Appeal against tax security measures dismissed for lack of procedural standing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii ADAF 15702 emisă de pârâtă la data de 03 iunie 2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3824 din 29 noiembrie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x din 3 iunie 2016, emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, obligând-o la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru motivul de casare prevăzut de art. , 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a solicitat, în prealabil, să se ia act că, potrivit H.G. nr. 520/2013, art. 15 Secţiunea I, în cadrul Agenţiei funcţionează Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, iar pentru pârâta cu care reclamanta a înţeles să se judece, calitate de pârâtă o are Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cerând ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul acestei din urmă instituţii.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că este pe deplin îndeplinită condiţia prevăzută de art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, şi anume existenţa pericolului ca debitorul să se sustragă faţă de bugetul general consolidat al statului, să-şi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii şi menţinerea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, excepţia nulităţii recursului şi, pe fond, a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, aspect care va fi analizat cu prioritate în condiţiile art. 248 din C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 din acelaşi Cod.

1. Aspecte de drept şi de fapt relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x din 3 iunie 2016, emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală.

În cauză, se reţine că intimata-reclamată a chemat în judecată Direcţia Generală Antifraudă Fiscală în calitate de emitent al actului administrativ atacat şi în considerarea capacităţii de drept administrativ a organului emitent, sentinţa recurată fiind pronunţată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această direcţie, în calitate de pârâtă.

Calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a solicitat să se ia act că această instituţie are calitate de pârâtă pentru Direcţia Generală Antifraudă Fiscală cu care reclamanta a înţeles să se judece în primă instanţă, structură fără personalitate juridică care funcţionează în cadrul Agenţiei, potrivit H.G. nr. 520/2013.

Înalta Curte reaminteşte că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.

Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent şi nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică.

În temeiul art. 36 din C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii".

Altfel spus, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se determină în concret, în raport cu litigiul dedus judecăţii, astfel, numai o anumită persoană poate fi reclamant, respectiv pârât în cadrul respectivului raport juridic.

Or, raportat la împrejurarea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a figurat ca parte în proces la judecata cauzei în fond, aceasta nu justifică calitatea procesuală activă în exercitarea prezentului recurs.

Conform art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.".

Potrivit art. 494 raportat la art. 478 din C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părţi doar persoanele care au avut această calitate şi în faţa primei instanţe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul iniţial.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru lipsei calităţii procesuale active.

Totodată, va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 3824 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru lipsei calităţii procesuale active.

Respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 09 mai 2019.

Procesat de GGC - MM