Designation as Securitate worker for political surveillance of prisoner: violation of fundamental rights despite domestic legality of 1961 operations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a formulat acţiune în constatare solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 957 din data de 22 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 957 din data de 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond nu a analizat în profunzime întregul material probator administrat în cauză şi că, din analiza dosarului de cercetare operativă, nu rezultă că acesta ar fi îndeplinit sarcinile din planul de măsuri, iar notele informative, prin modul lor de redactare, nu pot să conducă la concluzia îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât documentele internaţionale şi jurisprudenţa CEDO precizează că încălcarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948 priveşte acţiuni ce cad în responsabilitatea statului, ofiţerul de securitate nefiind subiect de drept internaţional, astfel că nu poate fi acuzat de încălcarea tratatelor internaţionale, ci numai de încălcarea legilor Statului.

Recurentul- pârât susţine că nu se face vinovat de nicio faptă ilicită şi nici una dintre persoanele aflate în atenţia sa nu a avut de suportat consecinţe de natură administrativă, civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii, iar la dosar nu există niciun raport de investigaţii semnat de recurent care să demonstreze că acesta ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Susţine că simplele relatări ale discuţiilor purtate în camera de anchetă, fără constrângeri dovedite, nu pot satisface exigenţele art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, acestea neputând fi interpretate extensiv.

Consideră că legiuitorul a urmărit să facă distincţie între activităţile desfăşurate de persoanele ce lucrau în serviciile de securitate în perioada 1945 - 1989 şi precizează că legile fundamentale din perioada comunistă au legiferat grave abateri de la principiile democratice, printre care restrângerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi subordonarea individului de către stat.

Mai arată că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cele două Pacte privind drepturile civile şi politice şi respectiv, economice, sociale şi culturale din 1966 sunt ulterioare eliberării lui A., acestea stabilind cu claritate care sunt drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât consideră că prin activitatea operativă efectuată nu s-au încălcat drepturile prevăzute în legislaţia internaţională şi în Constituţiile socialiste, iar din notele informative aflate la dosarul cauzei, precum şi din lipsa vreunui raport întocmit de acesta, nu rezultă că s-ar fi îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi nici că ar fi fost periclitate, în vreun mod, integritatea fizică sau psihică a persoanei menţionate.

În ceea ce priveşte inviolabilitatea vieţii private, consideră că, având în vedere regimul de detenţie, această viaţă privată a fost oricum restrânsă, deţinutul având drepturi şi libertăţi limitativ prevăzute de lege. Pe de altă parte, susţine că, raportat la art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi din analiza probelor de la dosar, nu rezultă că s-ar fi îngrădit dreptul la viaţă privată în această accepţiune.

Prin urmare, recurentul-pârât apreciază că din actele dosarului nu rezultă participarea sa directă la urmărirea informativă a lui A. şi că în speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-reclamant arată că prima instanţă a analizat în mod corect şi legal îndeplinirea condiţiilor pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, coroborat cu art. 29 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ce permite îngrădiri ale drepturilor omului, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de lege şi să aibă drept scop satisfacerea cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale, într-o ordine democratică.

Precizează că, în speţă, motivul deschiderii acţiunii informative asupra lui A. a fost unul politic, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond şi cum, de altfel, nu a infirmat nici recurentul.

De asemenea, consideră că argumentele recurentului-pârât sunt nefondate, întrucât simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal, referitoare la o persoană urmărită de Securitate, fără acordul acesteia şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o îngrădire a dreptului la viaţă privată.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât A..

Verificarea a fost efectuată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca urmare a formulării de către doamna B. a Cererii nr. x din 15 noiembrie 2010 adresate C.N.S.A.S., prin care solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenta a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.), recurentul-pârât A., în calitate de angajat al fostului Minister de Interne, având gradul de locotenent şi funcţia de lucrător operativ în cadrul Direcţiei Penitenciare - Grupul Operativ Aiud, a întocmit Hotărârea de deschidere a dosarului de acţiune informativă individuală asupra deţinutului C. din Penitenciarul Aiud din data de 18 februarie 1961, aceasta fiind aprobată ulterior de şeful unităţii - colonel D., cu scopul de a stabili activitatea concretă pe care C. se presupunea că o desfăşoară în Penitenciarul Aiud, pentru documentarea asupra intenţiilor duşmănoase ale acestuia.

