Suspension of tax assessment enforcement: preliminary annulment establishes apparent illegality justifying stay under Law No. 554/2004

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 04 septembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice Sector 4, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 31 martie 2010 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 precum şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x din 29 martie 2010, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă nr. 152 din 9 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantului şi a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x din 31 martie 2010 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei încheieri, au formulat recursuri pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sectorului 4 a Finanţelor Publice.

2.1. Recurenta-pârâtă DGRFP Cluj-Napoca - AJFP Satu Mare a solicitat admiterea recursului şi modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.

A susţinut că instanţa de fond nu a indicat niciun aspect de vădită nelegalitate a actului administrativ-fiscal, care se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate. În ipoteza admiterii acţiunii de fond, statul este întotdeauna solvabil, iar sumele achitate ca urmare a executării silite vor fi compensate cu obligaţiile fiscale scadente.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care ţin de legalitatea unui act, întrucât vizează fondul actului, care se analizează în cadrul acţiunii în anulare.

Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită. De asemenea, nimeni nu se poate prevala de propria culpă, invocând nerespectarea chiar de către el a unor norme legale.

2.2. Recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sectorului 4 a Finanţelor Publice a solicitat casarea hotărârii recurate şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiate.

A apreciat că actul administrativ este titlu executoriu, neexecutarea sa fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

Suspendarea executării actului administrativ-fiscal trebuie să fie justificată, aspectele invocate de către reclamant nefiind de natură să justifice această măsură. Mai mult, motivele invocate vizează, în fapt, fondul cauzei, ajungându-se la o prejudecare a fondului.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare.

Pentru conturarea cazului temeinic justificat, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept în măsură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actului.

Instanţa de fond a avut în vedere considerentele unei soluţii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, însă, nu a statuat nelegalitatea deciziei de impunere, ci a casat hotărârea pronunţată în fond şi a trimis cauza spre rejudecare.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, reclamantul nu a arătat, în concret, care este paguba iminentă care pretinde că i s-ar produce, nefiind făcută nicio dovadă în acest sens. Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită, fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii ale reclamantului.

3. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

3.1. Reclamantul A. a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 31 martie 2010 emisă de AFPS 4 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 29 martie 2010 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin decizia de impunere organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale în cuantum de 2.165.397 RON, reprezentând TVA de 885.336 RON şi majorări de întârziere de 1.280.061 RON.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că, prin Sentinţa nr. 84 din 9 mai 2018, Curtea de Apel Oradea a admis, în parte, acţiunea în anulare formulată de reclamantul A. şi a anulat, în parte, Decizia nr. 60 din 24 iulie 2013 întocmită de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x din 29 martie 2010 şi Decizia de Impunere nr. x din 31 martie 2010 întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice Sector 4, până la concurenţa sumei de 141.356 RON, reprezentând TVA aferent anilor 2005 - 2006, cu majorările de întârziere aferente, şi a sumei de 208.716,90, reprezentând TVA deductibil, cu accesoriile aferente.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti, care a anulat parţial actele administrativ-fiscale ce fac obiectul cererii de suspendare, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestor acte, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă un indiciu de nelegalitate aparentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

3.2. De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a acestor acte, aparent nelegale, ar putea prejudicia recurentul, în raport cu cuantumul sumei stabilite prin acestea, Înalta Curte apreciază, ţinând cont şi de actele depuse la dosar de intimatul-reclamant, că şi cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

3.3. Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare şi de Administraţia Sectorului 4 a Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă nr. 152 din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT