Agricultural subsidy reimbursement: validity of post-deadline verbal land-use agreements as proof of right to use

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 17 iunie 2015 şi precizată la data de 6 iulie 2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a solicitat anularea Procesului-verbal nr. x din 1 octombrie 2014 prin care s-a stabilit în sarcina sa plata unui debit de 59.295,27 RON.

Prin Sentinţa nr. 1170 din data de 23 noiembrie 2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă - complet specializat de contencios administrativ şi fiscal a dispus declinarea competenţei materiale în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 30 decembrie 2015.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 86/F-CONT din data de 6 aprilie 2016 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 86/F-CONT din data de 6 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Instanţa de fond a reţinut că reclamantul recurent nu ar fi avut toate documentele justificative ale folosinţei terenului agricol la data introducerii cererii de acordare a subvenţiilor, refuzând sa analizeze valabilitatea acestora în raport cu cerinţele impuse de legislaţia specifica în domeniu.

Astfel, următoarele acte normative reprezintă legislaţia relevantă în materia supusă judecăţii, în vigoare la momentul formulării cererii de plată de către fermier

- O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007;

- Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, în vigoare, cu modificările şi completările ulterioara, legislaţie adoptată pentru aplicarea în plan naţional a mecanismelor de acordare a plăţilor directe în agricultură şi sectoare vegetal şi zootehnic prevăzute în legislaţia europeană, precum şi

- Regulamentul CE nr. 73/2009 din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sisteme de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori de modificare a regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a regulamentului CE nr. 1782/2003.

Potrivit dispoziţiilor acestor acte normative, termenii esenţiali pentru aplicarea legislaţiei în materia supusă analizei sunt definiţi după cum urmează:

"agricultori" - orice persoană fizică sau juridică, un grup de persoane fizice sau juridice care desfăşoară o activitate agricolă; "activitatea agricolă" - producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole inclusiv recoltarea (..) sau menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu; suprafaţa agricolă" - orice suprafaţă de teren arabil, păşune permanentă sau culturi permanente; "exploataţia agricolă" - ansamblul unităţilor de producţie gestionate de agricultori situate pe teritoriul României; "bune condiţii agricole şi de mediu" - condiţii pe care trebuie să le respecte fermierul pentru a beneficia de plăţi directe.

Rezultă, din definiţiile normative sus-menţionate, că scopul şi raţiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori este evitarea abandonului terenurilor agricole şi menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu, ceea ce face ca esenţial în acordarea acestui sprijin să fie existenţa faptică a terenurilor menţionate în cererea de sprijin şi dovada utilizării lor de către solicitant.

Interpretarea este data prin Decizia nr. 6559 din 8 octombrie 2013 de către ICCJ, prin care se statuează că aspectele importate care trebuie tranşate privesc, pe de o parte, existenta reala a suprafeţelor exploatate, iar pe de alta parte identificarea persoanelor care au utilizat în mod efectiv aceste suprafeţe şi valoarea probatorie a înscrisurilor de care se prevalează reclamanta în susţinerea dreptului de exploatare a terenurilor litigioase.

Astfel, în ceea ce priveşte valoarea probatorie a înscrisurilor, arată "că utilizarea terenului agricol poate fi dovedită prin orice act ce atestă exploatarea terenului în oricare din calităţile enumerate exemplificativ, de proprietar, arendaş, concesionar, asociat sau locatar dar şi orice altă calitate, care conferă în mod legitim posibilitatea utilizării terenului, nefiind exclusă aceea de posesor de bună-credinţă" şi "această interpretare este în conformitate cu realitatea pe care legiuitorul a urmărit să o acopere prin folosirea sintagmei "altele asemenea", întrucât există posibilitatea ca, pentru unele terenuri, situaţia juridică să nu fie pe deplin lămurită şi prezentarea unor acte de proprietate sau a unor contracte să nu fie, deci, posibilă."

În raport cu scopul legislaţiei şi jurisprudenţa ICCJ soluţia dată de către instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, dorindu-se cu orice preţ sancţionarea fermierului, contrar intenţiei legiuitorului de a încuraja cultivarea şi întreţinerea terenurilor agricole prin acordarea de subvenţii atât din fonduri ale bugetului naţional, cat şi din fonduri europene. Soluţia este fundamentată pe o interpretare restrictiv de formală a dispoziţiilor legale incidente, fără a se avea în vedere spiritul în care acestea au fost edictate.

Contrar înscrisurilor (adeverinţa nr. x din 31 octombrie 2008 emisă de Primăria Rociu, tabelul nominal cu persoanele care au dat în parte terenul încă din 2007) depuse la dosarul cauzei, care nu au fost contestate din anul 2008 şi până la data emiterii procesului-verbal (anul 2014) şi nici nu s-a înscris în fals împotriva acestora pe durata procesului civil, instanţa de fond pune temei pe susţinerea verbală a angajatului paratei care neagă depunerea adeverinţei.

De altfel, pârâta nu a invocat că adeverinţa respectivă ar fi emisă ulterior datei de 31 octombrie 2008 şi tocmai de aceea judecătorul fondului a refuzat să facă aprecieri cu privire la validitatea acesteia.

În explicitarea adeverinţei nr. x din 31 octombrie 2008 Primăria Rociu arată că terenurile folosite de către fermierul A. în anul 2008 aparţin la 57 de cetăţeni - fără a fi luate în calcul cele deţinute în proprietate de către fermier - fiind detaliate pe titlul în baza cărora aceştia le deţin, suprafaţa, localizarea pe tarla/parcela şi bloc fizic, fiind exclusă astfel orice confuzie în ceea ce priveşte utilizarea efectivă a suprafeţelor în discuţie (adeverinţa nr. x din 18 mai 2016).

Or, potrivit principiului de drept conform căruia legea trebuie interpretată în sensul în care ar putea produce efecte, iar nu al neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), o interpretare formalistă a dispoziţiilor normative aplicabile în materie ar conduce la restrângerea excesivă şi neconformă cu finalitatea acestora a situaţiilor pentru a căror soluţionare au fost edictate şi, deci, a efectelor urmărite de legiuitor.

Tocmai această consecinţă s-a dorit a fi evitată, prin modul de redactare a textelor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 din Normele metodologice aprobat prin OMADR nr. 246 din 23 aprilie 2008, care conţin enumerarea calităţilor în care beneficiarul sprijinului utilizează terenul, respectiv a documentelor care îi justifică această utilizare, ambele texte încheindu-se cu sintagma "altele asemenea", caracteristică normelor tipic exemplificative.

Jurisprudenţa naţională a apreciat că statuările echipei de control din cadrul APIA referitoare la excluderea unor suprafeţe de teren din cererea de plată trebuie înlăturate, deoarece încasarea plăţii unice pe suprafaţă nu este condiţionată în O.U.G. nr. 125/2006 în niciun caz de probarea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, ci de exploatarea efectivă a terenului agricol.

În plus, nu pot fi validate susţinerile echipei de control nici în privinţa excluderii unor suprafeţe din cererea de plată, de vreme ce aceasta a fost utilizată efectiv de către fermier şi în cursul anului 2007, împrejurare necontestată inclusiv de pârâtă, în procesul-verbal de control. Faptul că unele înscrisuri sunt încheiate-ulterior cererii de plată nu anihilează acordul de voinţă perfectat încă din 2007 referitor la cedarea folosinţei terenurilor în discuţie, precum şi dovada folosinţei terenului agricol.

Oricum, până la emiterea deciziei de plată care a avut loc la mai mult de 1 an de la depunerea cererii (Decizia nr. 240993 din 22 iunie 2009) au fost efectuate nenumărate controale scriptice şi faptice de către Centrul judeţean APIA Piteşti privind suprafaţa de teren utilizată de către recurentul-reclamant, dovadă fiind şi data emiterii adeverinţei de către Primăria Rociu (Adeverinţa nr. x din 31 octombrie 2008) cu ocazia controlului administrativ şi pe teren efectuat (Adeverinţa x din 18 mai 2016).

Reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile legale în materie, în vigoare la momentul introducerii cererilor de plată, respectiv a exploatat terenul agricol şi a prezentat organelor de control documentele care atestă dreptul de folosinţă pentru suprafaţa pentru care a primit subvenţie în campania din anul 2008 în sensul că:

- a prezentat titlurile de proprietate pentru o suprafaţă de 37,55 ha aflate pe raza comunei Rociu;

- 12 contracte de arendă pentru suprafaţa de 19,49 ha;

- adeverinţa nr. x din 31 octombrie 2008 a Primăriei Rociu care atestă folosinţa întregii suprafeţe de 144,50 ha bazată pe menţiunile din registrul agricol.

Pe de altă parte, între data publicării Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008 (M.Of. nr. 332 din 25 aprilie 2008) şi data depunerii cererii de sprijin (15 mai 2008) este un interval de numai 3 săptămâni, fiind absolut imposibil ca fermierul să poată încheia contractele de arendă cu toţi proprietarii, cărora le muncea terenul încă din toamna anului 2007, în baza înţelegerilor verbale, cum de altfel aceştia au şi declarat cu ocazia audierilor de către DLAF.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Pe fondul cauzei, consideră că în mod corect a reţinut şi instanţa de fond că problema care stă la baza acestei speţe o constituie faptul că recurentul-reclamant a solicitat şi obţinut sprijin financiar în cadrul campaniei 2008 pentru suprafaţa de 134.58 ha teren, aflat pe raza comunei Rociu, iar în timpul efectuării controlului de către echipa din cadrul Direcţiei Antifraudă nu a putut să facă dovada faptului că deţine dreptul de utilizare/folosinţă decât pentru suprafaţa de 37.55 ha teren, aşa cum reiese din actele prezentate:

- contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate - acte încheiate anterior depunerii cererii;

- 11 contracte de arendă încheiate la data de 15 septembrie 2008 cu diferite persoane fizice, pentru suprafaţa de 19,49 ha teren, deci ulterior datei depunerii cererii.

Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, recurentul, odată cu depunerea cererii prin care solicita sprijinul financiar aferent campaniei 2008, avea obligaţia să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să facă dovada că utilizează terenul pentru care a depus cererea.

Faptul că la momentul depunerii cererii de plată recurentul nu avea acte privind deţinerea dreptului de utilizare şi folosinţă a întregii suprafeţe de 134,58 ha teren aflat pe raza comunei Rociu, este recunoscut chiar de recurentul-reclamant, care în ultima parte a recursului afirmă următoarele "(..,) între data publicării Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008 (M.Of. nr. 332 din 25 aprilie 2008) şi data depunerii cererii de sprijin (15 mai 2008) este un interval de 3 săptămâni, fiind absolut imposibil ca fermierul să poată încheia contractele de arendă cu toţi proprietarii cărora le muncea terenul încă din toamna anului 2007, în baza înţelegerilor verbale (...)".

În recurs, recurentul încearcă să acopere acest "viciu"prin depunerea la dosar a unei adeverinţe emisă la solicitarea d-lui A., de către primăria comunei Rociu, instituţie reprezentată prin primar, tot A.

Această adeverinţă nu a făcut obiectul controlului care stă la baza emiterii Procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014, act a cărui anulare se solicită prin acţiunea dedusă judecăţii, iar în al doilea rând, din tabelul întocmit nu reiese care este actul (dintre cele enumerate de actul normativ) care stă la baza "înţelegerilor" dintre A. şi fermierii enumeraţi.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Adeverinţa nr. x din 21 octombrie 2008 emisă de primăria comunei Rociu. Curtea de Apel Piteşti chiar şi reţine în fila nr. x faptul că "(...) constată că reclamantul nu a dovedit că adeverinţa a fost depusă la APIA Centrul Judeţean Argeş ...). Pe de altă parte, se constată că adeverinţa respectivă este mult ulterioară datei depunerii cererii de plată şi solicitării de clarificări din 27 septembrie 2008, ceea ce confirmă că menţiunile actelor pârâtei conform cărora cererea de plată nu a fost însoţită de documentele prevăzute de lege".

Reaminteşte faptul că pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească condiţiile generale prevăzute de această normă.

În fapt, reaminteşte că recurentul - reclamant, în calitate de proprietar şi arendaş, a depus la A.P.I.A. - Centrul judeţean Argeş cererea de sprijin pe suprafaţă nr. AG-294 din 15 mai 2008, solicitând acordarea unui sprijin financiar pentru suprafaţa de 149,58 ha teren.

Potrivit declaraţiei de suprafaţă din data de 15 mai 2008, recurentul a solicitat sprijin pentru a suprafaţă totală de 149,58 ha teren, din care 134,58 ha teren situat pe raza localităţii Rociu şi 15 ha teren situat pe raza localităţii Teiu.

În vederea dovedirii dreptului de folosinţă pentru suprafaţa de 19,49 ha teren aflat pe raza comunei Rociu, a prezentat un număr de 11 contracte de arendă încheiate la data de 15 septembrie 2008 cu diferite persoane fizice.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 "Documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se prezintă, după caz, la întocmirea solicitării de plată de către producătorul agricol sau la cererea reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, denumită în continuare A.P.I.A., în vederea efectuării procedurilor de administrare şi control", fermierul având obligaţia să încheie actele prin care face dovada dreptului de folosinţă a terenului pentru care solicită acordarea sprijinului financiar până la data depunerii cererii de plată.

Or, cele 11 contracte de arendă au fost încheiate la data de 15 septembrie 2008, iar cererea de plată a fost depusă la data de 15 mai 2008, motiv pentru care, aşa cum se menţionează şi la pct. 5 lit. a) din Procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014, "aceste contracte nu pot fi luate în considerare ca documente justificative ale dreptului de folosinţă pentru terenul declarat în Campania 2008, întrucât au fost încheiate ulterior depunerii cererii".

Pentru terenul aflat pe raza comunei Teiu, recurentul a primit în campania 2008 sprijin financiar pentru suprafaţa de 15,00 ha.

Primăria comunei Teiu, prin adresa înregistrată sub nr. x din 28 august 2012, comunică A.P.I.A. faptul că. fermierul A. nu deţine suprafeţe de teren pe raza comunei Teiu.

Potrivit adresei Direcţiei IT - Serviciul Gestiune Sisteme Informatice din cadrul A.P.I.A., înregistrată sub nr. x din 30 septembrie 2013, blocurile fizice cu suprafeţele de teren agricol pentru care fermierul A. a primit sprijin financiar în campania 2008, se aflau la data depunerii cererii pe raza comunei Teiu, iar începând cu anul 2009 aparţin comunei Rociu.

Pentru aceste motive echipa de verificare din cadrul Direcţiei Antifraudă şi Control Intern a apreciat că recurentul a primit în această campanie sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 96,89 ha teren declarat pe raza comunei Rociu.

Concluzia finală a D.A.C.I.S. este următoarea "Fermierul A. a primit sprijin financiar, pentru suprafaţa de 149,44 ha şi a prezentat documente justificative pentru suprafaţa de 52,55 ha pe raza comunei Rociu. Rezultă că, în această campanie, fermierul a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 96,89 ha."

În baza Procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014, încheiat la finalizarea verificării de către echipa de verificare din cadrul D.A.C.I.S şi a propunerilor aprobate de conducerea A.P.I.A. - aparat central, A.P.I.A - Centrul judeţean Argeş a procedat la reinstrumentarea cererii depuse de fermierul A. în campania 2008, în vederea individualizării sumei plătite necuvenit.

Prin urmare, în data de 28 mai 2014 centrul judeţean a operat Formularul SI, înregistrat sub nr. x, prin care fermierului i s-a scăzut suprafaţa de 96,89 ha, în baza Procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014, prin care echipa de verificare a constatat faptul că acesta nu a făcut dovada dreptului de utilizare a acestei suprafeţe pentru campania 2008.

Având în vedere aspectele anterior menţionate, la data de 5 iunie 2014 a fost emis formularul D1 - proces-verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării 2008, fermierului fiindu-i determinată pentru plată, în campania 2008, suprafaţa de teren de 52,69 ha constituită numai din suprafeţe de teren aflate pe raza teritorială a localităţii Rociu.

Având în vedere cele menţionate, echipa de verificare din cadrul Direcţiei Antifraudă şi Control Intern (D.A.C.I.S.) a emis Procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.10.2014, act administrativ a cărui anulare se solicită prin această acţiune, act ce constituie titlu de creanţă pentru suma de 59.295,27 RON plătită cu titlu necuvenit recurentului, în campania 2008.

În concluzie, arată că exploatarea în fapt a unei suprafeţe de teren fără documente justificative nu implică acordarea sprijinului de către A.P.I.A., iar datorită încălcării angajamentelor asumate în calitate de beneficiar prin cererea de plată depusă în campania 2008, precum şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), lit. c) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006, sumele astfel obţinute sunt necuvenite, prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale naţionale şi europene (art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 121 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004) recurentul reclamant are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate.

Pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului formulat ca neîntemeiat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ are ca obiect Procesul-verbal nr. x din 1 octombrie 2014, emis de APIA - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol - Serviciul Antifraudă, prin care s-a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 59.295,27 RON pentru faptul că, din suprafaţa totală de 149,44 ha pentru care a primit plăţi în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă în campania 2008, acesta a depus documente justificative doar pentru suprafaţa de 52,55 ha situată pe raza comunei Rociu, iar nu şi pentru diferenţa de 96,89 ha. S-a mai reţinut că la momentul acordării sprijinului financiar în campania 2008,15 ha se aflau situate pe raza comunei Teiu, iar din anul 2009 au aparţinut comunei Rociu.

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 159 din 10 decembrie 2004, APIA - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia reclamantului.

Prima instanţă a reţinut, sub aspectul normelor de drept material aplicabile, incidenţa în speţă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, Ordinului MADR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, precum şi ale O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, constatând că reclamantul nu a depus documentele doveditoare ale dreptului de folosinţă a terenului, aşa cum a recunoscut şi în timpul controlului derulat de APIA prealabil întocmirii actelor contestate . În acest sens a apreciat că, în condiţiile în care prin actele respective a fost sancţionată tocmai neîndeplinirea acestei obligaţii legale (în anul 2008, la momentul depunerii cererii de plată ori la cel al solicitărilor ulterioare, adresate de APIA Centrul Judeţean Argeş), nu au nicio relevanţă titlurile de proprietate ale unor terţi şi tabelul nominal, întocmit la 16 octombrie 2014, cu persoanele care i-au transmis teren în arendă în perioada 2007 - 2011, depuse în cursul judecăţii de faţă.

În speţă, prima instanţă a considerat că nu poate proceda la verificarea validităţii documentelor respective, ci doar a legalităţii actelor pârâtei prin prisma motivelor de fapt şi de drept avute în vedere la emiterea acestora şi a realităţii situaţiei care a generat litigiul de faţă.

Cât priveşte Adeverinţa nr. x din 21 octombrie 2008, emisă de Primăria Comunei Rociu, prima instanţă a înţeles să nu facă aprecieri asupra relevanţei acesteia în dovedirea dreptului de folosinţă asupra terenurilor, prin comparaţie cu actele cerute lămurit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 1125/2006 şi de art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008 sus citate, forma în vigoare la data depunerii cererii de plată şi de la data solicitărilor APIA de a fi depuse acte doveditoare pentru terenul declarat - constatând că reclamantul nu a dovedit că adeverinţa a fost depusă la APIA Centrul Judeţean Argeş.

Faţă de susţinerea pârâtei în sensul că, în timpul controlului său, actul nu a fost găsit la dosarul reclamantului, iar funcţionarii APIA Centrul Judeţean Argeş nu cunoşteau existenţa acestuia prima instanţă a considerat că era în sarcina reclamantului să dovedească depunerea actului, fapt nerealizat, observând totodată că adeverinţa respectivă este mult ulterioară datei depunerii cererii de plată şi solicitării de clarificări din 27 septembrie 2008, ceea ce confirmă menţiunile actelor pârâtei conform cărora cererea de plată nu a fost însoţită de documentele prevăzute de lege.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Recurentul reclamant nu a indicat în mod expres vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu toate acestea, Înalta Curte a apreciat că argumentele invocate de acesta în motivarea recursului pot fi încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin criticile formulate în recurs, reclamantul a susţinut că prima instanţă a înlăturat în mod greşit înscrisurile administrate în probaţiune pentru a dovedi dreptul său de folosinţa asupra terenurilor pentru care a beneficiat de sprijin financiar, greşit a considerat că titlurile de proprietate ale cetăţenilor care au dat terenul în parte pentru a fi folosit de către fermier, precum şi a tabelului nominal din 16 octombrie 2014 cu persoanele care i-au transmis terenul în arenda în perioada 2007 - 2011 sunt probe nepertinente, iar sancţionarea înlăturării adeverinţei nr. x/21.10.2008 la APIA - Centrul judeţean Argeş, care justifică dreptul de folosinţă asupra terenurilor, constituie o sancţiune prea drastică în raport de scopul şi finalitatea legislaţiei speciale aplicabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, act normativ în temeiul căruia s-a acordat sprijin financiar reclamantului, forma în vigoare la data depunerii cererii de plată, "Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale: (…) f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea".

Potrivit art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008, forma în vigoare la data depunerii cererii de plată, "(1) Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere sau altele asemenea".

Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse prin Ordinul MADR nr. 1401 din 12 septembrie 2014 dispoziţiile art. 4 au prevăzut:

"(1) Documentele care fac dovada utilizării legale a terenului agricol pentru care s-a depus cererea de plată, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat sau adeverinţa eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, în cazul în care documentele prevăzute anterior nu pot fi puse la dispoziţia Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. (...)".

Înalta Curte achiesează la considerentele primei instanţe în sensul că, pentru a beneficia de finanţare în înţelesul dispoziţiilor legale sus-menţionate, dovada privind dreptul de folosinţă şi utilizarea terenului trebuie să existe în momentul depunerii cererii de plată. Aşa fiind, faţă de susţinerea intimatului pârât, în sensul că Adeverinţa nr. x din 21 octombrie 2008 nu apare ca fiind depusă la APIA - Centrul Judeţean Argeş, prima instanţă a apreciat în mod corect că aceasta nu putea fi avută în vedere cu ocazia verificării legalităţii actelor atacate.

În ceea ce priveşte condiţiile pentru a beneficia de schema de plată acordată în temeiul O.U.G. nr. 125/2006 începând din anul 2007, Înalta Curte împărtăşeşte opinia intimatei pârâte în sensul că acestea impuneau dovedirea dreptului de folosinţă, cumulativ cu faptul utilizării terenurilor. În acest context, validează opinia primei instanţe în sensul că sarcina de a proba că adeverinţa a fost depusă la pârâtă anterior efectuării plăţii îi revenea recurentului reclamant, însă observă în această ordine de idei că posibilitatea de a dovedi faptul utilizării terenului prin adeverinţă eliberată de primărie în temeiul înscrisurilor din registrul agricol a fost conferită abia prin Ordinul MADR nr. 1401 din 12 septembrie 2014, aspect care confirmă susţinerile pârâtei privind nedepunerea acesteia.

În concluzie, aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 presupune ca înscrisurile care dovedesc utilizarea terenurilor să existe la data depunerii cererii de plată. Astfel, redactarea în scris a actelor juridice care atestă utilizarea fiind necesară ad probationem, nu sunt admisibile nici mijloacele de probă care dovedesc înţelegeri verbale şi nici cele confecţionate ulterior anului pentru care plata a fost solicită.

Înalta Curte nu poate împărtăşi susţinerile recurentului reclamant, în sensul că am fi în prezenţa unei interpretări formaliste, contrare scopului şi finalităţii legii (evitarea abandonului terenurilor agricole), întrucât schema de plată constituie o formă de sprijin a agricultorilor care îndeplinesc condiţiilor imperative prevăzute de lege, una dintre aceste condiţii fiind dovedirea utilizării terenului pentru care se solicită plata în temeiul unui drept de proprietate sau drept de folosinţă constatat print-un act juridic (contract). Cu alte cuvinte, interpretarea corectă a normei legale nu permite acordarea schemei de plată pentru simplul fapt al utilizării unui teren, fără a fi dovedit dreptul (de proprietate sau de folosinţă) în virtutea căruia terenul a fost utilizat.

Mai mult, posibilitatea conferită prin norme de a dovedi faptul utilizării prin adeverinţă eliberată de Primărie în cazul în care "documentele prevăzute anterior nu pot fi puse la dispoziţia Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură" vizează imposibilitatea dovedirii dreptului de proprietate pentru neemiterea titlului de proprietate, fără a scuti beneficiarul de obligaţia de a prezenta titlul în temeiul căruia deţine imobilul, spre exemplu, în calitate de detentor precar.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a stabilit în mod corect valoarea probatorie a înscrisurilor administrate, dreptul la apărare al recurentului reclamant nefiind încălcat nu subzistă în cauză o încălcare a normelor de procedură care să atragă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 86/F-CONT din 6 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - LM