Waiver of Cassation Appeal in Administrative Litigation Treated as Desistation Under Principle of Party Autonomy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court accepted the appellant-plaintiff's written waiver of the appeal judgment, thereby terminating the cassation proceedings and leaving the appellate court's dismissal of the claim in force. The dispute arose from an administrative litigation case where the plaintiff sought to compel the Ministry of National Education and Scientific Research to respond to a petition, which had been dismissed by the Court of Appeal for being unfounded. The appellate court's decision stands as the final operative judgment because the plaintiff unilaterally renounced the right to further judicial review. The decisive legal basis was the principle of party autonomy in civil proceedings, authorizing the court to take note of the waiver under Article 406(1) of the Civil Procedure Code, which permits a party to renounce the trial at any time, without requiring the court to substantively review the waiver.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 alin. (1) din C. proc. civ; Waiver of Cassation Appeal in Administrative Litigation Treated as Desistation Under Principle of Party Autonomy: Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de recurentul-reclamant recurentului-reclamant A.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice să răspundă petiţiei sale
Prin Sentinţa nr. 2669 din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea cererii de recurs, constată că, la data de 16 mai 2019, recurentul-reclamant A. a depus un înscris prin care a arătat că renunţă la judecata recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând declaraţia de renunţare la judecata recursului, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de recurentul-reclamant recurentului-reclamant A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2669 din 21 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2019.
Procesat de GGC - CL