Jurisdiction for challenging tax authority security measures: Competence determined by fiscal claim value threshold under Art. 10(1) of Law No. 554/2004.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2017, la data de 26 iulie 2017, reclamanta A. SA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017şi, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. CVG DEC 12031 din 7 iulie 2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 721/CA din data de 14 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017 s-a disjuns capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. CVG DEC 12031 din 7 iulie 2017, formându-se Dosarul nr. x/2018.

În ceea ce priveşte capătul de cerere ce vizează anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A FSV -5561-2017 din 31 mai 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin aceeaşi sentinţă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea acestei cereri la Curtea de Apel Braşov.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, întrucât decizia a fost emisă de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, Curtea de Apel Braşov este instanţa competentă să soluţioneze această cauză.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 135/2018 din data de 3 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A FSV - 5561 din 31 mai 2017, emisă de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că regimul specific de contestare a actelor administrativ-fiscale, în privinţa măsurilor asigurătorii dispuse de organele fiscale, este dat de dispoziţiile art. 213 - 214 din C. proc. fisc. şi de Ordinul ANAF nr. 2546 din 5 septembrie 2016. Astfel, art. 213 alin. (1) din C. proc. fisc. prevede că împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.

În speţă, fiind contestată decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava, care priveşte creanţe fiscale estimate în cuantum de 404.913,93 RON, în cauză devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a reţinut că instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcţie de pragul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală şi, cum valoarea creanţei fiscale pentru care s-au instituit măsurile asigurătorii nu depăşeşte suma de 1.000.000 RON, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze acţiunea reclamantei este Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Reclamanta A. SA a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017, emisă de pârâta Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat ori de criteriul valoric impus de textul de lege mai sus evocat.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: criteriul rangului organului/autorităţii publice emitente a actului contestat, respectiv criteriul valoric, când litigiul priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În speţă, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 31 mai 2017 a fost emisă de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 404.913,93 RON reprezentând impozit pe profit estimat a fi datorat suplimentar de către societatea reclamantă.

Decizia contestată, având ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării unei creanţe, este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri. Această creanţă rezultă, în cazul de faţă, din impozitul pe profit datorat de către reclamantă.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în funcţie de criteriul valoric, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că, în cauză, decizia contestată priveşte o creanţă ce nu depăşeşte valoarea de 1.000.000 RON.

De altfel, problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare formulate în temeiul art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. , prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017, în sensul că instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. SA în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM