Interest on excise surpluses following refusal of automatic tax offset under Fiscal Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013, reclamanta SC A. SA prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili şi D.G.R.F.P. Galaţi - AFP Contribuabili Mijlocii:

- anularea actului administrativ nr. x/13.02.2013 emis de ANAF - Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili;

- obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - Administraţia Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii, în solidar, la plata sumei de 6.939.567 RON, reprezentând dobânzi pentru valoarea accizelor nerestituite efectiv/necompensate, dobânzi calculate de la data de 01.01.2009 până la data de 08.11.2011;

- obligarea celor două instituţii la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 28/CA din data de 26.02.2015 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecată asupra capătului de cerere privind anularea actului administrativ nr. x/13.02.2013 emis de ANAF - DAMC. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili şi D.G.R.F.P. Galaţi - AFP Contribuabili Mijlocii. A obligat pârâtele ANAF şi DGRFP Galaţi, în solidar la plata către reclamanta SC A. SA a sumei de 6.939.567 RON - dobânzi pentru perioada 01.01.2009 - 08.11.2010. A admis cererea de suplimentare onorariu expert cu suma de 1.000 RON. A obligat reclamanta să achite expertului desemnat D. diferenţa de onorariu de 1.000 RON. A obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată - onorariu expert.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 28/CA din data de 26.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală invocând disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - A.J.F.P. Constanţa, pentru ANAF - DGAMC, în baza mandatului nr. x/10.12.2013, precum şi pentru Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galaţi, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Critică soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:

Instanţa a reţinut că pârâtele, pentru obligaţiile constând în acciza pentru motorină, devenite restante ca urmare a depunerii de către reclamantă a declaraţiilor rectificative, au calculat şi impus obligaţii fiscale accesorii, deşi ar fi trebuit să procedeze la compensarea creanţelor reclamantei, întrucât creanţele existau deodată, fiind certe, lichide şi exigibile. Totodată se reţine de către instanţă faptul că, organul fiscal ar fi putut constata din oficiu compensarea conform art. 116 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003.

Or, legalitatea sau nelegalitatea calculării de accesorii aferente declaraţiilor rectificative depuse de reclamantă nu face obiectul prezentei cauze, reclamanta având posibilitatea contestării acestora pe cale administrativă şi ulterior pe cale judecătorească.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, prin adresa nr. x/29.01.2013 înregistrată la DGAMC, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 6.939.567 RON reprezentând dobânzi pentru valoarea accizelor nerestituite efectiv de către autoritatea fiscală aferentă perioadei 01.01.2009 - 08.11.2010.

Autoritatea fiscală, prin adresa nr. x/13.02.2013, comunică reclamantei faptul că cererea de restituire a fost respinsă motivat de următoarele aspecte:

- suma existentă în plus la data de 01.01.2009 în accize pentru păcură, rezultată ca urmare a transferului efectuat de către DGFP Constanţa - AFP pentru Contribuabili Mijlocii a sumelor existente în contul produse energetice a stins obligaţiile fiscale declarate de societate la produsul accize păcură, după cum urmează: 25.03.2009 - 2.209.839 RON; 25.04.20069- 2.282.569 RON; 25.05.2009 - 3.379.671 RON şi 25.06.2009 - 3.746.556 RON, avându-se în vedere faptul că până la data de 09.11.2010 nu a existat nicio cerere din partea reclamantei de restituire.

- ulterior, la data de 19.04.2010, reclamanta a depus declaraţii rectificative cu diminuare la accize păcură şi în acelaşi timp depune declaraţii rectificative cu suplimentare a obligaţiei fiscale la accize pentru motorină aferentă perioadei februarie - mai 2009.

Astfel, urmare a depunerii declaraţiilor rectificative, reclamanta, la accize pentru motorină şi biodiesel, figurează cu obligaţii fiscale neachitate în sumă de 11.466.374 RON, suma rezultată ca urmare a depunerii declaraţiilor rectificative pentru perioada 25.03.2009 - 25.06.2009, iar la accize pentru păcură figurează cu plăţi în plus în sumă de 11.464.234 lei, suma rezultată ca urmare a depunerii declaraţiilor rectificative pentru perioada 25.03.2009 - 25.06.2009.

Prin cererea depusă şi înregistrată la AFP - Contribuabili Mijlocii sub nr. x/09.11.2010 societatea-reclamantă a solicitat compensarea obligaţiilor fiscale restante la produsul motorină cu sumele existente în plus în cadrul Accizei pentru păcură.

DGAMC Bucureşti a soluţionat cererea mai sus menţionată, compensând obligaţii fiscale în sumă totală de 11.464.089 RON în limita sumei existente în plus pentru păcură, respectiv suma de 11.421.280 RON, conform deciziilor privind compensarea obligaţiilor fiscale:

- Nr. 16257/01.10.2012 în valoare de 2.171.737 RON

- Nr. 16258/01.10.2012 în valoare de 2.250.397 RON

- Nr. 16259/01.10.2012 în valoare de 3.339.568 RON

- Nr. 16260/0910.2012 în valoare de 3.479.347 RON

- Nr. 16477/15.11.2012 în valoare de 180.231 RON

Diferenţa sumei de 42.809 RON a fost achitată de societatea reclamantă în data de 28.01.2013.

Aceste decizii de compensare, acte administrative fiscale, deşi comunicate reclamantei, nu au fost contestate potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 respectiv contestaţie pe cale administrativă.

Faţă de situaţia mai sus descrisă, la data depunerii declaraţiilor rectificative, societatea reclamantă avea atât creanţe (la accize păcură) cât şi obligaţii la bugetul de stat (accize pentru motorină).

În atare situaţie, urmare a cererii de compensare, organul fiscal a procedat la compensarea obligaţiilor de plată reprezentând accize motorină cu plusul existent la accize păcură rezultat în urma depunerii declaraţiilor rectificative cu diminuare de obligaţii, conform art. 116 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, operaţiune materializată prin emiterea actelor administrative fiscale - deciziile de compensare, comunicate şi necontestate de reclamantă.

Sintetizând, în vederea efectuării compensării în suma totala de 11.421.280 RON s-au avut în vedere prevederile art. 116 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală modificat prin O.U.G. nr. 88/2010 - art. 11 alin. (3) lit. b) potrivit cărora ambele creanţe îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevăzute la art. 116 alin. (4) la data de 01.11.2010. În acest caz compensarea operează cu data de 01.11.2010. În consecinţă compensarea s-a efectuat cu data de 01.11.2010.

Cererea de compensare a accizei la produsul motorină a fost depusă în data de 08.11.2010, astfel încât, pentru perioada menţionată de societatea-reclamantă respectiv 01.01.2009 - 08.11.2010, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 şi 2 din Capitolul 2 al OMFP 1899/2004 respectiv pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 124 alin. (1) şi (2) sau de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform art. 124.

Dobânda se calculează începând cu ziua următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. 1 pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării inclusiv a operării de compensare şi/sau a operaţiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferenţe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepţia impozitului pe venit.

Întrucât la data de 01.01.2009 existau obligaţii în cuantum total de 11.618.635 RON, în cadrul accizei pentru păcură, plusul înregistrat la data de 01.01.2009 prin transferul sumelor din produse energetice a stins din aceste obligaţii.

Având în vedere faptul că reclamanta a depus în acelaşi timp declaraţii rectificative cu diminuare de obligaţii fiscale la acciza păcură şi declaraţii cu suplimentare a obligaţiei fiscale la accize pentru motorină, se constată în acelaşi timp existenţa creanţelor cât şi a obligaţiilor la bugetul de stat şi se remarcă faptul că suma de restituit a fost mai mică decât valoarea obligaţiilor existente în evidenţa organului fiscal.

Faţă de cele mai sus arătate şi având în vedere că au fost compensate obligaţii fiscale existente în accize pentru motorină în baza cererii de compensare depuse de reclamantă în data de 09.11.2010, apreciază că, pentru perioada supusă soluţionării cauzei, 01.01.2009 - 08.11.2010, nu se datorează dobânzile solicitate de reclamantă şi acordate de către instanţă astfel cum au fost calculate de către expertul contabil prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală invocă motive de nelegalitate a hotărârii recurate identice cu cele ale DGRFP Galaţi astfel încât nu se mai impune reluarea lor.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinările formulate de administratorul special respectiv administratorul judiciar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei atacate.

Apreciază că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, ţinând cont că perioada pentru care a calculat dobânzi este 01.01.2009 - data la care ANAF a recunoscut creanţa şi 08.11.2011 - întrucât o zi mai târziu a fost depusă cererea de compensare nr. x.

Societatea reclamantă a formulat cerere de restituire a sumei de 11.399.953 RON pe care o achitase în plus către pârâtă. Cererea de restituire, în sensul art. 117 din C. proc. fisc. , a fost înregistrată încă din 28.02.2006, sub nr. x şi nesoluţionată.

Abia la data de 31.12.2008, organele fiscale, fără a soluţiona cererea de restituire, printr-o notă de corecţie, au transferat acea sumă (ajunsă la 11.855.702 RON) într-un cont "utilizabil" (în concret în contul de acciză păcură). Conform declaraţiilor fiscale ale reclamantei din 2009, aceasta datora cu titlu de accize suma de 11.464.537 RON. Toate aceste susţineri sunt confirmate de către pârâtă prin răspunsurile la întrebările 1 şi 2 din interogatoriu, precum şi prin concluziile la raportul de expertiză contabilă dispus în cauză.

Urmare a controlului fiscal din aprilie 2010, reclamanta a fost obligată de către organele fiscale de control să depună declaraţii rectificative, în sensul că datorează accize pentru motorină, iar nu accize pentru păcură (declaraţii de care acum se prevalează recurentele pentru a pretinde că situaţia a fost creată de aceste declaraţii, fără a admite că ele au fost depuse la cererea expresă a organelor fiscale).

Cei 11.464.537 RON fuseseră transferaţi în anul 2008 în contul de acciză păcură, din oficiu, de către organele fiscale, conform notei de corecţie (şi au devenit exigibili din 01.01.2009, dată începând cu are solicităm plata de dobânzi). Toate aceste susţineri au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză, prin răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriul administrat pârâtei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 08 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2018.

5.2. Aspecte de fapt şi de drept relevante

În luna aprilie 2010, ca urmare a măsurilor stabilite de organele de inspecţie fiscală, reclamanta a depus declaraţii rectificative privind acciza datorată la carburanţi/combustibili.

Astfel, reclamanta a solicitat organului fiscal să rectifice, în ce priveşte suma totală de 11.464.537 RON, depusă cu titlu de acciză datorată pentru păcură, obiectul accizării, în sensul că aceeaşi sumă reprezintă obligaţie fiscală constând în acciză pentru motorină.

Organul fiscal a înregistrat rectificarea în evidenţa specifică, producând ca efect juridic şi fiscal, începând cu data de 01.01.2009 (dată de la care sumele au fost declarate şi plătite de reclamantă în mod eronat cu titlu de accize pentru păcură reprezentând în fapt plăţi efectuate în scopul achitării obligaţiei fiscale reprezentând accize pentru motorină), naşterea în mod simultan a două raporturi obligaţionale distincte, între părţi:

- un raport juridic constând în încasarea în afara unei obligaţii fiscale, de către organul fiscal, a sumei de 11.464.537 RON, în contul accize pentru păcură, sumă ce putea servi la stingerea altor obligaţii fiscale, prin compensare de drept sau la cerere

- un raport juridic între reclamantă în calitate de debitor şi organul fiscal în calitate de creditor, constând în obligaţia reclamantei de a achita acciza pentru motorină datorată, în sumă de 11.464.538.

Pentru obligaţiile constând în acciză pentru motorină, devenite restante ca urmare a depunerii situaţiilor rectificative, organul fiscal a calculat şi impus obligaţii fiscale accesorii/dobânzi.

Au fost invocate următoarele dispoziţiile legale privind operaţiunea de compensare, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003:

- art. 116 alin. (1): "prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel"

- art. 116 alin. (4): "organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adăugată fără opţiune de rambursare"

- art. 116 alin. (5): "În cazul compensărilor efectuate de organul fiscal conform alin. (4), creanţele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional"

- Norme metodologice - "(...) Compensarea din oficiu prevăzută de Codul de procedură fiscală poate fi efectuată de organul fiscal în tot cursul termenului de prescripţie prevăzut de lege pentru fiecare dintre obligaţiile supuse compensării, începând cu momentul în care ambele obligaţii îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 1145 din C. civ. vechi, respectiv din momentul în care acestea sunt lichide şi exigibile".

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Faţă de motivarea cererilor de recurs, Înalta Curte reţine că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea greşită a legii.

Problema de drept dedusă judecăţii constă în determinarea judiciară a datei corecte de referinţă pentru stingerea unor creanţe fiscale reciproce, necontestate în cuantum de niciuna dintre părţi, intervenite între contribuabil şi fisc respectiv a diferenţei de plată reprezentând debitul fiscal datorat de către contribuabil la nivelul corect, în urma corectei determinări a datei de referinţă (de stingere) a obligaţiilor fiscale în raport de data plăţilor în plus efectuate de contribuabil.

Prin recursurile formulate, recurentele critică soluţia primei instanţe, susţinând în esenţă că au fost compensate obligaţii fiscale existente, constând în accize pentru motorină, în baza cererii de compensare depuse de reclamantă în data de 09.11.2010. Apreciază recurentele că, pentru perioada supusă soluţionării cauzei - 01.01.2009 - 08.11.2010, nu se datorează dobânzile solicitate de reclamantă şi acordate de instanţă, astfel cum au fost calculate de expertul contabil prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Aceste susţineri ale recurentelor sunt nefondate deoarece, potrivit prevederilor art. 116 din C. proc. fisc. , organul fiscal are obligaţia de a aplica din oficiu compensarea ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce, începând cu momentul în care ambele obligaţii sunt lichide şi exigibile. Chiar recurenta DGAMC recunoaşte că, la data depunerii declaraţiilor rectificative, societatea avea atât creanţe, respectiv la accize păcură, cât şi obligaţii la bugetul de stat, respectiv la accize motorină.

Ţinând cont de dubla calitate, de debitor şi creditor, a reclamantei, cu privire la suma de 11.464.538 RON, organele fiscale au calculat dobânzi penalizatoare pentru accizele neachitate la motorină, deşi se impunea a se efectua compensarea din oficiu a celor două sume.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect, faptul că:

"Pentru obligaţiile constând în acciză pentru motorină, devenite restante ca urmare a depunerii situaţiilor rectificative, organul fiscal a calculat şi impus obligaţii fiscale accesorii - dobânzi, deşi erau îndeplinite condiţiile art. 116 alin. (4) din C. proc. fisc. pentru a opera compensarea de drept între creanţele reclamantei - debitor fiscal, întrucât creanţele existau deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile, putând a fi constatată din oficiu de către organul fiscal conform art. 116 alin. (6) C. proc. fisc. "

În speţă, prin neoperarea compensării de drept a sumei de 11.464.538 RON, s-a generat o datorie exigibilă de 11.464.538 RON şi penalităţi de 4.354.590 RON, conform titlului executoriu emis.

De principiu, trebuie menţionat, cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea de creanţe fiscale accesorii în cazul în care sumele plătite în plus de contribuabil au stins, prin compensare, obligaţiile fiscale născute ulterior, urmate apoi de depunerea unei declaraţii rectificative cu suplimentare de sumă, că, pentru diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligaţiei fiscale principale dacă, anterior stabilirii obligaţiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaţii.

Nu pot fi primite susţinerile recurentelor în sensul că deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale, deşi comunicate, nu au fost contestate în condiţiile O.G. nr. 92/2003. Culpa autorităţilor este evidentă în condiţiile în care valoarea totală a accizei de încasat de către reclamantă era mai mare decât cea datorată, fiind îndeplinite toate condiţiile legale privind compensarea de drept a creanţelor.

Corect reţine instanţa de fond că, prin atitudinea pasivă de a nu aplica din oficiu compensarea, coroborată cu cea activă de a calcula accesorii (dobânzi) la creanţele reclamantei ce s-ar fi putut stinge prin compensare, organul fiscal a indisponibilizat, injust, suma de 11.464.537 RON, plătită în condiţiile art. 117 alin. (1) lit. b) de debitorul reclamant.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursurilor declarate de recurenţi împotriva Sentinţei nr. 28/CA din 26 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, ca nefondate.

Va obliga recurenţii-pârâţi la plata, în solidar, a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă SC A. SA, în condiţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, regularizarea cuantumului sumelor achitate cu titlu de onorariu avocaţial, proporţional cu circumstanţele cauzei, este menită să asigure un just echilibru între dreptul părţii ce a avut câştig de cauză de a-şi recupera cheltuielile avansate şi culpa procesuală a părţii ce a căzut în pretenţii.

Judecătorul cauzei este ţinut să aprecieze cuantumul onorariului avocaţial din prisma valorii sau complexităţii cauzei, a activităţii desfăşurate de avocat şi a circumstanţelor cauzei.

Pe cale de consecinţă, fără a aduce atingere clauzelor contractului de asistenţă juridică, instanţa va reduce cuantumul onorariului avocaţial solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată de la suma de 10.000 RON, la suma de 5.000 RON, apreciind disproporţionalitatea acestuia în raport cu limitele pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 5, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Marilor Contribuabili şi Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Galaţi, împotriva Sentinţei nr. 28/CA din 26 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, ca nefondate.

Obligă recurenţii-pârâţi la plata, în solidar, a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă SC A. SA în condiţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV