Peremption of claim following suspension pending CJEU preliminary rulings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orşova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 151/09.06.2015 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.11.2012, emise de pârât, şi întoarcerea executării, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumei reţinute, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data restituirii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 680 din 1 martie 2017, a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea formulată de reclamantă.

Judecătorul fondului a constatat că în cauză a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, respectiv de la data de 26.05.2016, când cauzele C-260/14 şi C-261/14 aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene au fost soluţionate, (hotărârile pronunţate fiind de altfel publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 18.07.2016, potrivit extrasului de pe portal), şi până în prezent, partea care justifică un interes nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării procesului, act care să întrerupă cursul perimării.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orşova, susţinând, în esenţă, că suspendarea judecăţii cauzei la termenul din data de 26.01.2016, până la soluţionarea cauzelor C-260/14 şi C-261/14 aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a fost dispusă ca urmare a solicitării pârâtului.

Prin urmare, întrucât pârâtul avea obligaţia de a depune dovezi cu privire la soluţionarea respectivelor cauze, neavând cunoştinţă despre stadiul în care se află acestea, a considerat că perimarea cererii nu îi poate fi imputată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 151/09.06.2015 şi Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.11.2012, emise de pârât, şi întoarcerea executării, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumei reţinute, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data restituirii efective.

Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării şi a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ.,

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menţionate,

De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt şi prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părţilor obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-260/14 şi C-261/14, respectiv de la data de 26.05.2016.

Suspendarea judecăţii produce efecte, în acest caz, începând cu data soluţionării cauzelor până la care s-a dispus măsura suspendării dacă începând cu acea dată nu se mai îndeplineşte niciun act de procedură în scopul judecăţii.

În cauză, până la data de 26 noiembrie 2016, când s-a împlinit termenul de perimare, părţile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii.

Sub acest aspect, prima instanţă a apreciat în mod corect că perimarea cererii de chemare în judecată intervine indiferent dacă suspendarea judecăţii potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. a fost dispusă din iniţiativa reclamantului sau din iniţiativa pârâtului.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Orşova împotriva Sentinţei nr. 680 din 01 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - GV