Rent Costs Deemed Ineligible Under EU Grant; Beneficiary's Appeal Rejected and Recovery of 243,481.65 RON Upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale Şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru anularea Deciziei nr. 2710 din 15 mai 2014 privind soluţionarea contestaţie nr. 2239/15.04.2014 formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 1620/17.03.2014/24.03.2014.

Totodată, a solicitat anularea în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 1620/17.03.2014/24.03.2014, cu consecinţa constatării eligibilităţii cheltuielilor cu chiria decontată pentru spaţiul alocat pe proiect aflat în strada x, nr. 11 - contract de închiriere nr. x/27.07.2010.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2102 din 15 iunie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 2102 din 15 iunie 2016 a formulat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

O primă critică adusă sentinţei recurate priveşte modul în care instanţa de fond a interpretat înscrisurile care au stat la baza semnării contractului de finanţare, respectiv a celor pe baza cărora au fost decontate cheltuielile în perioada de implementare a proiectului, reţinând eronat că "(...) singura interpretare în acord cu statuările înseşi reclamantei din cuprinsul cererii de finanţare este aceea că utilizarea sediului propriu la nivel central (Bucureşti) va fi asigurată de solicitant prin punerea la dispoziţie gratuită a acestuia".

Contrar celor reţinute de prima instanţă în cuprinsul sentinţei atacate, autoritatea intimată, având în vedere constatările şi recomandările din Proiectul Raportului de Audit nr. x/06.08.2013 - Anexa 10, ale Autorităţii de Audit, cuprinse în cadrul centralizatorului de constatări şi recomandări, rămase definitive în urma Raportului Final al Autorităţii de Audit nr. 51796/AP/30.09.2013, a considerat neeligibile cheltuielile cu chiria pentru spaţiul din str. x, Bucureşti, pentru considerentul că "(...) nu rezultă că beneficiarul ar fi menţionat în cererea de finanţare explicit, nici în descrierea narativă şi nici la detalierea bugetară, decontarea cheltuielilor cu chiria aferentă spaţiului alocat pe proiect la punctul de lucru din Bucureşti, str. x. Pentru ca această cheltuială să fie eligibilă trebuia elaborat act adiţional de modificare a Cererii de finanţare, ceea ce beneficiarul nu a făcut."

Verificând conţinutul cererii de finanţare, precum şi al contractului de finanţare, se poate constata cu uşurinţă că, nicăieri în cuprinsul acestora reclamanta nu a menţionat că va pune la dispoziţie, cu titlu gratuit, un sediu pentru coordonarea activităţilor şi nici nu se poate presupune acest fapt.

În cuprinsul cererii de finanţare se precizează că "din punct de vedere al resurselor materiale, pentru buna implementare a proiectului vor fi utilizate mai multe locaţii şi dotări existente", incluzând aici şi sediul propriu la nivel central (care la data depunerii cererii de finanţare a fost în Str. x, Bucureşti, fiind ulterior schimbat cu cel din str. x). Drept urmare, în condiţiile în care reclamanta avea sediul din Bucureşti închiriat încă din anul 2005 (potrivit Contractului de închiriere nr. x/22.09.2005, înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 sub nr. x din 25.09.2005), este fără tăgadă că punerea la dispoziţie a unui imobil închiriat pentru derularea proiectului, impunea implicit încadrarea cheltuielilor cu chiria în categoria celor eligibile, fiind avute în vedere de fundaţie la elaborarea bugetului proiectului.

Pe de altă parte, reclamanta consideră nelegală hotărârea primei instanţe, cu atât mai mult cu cât a depus la dosarul cauzei înştiinţarea înregistrată sub nr. SRF 1636/din data de 27.09.2010, prin care a transmis instituţiei intimate Decizia nr. 4 PSCR/02 08 2010 privind închirierea şi utilizarea imobilului din strada x nr. 11, Bucureşti pentru derularea activităţilor din cadrul Proiectului "Dezvoltarea resurselor umane în comunităţi rurale - PSCR" (ID proiect: 58325), fiind mai mult decât evident că punerea la dispoziţie a respectivului spaţiu nu s-a realizat cu titlu gratuit.

Pentru a respinge acţiunea ca neîntemeiată, curtea de apel reţine că prin cererea de finanţare se preconiza doar închirierea a 19 birouri în comunităţile rurale unde urma a se desfăşura activitatea, conform rubricii resurse materiale, prevedere care concordă cu cea de la detalierea bugetului, vizând chirii necesare efectuării cursurilor sau derulării campaniilor de conştientizare/promovare.

Or aceste susţineri sunt în contradicţie totală cu conţinutul regulilor de întocmire a cererii de finanţare care nu stabileau defalcarea cheltuielilor aferente chiriilor. Astfel, la stabilirea bugetului reclamanta a prevăzut o sumă brută necesară pentru închirierea spaţiilor în care urma să fie desfăşurată activitatea pe parcursul celor 36 de luni de implementare a proiectului, sumă în care au fost prinse inclusiv cheltuielile de chirie pentru spaţiul din Bucureşti, la nivel global.

Ceea ce trebuia prima instanţă să aibă în vedere era faptul că, în conformitate cu pct. 4.3.2 Lista categoriilor de cheltuieli eligibile din cadrul din Ghidului solicitantului - Condiţii generale, printre categoriile de cheltuieli eligibile sunt incluse şi cele referitoare la închirieri.

Aceleaşi dispoziţii sunt cuprinse atât în Condiţiile Specifice ale Ghidului Solicitantului pentru fiecare cerere de propuneri de proiecte, cât şi în Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013", cheltuielile pentru închirieri şi leasing, necesare derulării activităţilor proiectului fiind încadrate în Lista categoriilor şi subcategoriilor de cheltuieli eligibile.

Mai mult decât atât, instanţa fondului a omis inclusiv dispoziţiile Manualului Beneficiarului - octombrie 2009, care la pct. 5.7.4.7 stabileşte modalitatea în care beneficiarii fondurilor europene trebuie să justifice bugetul proiectului, evidenţiind totodată tipurile de cheltuieli ce pot fi incluse în categoria cheltuielilor privind închirierile, amortizările şi leasingul, respectiv "închiriere (locaţii, bunuri): închiriere sedii, inclusiv depozite, închiriere spaţii pentru desfăşurarea diverselor activităţi ale operaţiunii, închiriere echipamente, închiriere vehicule, închiriere diverse bunuri."

Toate aceste instrucţiuni ale autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au fost avute în vedere de reclamantă atunci când a procedat la redactarea cererii de finanţare, estimând resursele corespunzătoare implementării proiectului în baza necesarului identificat pentru realizarea fiecărei activităţi, pornind de la nevoile grupului ţintă.

Se arată în cuprinsul hotărârii atacate că, "(...) aceste scăpări sau erori ale reclamantei la depunerea cererii de finanţare aveau un remediu foarte simplu, constând în posibilitatea adoptării unui act adiţional, lucru pe care acesta nu l-a făcut, preferând să încerce forţarea reglementărilor şi a interpretărilor acestora în sensul dorit."

Şi astfel de motive de respingere sunt eronate, fiind date fără a se avea în vedere conţinutul contractului de finanţare, arătând reclamanta că, la art. 9 pct. A alin. (16) din contract, sunt reglementate, în mod expres şi limitativ, situaţiile care pot genera modificarea contractului de finanţare, or reclamanta nu s-a aflat în niciunul dintre cazurile în care era necesară încheierea unui act adiţional, aspect pentru care declararea ca neeligibilă a cheltuielilor aferente chiriei cu biroul de lucru din Bucureşti, strada x, nr. 11, pe acest temei este total neîntemeiată.

În cazul de faţă nu se poate reţine că reclamanta a preferat să încerce forţarea reglementărilor şi a interpretărilor acestora în sensul dorit, în condiţiile în care pe parcursul a 35 de luni de implementare a proiectului, verificând primele 9 cereri de rambursare, instituţia pârâtă a considerat eligibile cheltuielile cu chiria pentru imobilul în discuţie, fără a fi necesară încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare, iar numai la cererea de rambursare nr. x chiria a fost considerată neeligibilă - ca urmare a raportului de control al Autorităţii de Audit.

În eventualitatea în care era necesară semnarea unui act adiţional, în aplicarea art. 9 lit. B) pct. 3 din contractul de finanţare, care instituie în sarcina AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat obligaţia de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informaţiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului, odată cu verificare primei cereri de rambursare trebuia să ne notifice necesitatea încheierii unui astfel de act adiţional.

Lipsa unei astfel de atitudini din partea autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a întărit concluzia că reclamanta a cuprins în bugetul proiectului toate cheltuielile cu închirierea imobilelor, inclusiv cele pentru sediul din Bucureşti.

În ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa neregulii, în sensul definit de O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se arată în cuprinsul sentinţei recurate că, odată statuat caracterul neeligibil al cheltuielilor, prejudiciul adus bugetului Uniunii este cert, constând în suma plătită fără să fi fost eligibilă.

Aceste motive de respingere sunt în contradicţie cu prevederile art. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia."

În cauza dedusă judecăţii, pe parcursul celor 36 de luni aferente derulării proiectului, cele 19 birouri din comunităţile rurale unde vor lucra cei 19 experţi pe termen lung care vor constitui reţeaua de servicii şi operatori de dezvoltare a resurselor umane în mediul rural şi care vor asigura un contact direct cu grupul ţintă, nu au mai fost închiriate, fapt ce a condus la o economie substanţială în bugetul proiectului, estimată de reclamantă la aproximativ 136.800 RON, şi asta în condiţiile unei estimări extrem de prudente (şi anume 19 spaţii x 36 luni x 200 RON/lună).

În aceste condiţii, din moment ce suma prevăzută de reclamantă pentru chirii nu a fost epuizată, ci mai mult, a fost realizată o economie substanţială, în mod eronat a reţinut prima instanţă existenţa condiţiei prejudicierii sau a posibilităţii prejudicierii bugetului UE prin fapta autorităţii de management de a proceda la decontarea cheltuielilor pentru spaţiul alocat proiectului la punctul de lucru din Bucureşti.

Pentru considerentele mai sus menţionate, reclamanta solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, nefiind demonstrată, prin criticile concrete ale reclamantei, nelegalitatea sentinţei civile recurate.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 2710 din 15 mai 2014 privind soluţionarea contestaţiei nr. 2239/15.04.2014, formulată de A. cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 1620/17.03.2014/24.03.2014 şi, în consecinţă, anularea în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în sensul constatării eligibilităţii cheltuielilor cu chiria decontată pentru spaţiul alocat pe proiect aflat în strada x, nr. 11 - contract de închiriere nr. x/27.07.2010.

În esenţă, se reţine prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare faptul că reclamanta, cu ocazia derulării proiectului menţionat în cuprinsul procesului-verbal, a încălcat dispoziţiile legale în materia eligibilităţii cheltuielilor, în sensul că i-au fost decontate la rambursare cheltuieli fără ca acestea să fie incluse în cererea de finanţare, stabilindu-se că debitorul A. datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene o creanţă bugetară în cuantum de 243.481,65 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile.

Acţiunea formulată de reclamantă împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 1620/17.03.2014/24.03.2014 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată de instanţa fondului, apreciindu-se, în esenţă, că din moment ce reclamanta nu a inclus cheltuielile cu chiria aferentă spaţiului aflat în Bucureşti, strada x, nr. 11, în cuprinsul cererii de finanţare şi nici nu a încheiat un act adiţional la contractul de finanţare, sumele decontate cu titlu de chirie pentru acest imobil sunt neeligibile, impunându-se restituirea lor.

Constată Înalta Curte că soluţia primei instanţe este legală, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În speţa dedusă judecăţii, eligibilitatea cheltuielilor pretinse de recurenta reclamantă cu prilejul formulării cererilor de rambursare a fost corect analizată de instanţa fondului prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, la prevederile punctului 4.3.1. din Ghidul solicitantului-Condiţii generale şi la cele statuate în articolul 4 din contractul de finanţare, problematica dedusă analizei instanţei fiind aceea de a se stabili dacă sumele privind cheltuielile de închiriere a sediului aflat în Bucureşti, strada x, nr. 11, fac obiectul contractului de finanţare analizat de autorităţile pârâte.

Astfel cum se prevede în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, la prevederile punctului 4.3.1. din Ghidul solicitantului-Condiţii generale, orice cheltuială, pentru a fi eligibilă, trebuie să fie necesară pentru realizarea activităţilor din cadrul proiectului şi să fie conformă prevederilor contractului de finanţare.

În cauza de faţă, recurenta reclamantă nu a prevăzut în cererea de finanţare explicit, nici în descrierea narativă şi nici la detalierea bugetară, decontarea cheltuielilor cu chiria aferentă spaţiului alocat pe proiect la punctul de lucru din Bucureşti, str. x, context în care aprecierea autorităţii de management cu privire la caracterul neeligibil al sumelor reprezentând chiria aferentă acestui imobil sunt conforme cadrului normativ de referinţă în materia definirii cheltuielilor eligibile.

Contrar celor afirmate de recurenta reclamantă, instanţa de control judiciar subliniază faptul că, în contextul formulării unei cereri de accesare a finanţării nerambursabile, solicitantul este ţinut să detalieze toate categoriile de cheltuieli pentru care solicită finanţarea nerambursabilă, concluzie ce nu poate fi combătută, din moment ce această finanţare, indiferent de scop, se acordă numai la cerere.

În contextul în care recurenta reclamantă nu a precizat cu prilejul semnării contractului de finanţare, că, la capitolul cheltuieli pentru derularea proiectului urmează a include şi cheltuielile cu chiria aferentă sediului propriu din Bucureşti, strada x, nr. 11, concluzia cu privire la caracterul neeligibil al acestor cheltuieli este una justă, cât timp ele nu au fost incluse în cererea de finanţare.

Afirmaţiile recurentei reclamante, în sensul că se deduce caracterul eligibil al acestor cheltuieli din faptul că nu a precizat punerea la dispoziţie cu titlu gratuit a sediului propriu din Bucureşti, strada x, nr. 11, nu susţine nelegalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei, cât timp, aşa cum s-a arătat anterior, condiţia inerentă finanţării unei cheltuieli este prevederea acelei cheltuieli ca atare în cuprinsul cererii de finanţare.

În aceeaşi ordine de idei, trebuie observat faptul că omisiunea de menţionare a chiriei aferente sediului din Bucureşti, strada x, nr. 11 în cuprinsul cheltuielilor pretinse prin cererea de finanţare este însoţită de precizarea explicită a cererii de finanţare, în sensul includerii chiriilor pentru sediile reprezentate de 19 birouri în comunităţile rurale unde vor lucra cei 19 experţi pe termen lung în cuprinsul cheltuielilor eligibile.

Astfel, în bugetul estimativ al proiectului, la rubrica "Vă rugăm să justificaţi şi să detaliaţi bugetul", din cuprinsul cererii de finanţare nu sunt menţionate, la cheltuieli cu chiriile, decât "chirii necesare efectuării cursurilor sau derulării campaniilor de conştientizare/promovare" (închirierea celor 19 birouri în comunităţile rurale), nu şi cele aferente coordonării activităţilor.

Critica recurentei reclamante, în sensul că nu avea posibilitatea de a încheia un act adiţional la contractul de finanţare, pentru a include, în categoria cheltuielilor eligibile şi cheltuielile aferente închirierii sediului din Bucureşti nu este fondată, subliniind Înalta Curte că nimic nu împiedica părţile, în contextul în care actul adiţional ar fi avut ca finalitate doar îndreptarea unei erori sau omisiuni evidente din cuprinsul contractului de finanţare, să încheie un act adiţional la contract, chiar dacă acest act adiţional nu ar fi avut ca obiect o modificare a bugetului estimat al proiectului ori includerea de noi activităţi eligibile, de genul celor menţionate la art. 9 pct. A alin. (16) din contract.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că aprecierea judecătorului fondului, în sensul existenţei unei nereguli cu prilejul rambursării cheltuielilor cu chiria aferentă spaţiului aflat în Bucureşti, strada x, nr. 11, este la adăpost de critică.

În mod greşit susţine recurenta reclamantă că în cauză nu este demonstrată existenţa unui prejudiciu la adresa bugetelor donatoare, subliniind Înalta Curte că acest prejudiciu este reprezentat exact de suma necuvenită, avansată în cadrul finanţării nerambursabile. De aceea, nici împrejurările de fapt invocate de recurenta reclamantă sub acelaşi aspect, în sensul că în cadrul proiectului s-a realizat o economie considerabilă, nefiind epuizată suma prevăzută pentru chirii, nu pot constitui temei pentru a concluziona în sensul inexistenţei unei urmări a neregulii constatate prin actele administrative atacate, legătura între rambursarea cheltuielii necuvenite şi prejudiciul suferit de bugetul din care este avansată această sumă fiind indisolubilă.

Faţă de aceste considerente recursul de faţă va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 2102 din 15 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 09 mai 2019.

Procesat de GGC - GV