Reimbursement of training costs for police academy graduate resigning early: validity of material liability and calculation basis of accommodation expenses

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră "Avram Iancu" Oradea, Ministerul Afacerilor Interne şi Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, solicitând anularea:

- Hotărârii nr. 182 din 8 decembrie 2014 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

- Hotărârii nr. 1 din 9 octombrie 2014 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor - Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române;

- Deciziei de imputare nr. 373281 din 18 iulie 2014 emisă de Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 67 din 09 mai 2016, a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a anulat, în parte:

- Hotărârea nr. 182 din 8 decembrie 2014 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

- Hotărârea nr. 1 din 9 octombrie 2014 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor - Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române;

- Decizia de imputare nr. 373281 din 18 iulie 2014 emisă de Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, doar cu privire la cheltuielile de cazare, în sensul că acestea au fost stabilite la suma de 1820,07 RON, în loc de 2103,14 RON;

Instanţa a respins restul pretenţiilor reclamantului şi a obligat pârâţii la 247,63 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs toate părţile litigante.

3.1. Recurentul-reclamant A. a solicitat casarea, în parte, a sentinţei, în sensul, admiterii în totalitate a acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Includerea contravalorii drepturilor de hrană, echipament şi soldă în categoria cheltuielilor de întreţinere este ilegală.

* Instanţa de fond nu a stabilit care sunt zilele şi normele de hrană de care a beneficiat recurentul atât ca elev extern, cât şi ca elev intern, avându-se în vedere situaţia privind alocarea/scoaterea de la dreptul de hrană, precum şi faptul că, din baza de calcul cheltuieli hrănire şi echipamente pe timpul şcolarizării nr. x din 2 iulie 2014, reiese că 122 de zile a beneficiat de contravaloarea normei nr. 8 (masa de dimineaţă şi seară), achitată prin stat de plată ca elev extern, fapt care este în contradicţie cu baza de calcul cazare nr. x din 30 iunie 2014, din care rezultă că s-a beneficiat de 207 zile alocare drepturi.

* Recurentul precizează faptul că procedura parcursă pentru stabilirea creanţei MAI, urmare a încetării raporturilor de muncă prin demisie, nu este legală, întrucât dispoziţiile O.G. nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, vizează răspunderea materială a militarilor în condiţii strict şi limitativ prevăzute, în care nu se regăseşte însă şi situaţia recurentului-reclamant.

3.2. Recurenţii-pârâţi Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră "Avram Iancu" Oradea, Ministerul Afacerilor Interne şi Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române au solicitat casarea, în parte, a sentinţei, în sensul, respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

În motivarea căilor de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au formulat critici de nelegalitate comune, motiv pentru care instanţa va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.

* În mod greşit, prima instanţă a procedat la diminuarea cuantumului sumei reprezentând cheltuielile cu cazarea de la 2.103,14 RON la 1.820,07 RON. Modalitatea de calcul prin care expertul a stabilit că "suma corectă determinată în urma expertizei este de 1.820,07 RON" este strict matematică şi nu ţine cont de prevederile legale aplicabile în materie, respectiv dispoziţiile art. 9 din Ordinul MAI nr. 1122/2006, care, în cadrul formulei de calcul stabilite, utilizează noţiunea de zile calendaristice şi nu pe cea de ore. În plus de aceasta, nu se poate stabili cu exactitate faptul că programul de pregătire a fost, pe durata statutului de elev extern, de 9 ore pe zi, având în vedere specificul instituţiei de învăţământ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, ca nefondat.

4.2. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a precizat faptul că este succesorul în drepturi şi obligaţii a recurentei Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, în urma modificărilor organizatorice intervenite prin adoptarea Ordinului MAI nr. S 105 din 29 iunie 2016.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinări, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reţine:

5.1. Referitor la recursul declarat de reclamant

* Aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului coroborate cu cele ale art. 17 din H.G. nr. 294/2007 (citate de prima instanţă), elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne au obligaţia de restituire a cheltuielilor în cauză în situaţia în care acestora le-a încetat raporturile de serviciu în primi 10 ani de activitate din motive imputabile lor, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.

Recurentul a avut calitatea de elev al Şcolii de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră "Avram Iancu" Oradea, în perioada 2006 - 2007. Acesta a semnat angajamentul nr. x din 3 ianuarie 2006, prin care se obliga ca, după acordarea gradului de agent, să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unitatea unde va fi încadrat s-au mutat ulterior, iar, în cazul nerespectării acestuia, se obliga să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate de Ministerul Afacerilor Interne în privinţa sa, pe perioada şcolarizării.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod judicios faptul că Decizia de imputare nr. x din 18 iulie 2014 emisă de Unitatea de Management a Proiectului - Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei din cadrul Poliţiei de Frontieră Române este corect încadrată în drept. Astfel, înainte de încetarea raporturilor de serviciu, recurentul a avut calitatea de "funcţionar public civil, cu statut special", în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

Conform prevederilor art. 63 din legea anterior arătată, poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne.

Mai mult decât atât, art. 9 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor menţionează faptul că dispoziţiile sale se aplică şi salariaţilor civili din cadrul instituţiilor publice prevăzute la art. 2. Potrivit acestui ultim text normativ: "Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne (...)."

Art. 1 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne precizează că: "prezentele Instrucţiuni au ca obiect aplicarea prevederilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999 (...)."

Art. 3 din Instrucţiuni precizează că:

"(1) Prevederile prezentelor Instrucţiuni se aplică poliţiştilor-funcţionarii publici cu statut special, cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, personalului contractual, precum şi elevilor şi studenţilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ proprii.

(2) Pentru scopurile prezentelor Instrucţiuni, categoria "salariaţi civili", prevăzută de ordonanţă, cuprinde poliţiştii şi personalul contractual."

În temeiul prevederilor art. 6 alin. (2) lit. i) din Instrucţiuni: "constituie pagube, în sensul prezentelor Instrucţiuni, contravaloarea cotei-părţi din cheltuielile de şcolarizare suportate de M.A.I., în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ ori în cazul personalului trimis la cursuri de pregătire sau perfecţionare, în ţară sau străinătate, care nu au respectat contractul-angajament."

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, toate dispoziţiile normative anterior citate sunt aplicabile în speţa de faţă şi constituie temei pentru angajarea răspunderii sale materiale.

* În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cheltuielilor de hrană şi de echipare pe parcursul şcolarizării, în expertiza efectuat în cauză s-a concluzionat în sensul că acest au fost în mod corect stabilite în cadrul deciziei de imputare.

* În mod eronat recurentul-reclamant a susţinut faptul că judecătorul fondului nu a evidenţiat numărul de zile şi normele de hrană de care a beneficiat acesta atât ca elev extern, cât şi ca elev intern.

Pe cale de consecinţă, recursul nu este fondat.

5.2. Referitor la recursurile declarate de pârâţi

Prima instanţă, validând concluziile raportului de expertiză, a stabilit faptul că cuantumul cheltuielilor cu cazarea efectuate pe timpul şcolarizării recurentului-reclamant sunt de 1.820,07 RON.

Criticile recurenţilor-pârâţi în privinţa cheltuielii aflate în discuţie sunt fondate.

Astfel, art. 9 din Ordinul MAI nr. 1122/2006, în cadrul formulei de calcul, utilizează noţiunea de zile calendaristice de şcolarizare şi nu pe cea de ore (a se vedea dosar fond).

Mai mult decât atât, Ordinul MAI nr. 243/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea unor spaţii aflate în administrarea MAI, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte, pentru spaţiile din administrarea Ministerului un algoritm de calcul al cheltuielilor de cazare pe principiul ore/nopţi. Acest principiu este aplicabil doar unităţilor de cazare şi pregătire cuprinse în Anexa nr. 4 din Ordin. În această Anexă, la pct. 2 (administrator - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră) nu este prevăzută şi Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră "Avram Iancu" Oradea. Ca atare, stabilirea unei formule de calcul pentru determinarea cheltuielilor de şcolarizare pe criteriul "ore" nu are niciun fundament legal, cel corect fiind pe zile calendaristice de şcolarizare.

Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră "Avram Iancu" Oradea nu funcţionează în regimul de "unitate de cazare şi pregătire" pentru a se aplica prevederile Ordinul MAI nr. 243/2011.

De altfel, pe timpul celor 207 zile de şcolarizare cât a frecventat Şcoala în discuţie, recurentul-reclamant a utilizat, alături de ceilalţi elevi, toate spaţiile puse la dispoziţie.

Aşadar, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile normative incidente în speţă, fiind fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat şi va admite recursurile declarate de pârâţi, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 67/2016 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne, Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră "Avram Iancu" Oradea, Unitatea de Management a Proiectului-Direcţia de Implementare a Sistemului Integrat de Securitate a Frontierei împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2019.

Procesat de GGC - MM