Argumentele ce au stat la baza hotărârii mai sus arătate au constat în legăturile sale cu persoane condamnate pentru activitate contrarevoluţionară şi cu legionarii, cu care ar fi purtat discuţii ostile regimului de la acel moment din România, în scopul unei presupuse încercări de schimbare a regimului socialist. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre s-au invocat şi anumite discuţii cu ceilalţi deţinuţi, colegi de celulă, cu caracter duşmănos la adresa Partidului Muncitoresc Român şi s-a apreciat că acesta desfăşoară activitate contrarevoluţionară în detenţie.

Hotărârea de deschidere a dosarului de acţiune informativă individuală asupra deţinutului C. a fost însoţită de un Plan de măsuri întocmit la aceeaşi dată, 18 februarie 1961, ce priveau: investigaţii complexe privindu-l pe C. şi familia acestuia, cu scopul de a stabili legăturile existente între persoana urmărită şi familia sa, respectiv dacă vreunul dintre membrii familiei cunoaşte aspecte din activitatea sa contrarevoluţionară; identificarea în penitenciar a elementelor cu care C. a desfăşurat activitate contrarevoluţionară înainte de arestare şi gruparea lor în scopul studierii unora dintre aceştia şi în vederea recrutării, apoi trecerea la recrutare ca agent a celui mai indicat cu care va fi încadrat obiectivul, cu scopul de a cunoaşte dacă acesta continuă să desfăşoare activitate contrarevoluţionară nedeclarată în anchetă; măsura ca numitul C. să fie introdus la un moment dat în celulă cu legionarii E. şi F., pentru a-l determina pe E., comandant legionar, să-şi spună punctul de vedere în ce priveşte perspectivele de viitor ale organizaţiei legionare, întrucât C. împreună cu legionarul F. au discutat despre necesitatea creării unui partid - mişcarea de rezistenţă - care să lupte şi împotriva legionarilor.

Planul de măsuri a fost, de asemenea, întocmit de către recurentul-pârât, care răspundea şi de ducerea la îndeplinire a fiecărei măsuri din plan, respectiv de executarea acestora, sub îndrumarea colonelului D..

Pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite prin plan au fost date mai multe note informative, obţinute cu ajutorul surselor "G." şi "H.", acestea fiind datate 29 aprilie 1963, 13 aprilie 1963, 4 februarie 1963, 31 ianuarie 1963 şi 18 aprilie 1961, în toate acestea fiind relatate discuţii purtate cu sau despre persoana urmărită.

În acest sens, recurentul-pârât a dispus dirijarea unei surse din legătura sa personală pentru obţinerea informaţiilor privind viaţa privată a urmăritului şi poziţia acestuia faţă de politica regimului, precum şi recrutarea din imediata apropiere a persoanei urmărite a unor surse noi pentru obţinerea de informaţii suplimentare cu privire la acesta.

Toate aceste aspecte reies atât din cuprinsul Hotărârii de deschidere a dosarului de acţiune informativă individuală asupra deţinutului C., cât şi din Planul de măsuri, ambele întocmite la data de 18 februarie 1961 de către recurentul-pârât, care, de altfel, figura şi în calitate de persoană responsabilă de ducerea la îndeplinire a măsurilor din Planul de măsuri dispus.

Astfel, se constată că recurentul-pârât, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate - contrar celor susţinute de către acesta - chiar de legislaţia din acea vreme, iar îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care ofiţerul a dirijat surse informative în intimitatea persoanei urmărite, pentru a furniza informaţii despre viaţa privată, opiniile politice şi ideologice ale acestuia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă, analizând documentaţia depusă la dosar de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a reţinut, în mod corect, că prin activitatea sa, recurentul a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Se mai constată că, atât prin întâmpinarea formulată, cât şi prin motivele de recurs, recurentul-pârât nu a contestat autenticitatea înscrisurilor depuse de către reclamantul-intimat şi nici nu a solicitat probe în combaterea lor, criticile sale fiind subsumate, în esenţă, faptului că acţiunile sale au respectat legislaţia în vigoare la acel moment şi că prevederile internaţionale în materia drepturilor civile şi politice sunt ulterioare evenimentelor din speţă ori că recurentului, nefiind subiect de drept internaţional, nu îi poate fi imputată nerespectarea tratatelor internaţionale.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerat lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

În speţă, se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că faţă de recurentul-pârât, în calitatea sa de ofiţer al Securităţii, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii acestuia de lucrător al fostei securităţi, respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989 şi, în această calitate, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Înalta Curte reţine că, urmare a acestor exigenţe deduse din textul legal, la analiza calităţii de lucrător al Securităţii trebuie să se aibă în vedere şi raportul rezonabil de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare.

Textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamente, ceea ce înseamnă că prin activităţile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat, or, în speţă acesta s-a produs.

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activităţile pe care le-a desfăşurat nu au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului şi că notele informative existenta la dosar nu îi aparţin.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că prin Hotărârea de deschidere a dosarului de acţiune informativă individuală asupra deţinutului C. şi Planul de măsuri, întocmite de către recurentul-pârât, acesta a dispus, cu aprobarea şefului unităţii, ca persoana în cauză să fie supravegheată informativ în baza unor elemente ce nu erau de natură a fundamenta măsurile de supraveghere dispuse, chiar recurentul-pârât fiind menţionat ca persoană ce urma să ducă la îndeplinire planul de măsuri întocmit, iar în acest scop, ulterior au fost întocmite notele informative depuse la dosar, date de sursele "G." şi "H.".

Înalta Curte observă, astfel, că în cauză există dovezi că recurentul, prin activitatea sa, a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel cum corect a reţinut judecătorul fondului.

Instanţa de recurs constată că recurentul a contestat parţial realitatea activităţilor desfăşurate, reţinute atât prin nota de constatare, cât şi prin sentinţa primei instanţe, invocând faptul că aceste activităţi au avut loc în considerarea calităţii sale de ofiţer în cadrul Departamentului Securităţii Statului, cu respectarea legii fundamentale de la acel moment.

În acelaşi context se observă că înscrisurile depuse la dosarul de fond demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată şi dreptul la libera circulaţie, prevăzute de art. 17, respectiv art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stipulate de Constituţia de la acea dată şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ce făceau parte din drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acel moment.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată şi proclamată de Adunarea generală a O.N.U prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, iar România a semnat-o la 14 decembrie 1955, când prin R 955 (X) a Adunării generale a ONU a fost admisă în rândurile statelor membre.

Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului fusese ratificată de România la momentul desfăşurării activităţii informative, iar împrejurarea că ofiţerul de informaţii nu ar fi subiect de drept internaţional, care să poată fi acuzat de încălcarea tratatelor internaţionale, nu poate fi exoneratoare pentru recurent, câtă vreme prin ratificare, statul respectiv, prin cetăţenii săi, este obligat să respecte drepturile stipulate în tratate, în caz contrar, Statul putându-se îndrepta împotriva persoanelor vinovate de asemenea încălcări. O interpretare contrară acesteia ar goli de conţinut respectivele norme internaţionale.

Tot nefondată se constată a fi şi susţinerea recurentului-pârât în sensul că, întrucât Pactul Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice a fost adoptat în anul 1966, deci anterior evenimentelor din speţă, acestea nu îi pot fi imputate, câtă vreme la acel moment erau în vigoare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ratificată de ţara noastră şi Constituţia României de la acel moment, ce recunoşteau drepturile încălcate de recurent.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi faptul că recurentul nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfăşurate ori ordinele superiorilor şi nici normele interne care reglementau activitatea Securităţii şi Miliţiei, deoarece acestea nu pot constitui temei legal pentru săvârşirea de abuzuri, pentru încălcarea drepturilor constituţionale şi a drepturilor fundamentale ale omului, prevăzute în tratatele internaţionale asumate de România.

Contrar celor susţinute de către recurentul-pârât, Înalta Curte reţine că un angajat al Ministerului de Interne care a participat direct la instrumentarea unui dosar de urmărire încălcând, din motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale garantate de Constituţie, cât şi de tratate internaţionale ratificate de România, corespunde definiţiei de lucrător al Securităţii, în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, importantă fiind, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor în viaţa personală a celui urmărit.

Toate aceste acţiuni ale recurentului-pârât privind urmărirea îndeaproape a întregii vieţi a unor persoane, dar şi opiniile acestora, constituie activităţi prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu se evidenţiază incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că argumentele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii de primă instanţă, care este legală, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, cu probatoriul administrat şi susţinerile părţilor.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 957 din data de 22 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 957 din data de 22 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM