Jurisdictional competence for suspending enforcement of central tax acts exceeding statutory threshold; High Court lacks first-instance jurisdiction.

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.10.2015 şi înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SA în contradictoriu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P Galaţi - A.J.F.P Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 187/18.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă şi înregistrată sub nr. A SLP 1138/03.06.2015, obligarea ANAF - DGSC la soluţionarea contestaţiei administrative formulată de reclamantă prin care a solicitat anularea actelor administrativ-fiscale, respectiv: Decizia de impunere nr. x/06.03.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, în valoare de 43.651.814 RON, Procesul-Verbal nr. x/06.03.2015 şi Raportul de Inspecţie Fiscală, înregistrat sub nr. x/06.03.2015, precum şi obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 70 din data de 25 aprilie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta SC A. SA - prin administrator judiciar B. şi pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P Galaţi - A.J.F.P Constanţa, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 70 din data de 25 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA - prin administrator judiciar B.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015.

4. Cererea de suspendare a executării actului administrativ

La data de 11.12.2018 recurenta-reclamantă SC A. SA - prin administrator judiciar B. a formulat cerere de suspendare a executării actului administrativ respectiv: Decizia de impunere nr. x/06.03.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, în valoare de 43.651.814 RON, Procesul-verbal nr. x/06.03.2015 şi Raportul de Inspecţie Fiscală, înregistrat sub nr. x/06.03.2015, până la soluţionarea acţiunii în fond.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recurenta-reclamantă a învestit Înalta Curte cu o cerere de suspendare a executării actelor administrative emise de autoritatea administrativă motivat de faptul că dosarul în care a solicitat anularea acestor acte se află în curs de judecată pe rolul acestei instanţe.

Potrivit art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Competenţa instanţelor de contencios administrativ este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...)

(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Analizând motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamantul solicită suspendarea unor acte emise de către o autoritate publică centrală, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior citate, dar şi în raport de prevederile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Curţile de apel judecă: 1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;".

În ceea ce priveşte competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, aceasta este circumscrisă soluţionării recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal neavând competenţă atribuită de lege ca instanţă de fond.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că revine Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa materială de a soluţiona cererea de chemare în judecată introdusă de petenta SC A. SA - prin administrator judiciar B.

6. Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 96 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta SC A. SA - prin administrator judiciar B. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării actelor administrative, respectiv a Deciziei de impunere nr. x/06.03.2015, a Procesului-verbal nr. x/06.03.2015 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală, înregistrat sub nr. x/06.03.2015, formulată de petenta SC A. SA - prin administrator judiciar B., în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV