămurite toate aspectele relevante ale cauzei, au fost închise dezbaterile, fiind amânată pronunţarea, mai întâi pentru data de 13.06.2018 şi mai apoi pentru 20.06.2018, dată la care litigiul a fost repus pe rol în vederea suplimentării probaţiunii.
Ulterior repunerii pe rol, la termenul de judecată din 19.09.2018, instanţa a constatat faptul că s-a invocat, în ceea ce priveşte situaţia reclamantelor C., G. şi H., necompetenţa sa materială şi teritorială. S-a amânat pronunţarea pentru data de 02.10.2018, dată la care s-a disjuns cererea în partea ce le priveşte pe cele trei reclamante, s-a admis excepţia necompetenţei instanţei şi cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Maramureş.
În opinia instanţei ulterior învestită, raportat la stadiul procedurii, era inadmisibilă la data de 02.10.2018 declinarea, de către prima instanţă învestită, a competenţei de soluţionare a cauzei. Pentru a ajunge la această concluzie Tribunalul Maramureş a avut în vedere că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Conform art. 131 alin. (1) la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
Dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii din data 06.06.2016 şi fiind depăşit deja la data de 02.10.2018 momentul procesual până la care instanţa învestită cu soluţionarea cererii reclamantelor avea posibilitatea să îşi decline competenţa, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Satu Mare.
Pentru toate aceste considerente instanţa, văzând prevederile art. 131 şi 132 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, reclamantele C., G. şi H. sunt angajate ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş fiind funcţionari publici.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
În primul rând, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Conform art. 131 alin. (1) din acelaşi Cod: la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
Or, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 06.06.2018 Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, a considerat că este instanţă competentă material şi teritorial menţionând că: "În considerarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 95 C. proc. civ. şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanţa a verificat din oficiu competenţa şi a constatat că aceasta este competentă general, material şi teritorial să judece pricina de faţă".
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, odată ce s-a declarat competent să soluţioneze prezenta cauză nu mai putea invoca necompetenţa materială.
4. Soluţia Înaltei Curţi
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., G., H. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV