Artificial Splitting of EU Rural-Aid Investment Upheld; Agency's 757,988 RON Recovery Debt Stands

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 21 martie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Finanţare pentru Investiţii Rurale, următoarele:

1. anularea Deciziei nr. 36660 din 12 noiembrie 2013 emisă de pârâtă, comunicată reclamantei la data de 20 noiembrie 2013 şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, să se dispună anularea titlului de creanţă respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 01 octombrie 2013, înregistrat la APDRP sub nr. x din 2 octombrie 2013 şi comunicat la data de 10 octombrie 2013

2. suspendarea, în baza prev. art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 01 octombrie 2013, înregistrat la APDRP sub nr. x din 2 octombrie 2013 şi comunicat la data de 10 octombrie 2013, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a demersului judiciar.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3559 pronunţată în data de 19 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Finanţare pentru Investiţii Rurale, şi a anulat Decizia nr. 36660 din 12 noiembrie 2013 şi Procesul-verbal înregistrat sub nr. x din 2 octombrie 2013.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), criticând pentru nelegalitate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) (pct. 8) C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate, sub un prim aspect, nelegalitatea sentinţei a fost invocată pentru încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, cu referire la Regulamentul CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005 şi nr. 2988/1995, susţinându-se că prima instanţă nu ar fi examinat toate apărările autorităţii pârâte, acordând prevalenţă dispoziţiilor reţinute prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-343/12 Slancheva sila EOOD, apreciind în mod eronat că cele statuate şi interpretarea dată prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 referitoare la condiţiile artificiale se impune obligatoriu în toate jurisdicţiile ţărilor UE.

S-a arătat că Hotărârea CJUE mai sus menţionată prezintă relevanţă numai sub aspectul criteriilor în raport de care se apreciază cu privire la crearea condiţiilor artificiale, fiind lăsată la latitudinea judecătorului naţional aprecierea probelor care demonstrează intenţia obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor financiar, examinare care presupune luarea în considerare a elementelor subiective coroborate cu elementele obiective ale speţei.

S-a solicitat să se constate că în cuprinsul procesului-verbal de constatare nr. x din 2 octombrie 2013, cât şi în Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 36.660 din 12 noiembrie 2013 au fost descrise pe larg neregulile reţinute în sarcina intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L., acestea constând în încălcarea cu rea-intenţie a clauzelor contractului de finanţare, şi, implicit, dând conţinut prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

În cauză, verificările efectuate au avut în vedere mai multe aspecte relevante în ceea ce priveşte crearea condiţiilor artificiale, şi anume: (i) indicatorii externi, fizici (de exemplu: o societate are aceeaşi adresă sau se regăseşte alături de una sau mai multe alte societăţi într-o identitate de spatii sau spatii alăturate; are asigurate identic aceleaşi facilităţi - fax, telefon, echipamente IT gen imprimante, xerox, etc); (ii) indicatorii structurali, legali, juridici (de exemplu: una sau mai multe societăţi au aplicat/primit finanţare, iar investiţia poate fi folosită numai în relaţie cu altele obţinute de celelalte societăţi; pentru obţinerea finanţării mai multe societăţi au apelat la acelaşi consultant - proiectele fiind identice sau aflate într-o strânsă interdependenţă; etc.); (iii) indicatorii de afaceri, financiar-contabili (de exemplu: o societate are ca furnizor(i) sau/şi client(i) exclusiv aceeaşi/aceleaşi altă/alte societăţi; facturile cuprind preţuri ale serviciilor/bunurilor favorizante, nereale - fie peste, fie sub preţul pieţei; etc.), care au fost identificaţi şi menţionaţi în procesul-verbal de constatare a neregulilor încheiat în privinţa intimatei-reclamante.

Din analiza şi coroborarea tuturor acestor indicatori şi pe baza a diverse dovezi materiale a rezultat că prin înfiinţarea celor opt societăţi, respectiv intimata-reclamantă, şi S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., nu s-au realizat microîntreprinderi de sine-stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală (art. 52 (a) (ii) R1698/2005), ci societăţi având scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că, în mod justificat, autoritatea administrativă a considerat că, în caz, erau aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, legăturile existente între entităţile juridice mai sus arătate, demonstrând că reprezentanţii acestora au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice, care în mod legal, nu ar fi fost în măsură să obţină un ajutor peste 200.000 Euro.

Particularităţile identificate prin verificarea încrucişată a celor opt contracte de finanţare nu pot conduce decât la o singură concluzie, aceea că încă de la bun început s-a urmărit depăşirea plafonului de minimis (achiziţionarea tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup) prin fracţionarea artificială a investiţiei.

Nelegalitatea sentinţei a fost invocată şi pentru greşita reţinere de către instanţă că în speţă nu erau cele două cerinţele obligatorii referitoare la crearea cu intenţie de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile.

O primă observaţie a fost aceea că, în aprecierea instanţei de fond, proiectele aparţinând entităţilor juridice menţionate în actele administrative contestate erau autonome, iar prin implementarea lor a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

Cu privire la această statuare a instanţei s-a solicitat să se constate că ea nu putea fi valabil reţinută în cauză.

S-a subliniat că instanţa de fond nu avea competenţa de a se pronunţa cu privire la toate cele opt proiecte depuse în cadrul FEADR, acestea formând obiectul unor acţiuni judiciare separate, iar aprecierea făcută nu avea la bază şi nu era însoţită de prezentarea unei argumentaţii care să confirme că proiectul intimatei-reclamante era autonom în comparaţie cu celelalte şi că fiecare proiect în parte respecta obiectivele schemei de ajutor.

S-a arătat că în analiza pe care instanţa este chemată să o facă în cauze de tipul celei în examinare, trebuie avute în vedere toate criteriile de evaluare desprinse din jurisprudenţa CJUE în ceea ce priveşte noţiunea de "condiţii artificiale" din cuprinsul art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală.

Or, în speţă, examinarea de ansamblu a circumstanţelor obiective, cât şi a elementelor de ordin subiectiv, la care face referire jurisprudenţa CJUE, relevă existenţa unor legături şi situaţii care permit să se concluzioneze în sensul că au fost create în mod artificial condiţiile necesare pentru acordarea unei finanţări nerambursabile.

În acest sens, s-a menţionat că (i) din cei opt beneficiari, şapte au sediul în aceeaşi locaţie; (ii) toţi cei opt beneficiari au fost înfiinţaţi la aceeaşi dată, au acelaşi cod CAEN, au avut contract de comodat cu acelaşi comodant, au contracte de colaborare cu aceiaşi furnizori; (iii) cererile de finanţare au fost înregistrate în aceeaşi zi la OJPDRP Timiş, având numere de înregistrare consecutive; (iv) data eliberării certificatelor constatatoare de către Oficiul Registrului Comerţului este aceeaşi pentru toate cele opt firme; (v) toţi cei opt beneficiari au acelaşi consultant; (vi) proiectele celor opt beneficiari au acelaşi titlu; (vii) toţi cei opt beneficiari au contracte de credit încheiate cu I. şi (viii) toate societăţile au fost creditate de J., administrator al S.C. K. S.R.L.

Prin urmare, cele reţinute de prima instanţă ignoră atât prevederile legale aplicabile, cât şi situaţia de fapt, hotărârea pronunţată în cauză fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatei-reclamante Prin întâmpinarea intimatei-reclamante A. S.R.L. s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea în totalitate a sentinţei pronunţate în cauză.

În esenţă, s-a arătat că judecătorul primei instanţe a făcut o corectă aplicare a legii la situaţia dedusă judecăţii, reţinându-se în mod justificat că faptele şi elementele de legătură invocate în cuprinsul actelor administrative emise în privinţa intimatei-reclamante nu demonstrează pretinsa neregulă referitoare la crearea condiţiilor artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile, având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 privind condiţiile artificiale, în interpretarea dată de instanţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD.

Au fost reiterate apărările şi susţinerile de la judecata în fond a cauzei şi s-a făcut referire la raţionamentul şi consideraţiile primei instanţe, care a analizat şi a oferit un răspuns specific şi explicit fiecărei chestiuni în dezbatere.

De asemenea, au fost reluate susţinerile formulate în legătură cu limitele în care era permisă efectuarea controlului şi depistarea neregulilor de către autoritatea administrativă.

Fără a fi contestată această competenţă a autorităţii administrative, s-a arătat că verificările/acţiunile efectuate/întreprinse trebuie să vizeze aspecte ulterioare achitării cererii de plată, aspecte care s-au modificat după această dată şi care au determinat schimbarea situaţiei de fapt şi de drept avută în vedere la momentul ultimei plăti.

În acest sens se interpretează şi prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, în vigoare la data controlului, invocate inclusiv de către recurentă-pârâtă în cadrul cererii de recurs.

S-a arătat că eligibilitatea fusese verificată anterior datei semnării contractului de finanţare şi niciuna dintre condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil nu a fost modificată după semnarea contractului sau achitarea tranşelor de plată către intimata-reclamantă.

Or, toate elemente reţinute şi descrise în actele administrative emise în privinţa intimatei-reclamante au existat la data plăţii tranşei, inclusiv la data semnării cererii de finanţare, recurenta-pârâtă stabilind faptul că nu au fost create condiţii artificiale.

S-a arătat şi că obligaţia de rambursare a sprijinului financiar nu putea fi acceptată în cauză nici din perspectiva dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, care, în aplicarea principiului conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă, menţionează faptul că "Obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

În concluzie, s-a solicitat să se constate că intimata-reclamantă a respectat întocmai legislaţia aplicabilă, internă, cât şi cea comunitară, precum şi prevederile contractuale asumate, cerinţele şi criteriile menţionate în Ghidul solicitantului - versiunea aplicabilă la data accesării fondurilor, neputându-i fi imputată nicio culpă, respectând întocmai cele asumate şi neascunzând absolut nimic autorităţii-pârâte.

5. Derularea procedurii judiciare în fata instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 27 februarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, luând în considerare şi apărările şi observaţiile prezentate prin întâmpinare, după reevaluarea probatoriului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 2 octombrie 2013 emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante A. S.R.L., în calitate de beneficiar al contractului de finanţare nr. x din 4 mai 2010, având ca obiect implementarea proiectului "Achiziţie de maşini şi echipamente agricole în cadrul în cadrul S.C. A. S.R.L., în vederea închirierii - Voiteg, jud. Timiş", obligaţia de restituire a sumei de 757.988 RON, fără TVA, reprezentând sprijinul financiar nerambursabil acordat în cadrul Măsurii 312 F.E.A.D.R., subsecvent dispoziţiei privind încetarea raporturilor contractuale.

Măsura dispusă în cauză s-a întemeiat pe constatarea că proiectul intimatei-reclamante A. S.R.L. nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate pentru cofinanţare şi, ca atare, era necesară recuperarea întregului sprijin financiar.

Activitatea de control efectuată în cauză a fost declanşată în baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD 0.1, din 5 aprilie 2013, având ca scop stabilirea posibilităţii de creare de condiţii artificiale în vederea obţinerii de finanţare nerambursabilă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 şi art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Analiza documentară ex-post realizată de autoritatea-pârâtă, cât şi verificările încrucişate efectuate asupra celorlalte entităţi juridice cu privire la care exista suspiciunea că ar fi acţionat împreună pentru obţinerea unui avantaj nejustificat, prin crearea de condiţii artificiale în scopul depăşirii plafonului maxim eligibil în cadrul Măsurii 312, au stabilit o serie de legături şi elemente comune care justificau concluzia că, în speţă, fusese efectuată o plată necuvenită, în sensul în care acţiunile întreprinse de intimata-reclamantă nu au intenţionat şi nu au avut ca finalitate atingerea scopului urmărit de schema de ajutor din cadrul FEADR.

Datele şi informaţiile obţinute în procedura de verificare a suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă înregistrată în cauză au evidenţiat o serie de legături, situaţii şi elemente comune între societatea controlată, S.C. A. S.R.L., şi alte şapte entităţi juridice, respectiv S.C. F. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L., aspecte pe baza cărora s-a concluzionat de autoritatea administrativă cu privire la crearea artificială a condiţiilor de accesare a fondurilor nerambursabile prin depăşirea plafonului maxim de 200.000 Euro/beneficiar.

Astfel, s-a reţinut că: (i) din cei opt beneficiari, şapte aveau sediul în aceeaşi locaţie, (ii) toţi cei opt beneficiari au fost înfiinţaţi la aceeaşi dată, (iii) toate societăţile desfăşurau acelaşi tip de activitate în baza cod CAEN 7731, (iv) entităţile juridice enumerate aveau încheiat contract de comodat cu acelaşi comodant S.C. L. S.R.L. pentru depozitarea utilajelor achiziţionate în baza finanţării obţinute în cadrul Măsurii 312 FEADR, (v) contractele de colaborare erau încheiate cu aceeaşi furnizori; (vi) cererile de finanţare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeaşi zi la OJPDRP Timiş, având numere de înregistrare consecutive; (vii) certificatele constatatoare pentru toate cele opt firme au fost eliberate în aceeaşi zi de către Oficiul Registrului Comerţului; (viii) toţi cei opt beneficiari au avut acelaşi consultant; (ix) proiectele celor opt beneficiari erau similare, având aceeaşi titulatură şi ca obiect achiziţionarea de utilaje; (x) toţi cei opt beneficiari aveau contracte de credit încheiate cu I.; (xi)

toate societăţile erau creditate de J., administrator al S.C. K. S.R.L.

Contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 2 octombrie 2013 mai sus menţionat a fost respinsă prin Decizia nr. 36660 din 12 noiembrie 2013 emisă de autoritatea pârâtă.

Actele administrative astfel emise au fost desfiinţate prin hotărârea instanţei de fond, constatându-se că acestea nu reflectă corecta aplicare a legii la situaţia de fapt existentă în cauză şi că aspectele invocate, elementele comune sau legăturile existente între societăţile menţionate nu confirmă pretinsa conduită ilicită din partea intimatei-reclamante în obţinerea unui avantaj necuvenit prin crearea artificială a condiţiilor necesare acordării acestuia.

În analiza efectuată, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de evaluare desprinse din jurisprudenţa CJUE în ceea ce priveşte noţiunea de "condiţii artificiale" din cuprinsul art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, astfel cum aceasta a fost interpretată prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, în cauza C-434-12 Slancheva sila EOOD, fiind prezentate în cuprinsul sentinţei motivele pentru care s-a considerat că în speţă nu erau îndeplinite condiţiile obligatorii cerute pentru existenţa neregulii.

Astfel, s-a constatat de către instanţă - pe baza analizei efectuate asupra elementelor obiective ale cauzei, că scopul şi finalitatea urmărită de Măsura 312 FEADR erau îndeplinite în speţă, rezultând, din înscrisurile depuse în probaţiune, că investiţia realizată exista în continuare şi crease locuri de muncă în mediu rural, prin activitatea desfăşurată de intimata-reclamantă fiind demonstrată utilitatea proiectului, care a rămas nemodificat, iar utilajele achiziţionate au fost folosite conform scopului declarat în cererea de finanţare.

De asemenea, s-a constatat de către instanţă că activitatea desfăşurată de societatea reclamantă era independentă de activitatea celorlalte entităţi juridice, neputându-se considera că un proiect mai mare ar fi fost scindat în proiecte mai mici, conform celor reţinute de autoritatea pârâtă.

Pe de altă parte, s-a arătat că şi în ipoteza în care s-ar reţine existenţa unei divizări artificiale a investiţiei, respectivul fapt nu era suficient şi nu reprezintă în sine un motiv de respingere a cererii de finanţare decât în măsura în care aducea atingere şi avea drept consecinţă neîndeplinirea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. (ii) din Regulamentul nr. 1698/2005.

Din această perspectivă, s-a constatat că în cauză au fost realizate atât obiectivul general al Măsurii 312, cât şi obiectivele specifice şi operaţionale.

S-a reţinut de către instanţă că activitatea societăţilor controlate nu s-a rezumat la prestarea de servicii către o singură societate, dimpotrivă, serviciile au fost realizate în favoarea mai multor societăţi de profil din regiune, ceea ce confirmă faptul că în discuţie era vorba de iniţiative private distincte, care, chiar dacă erau legate între ele prin anumite comune, au fost gândite să funcţioneze şi în mod independent după regulile economiei de piaţă.

Ca atare, s-a arătat că existenţa unui singur administrator pentru mai multe societăţi şi a unor angajaţi comuni nu erau suficiente spre a se putea concluziona că investiţiile realizate nu aveau la bază proiecte de sine stătătoare sau că nu erau apte să conducă la atingerea finalităţii urmărite de obiectivele schemei de ajutor.

S-a mai arătat că toate celelalte elemente comune, referitoare la data înfiinţării societăţilor, data depunerii cererilor de finanţare, data eliberării certificatelor constatatoare ORC, identitatea de titlu a proiectelor, identitatea de consultant, existenţa sediilor la aceeaşi adresă şi încheierea contractului de comodat pentru depozitarea utilajelor achiziţionate cu acelaşi comodant, deşi erau de natură să genereze unele suspiciuni privind posibilitatea creării de condiţii artificiale, nu au fost suficiente să fundamenteze în caz concluzia autorităţii pârâte, constituind numai indicii de cercetare şi investigaţie, elementul central în analiză reprezentându-l faptul de a stabili dacă obiectivele Măsurii 312 au fost sau nu, atinse.

În ceea ce priveşte existenţa elementului subiectiv, s-a reţinut de către instanţă că aprecierea autorităţii pârâte se întemeiase exclusiv pe o serie de elemente cunoscute de aceasta încă de la data aprobării cererii de finanţare, aspecte de fapt care însă nu erau suficiente spre a demonstra că ceea ce se intenţionase în cauză era obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR, în condiţiile în care rezultase îndeplinirea acestora de către intimata-reclamantă.

Prin motivele de recurs formulate, se contestă soluţia şi argumentaţia primei instanţe, susţinându-se în esenţă că aspectele cu relevanţă în ceea ce priveşte existenţa "condiţiilor artificiale" nu fost corespunzător evaluate şi valorificate în contextul tuturor circumstanţelor cazului şi a criteriilor desprinse din jurisprudenţa CJUE.

Efectuând propria examinare în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, conţinutul actelor administrative contestate şi motivele şi criticile din recurs ale autorităţii administrative pârâte, Înalta Curte constată că, deşi aspectele faptice relevante în contextul aplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 au fost corect decelate în cauză, acestea nu au fost şi corespunzător evaluate şi valorificate de judecătorul primei instanţe, care nu le-a atribuit semnificaţia juridică cuvenită, având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite, de anulare a actelor administrative privind pe intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Potrivit deciziei preliminarii evocate, "articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane."

În dezacord cu concluziile şi aprecierile primei instanţe, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, acesta este îndeplinit în cauză, având în vedere că prin implementarea proiectului nu a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Obiectivul general al schemei de ajutor de minimis pentru Măsura 312 este creşterea şi menţinerea numărului locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală, creşterea de microîntreprinderi şi reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Or, în speţă, analiza unitară a elementelor evidenţiate de autoritatea administrativă, astfel cum acestea au fost enumerate mai sus, în prezenta decizie, demonstrează că nu se poate reţine îndeplinirea în cauză a criteriilor de selecţie cerute în realizarea Măsurii 312 FEADR, fiind de necontestat că cele opt societăţi îşi desfăşoară activitatea cu aceeaşi salariaţi, angajaţi cu contracte de muncă parţiale, îşi prestează servicii reciproce, desfăşoară acelaşi tip de activitate, având acelaşi cod CAEN, şi şi-au achiziţionat utilaje complementare.

De asemenea, în aprecierea Înaltei Curţi, o analiză pertinentă a tuturor elementelor relevante, furnizate de circumstanţele şi realităţile cazului, demonstrează că proiectul de investiţii al intimatei-reclamante nu a urmărit să asigure şi să îndeplinească obiectivele Măsurii 312, legături de felul celor constatate şi evidenţiate de autoritatea administrativă, respectiv cele opt entităţi juridice au fost create la aceeaşi dată, cu aceiaşi salariaţi, pentru implementarea aceluiaşi tip de proiect, ale căror activităţi de închiriere utilaje agricole au avut ca beneficiar societatea K. S.R.L., al cărui unic asociat era persoana care a şi creditat toate acele societăţi, constituie un indiciu care dovedeşte existenţa unei coordonări deliberate între cei opt beneficiari ai proiectelor, cu scopul de a obţine finanţare nerambursabilă peste limita admisă de lege.

Toate aceste elemente constituie indicii pertinente şi suficiente, în ceea ce priveşte stabilirea conţinutului şi semnificaţiei cererii de finanţare în litigiu, fiind rezonabil să se creadă - pe baza legăturilor de fapt, juridice, economice şi personale identificate în speţă, că sprijinul financiar solicitat de intimata-reclamantă nu a urmărit decât obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a reţinut în sarcina intimatei-reclamante existenţa unei nereguli în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 - fapta imputată constând în crearea în mod artificial a condiţiilor de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 132.

Sub acest aspect, este de menţionat că responsabilitatea beneficiarului finanţării nu poate fi înlăturată prin invocarea culpei autorităţii administrative, iar faptul că în cauză a existat o verificare anterioară în vederea aprobării cererilor de plată nu exclude obligaţia autorităţii administrative de a proceda la o nouă examinare şi reevaluare, din proprie iniţiativă sau în baza unei investigaţii efectuate de organisme interne sau europene cu atribuţii de control în materie.

De asemenea, trebuie menţionat că prevederile şi obligaţiile stabilite în baza contractului de finanţare instituie în sarcina beneficiarului o răspundere generală şi obiectivă pentru îndeplinirea întocmai a obiectivelor proiectului, răspundere care vizează şi îndeplinirea cerinţelor de acordare a finanţării.

Este adevărat că, potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2001, "Obligaţia de rambursare (...) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii sau a altei autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil", însă, o asemenea ipoteză nu era îndeplinită în cauză.

În dezacord cu susţinerile intimatei-reclamante şi cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că elementele identificate cu ocazia verificărilor întreprinse în baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD 0.1 nr. 10286 din 5 aprilie 2013 justificau valabil măsurile dispuse prin procesul-verbal contestat, neputându-se considera că în speţă autoritatea administrativă ar fi deţinut şi era avizată cu privire la toate informaţiile utilizate în evaluarea de ansamblu, efectuată după aprobarea celor două cereri de plată (februarie 2011, respectiv aprilie 2011).

Analiza documentară ex-post realizată de autoritatea pârâtă privind suspiciunea de creare de condiţii artificiale în scopul depăşirii plafonului maxim eligibil în cadrul Măsurii 312 nu s-a rezumat la documentaţia aferentă contractului de finanţare încheiat cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., ci a luat în considerare şi date şi informaţiile obţinute de la celelalte şapte societăţi respectiv: S.C. F. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L..

A existat astfel posibilitatea efectivă a autorităţii administrative de a proceda la o evaluare unitară a tuturor aspectelor expuse în sesizarea existenţei unei suspiciuni de neregulă/fraudă, aspecte care, privite individual, nu aveau capacitatea de a evidenţia întrunirea cumulativă a criteriilor obiective şi subiective şi nici a elementelor care demonstrează coordonarea deliberată în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat prin crearea de condiţii artificiale care să contravină obiectivelor Măsurii 312.

De asemenea, datele existente în balanţele analitice din 2013 evidenţiază o împrejurare nouă, ulterioară aprobării celor două tranşe de plată, împrejurare care confirma că toate cele opt societăţi aveau acelaşi client, S.C. K. S.R.L., iar administrator al respectivei societăţi era J., persoana care a creditat toate cele opt societăţi comerciale, astfel cum rezultă din balanţele analitice ale fiecărei societăţi în parte.

Existenţa unor indicii care să configureze aceste împrejurări, deosebit de importante din perspectiva analizată, nu putea fi identificată în procedura de verificare derulată anterior încheierii celor opt contracte de finanţare, în condiţiile în care, din punct de vedere formal, fiecare proiect îndeplinea cerinţele de eligibilitate, iar în toate cererile de finanţare au fost menţionaţi ca potenţiali clienţi şi alte entităţi juridice decât S.C. K. S.R.L..

În raport de toate arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 3559 din 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2018.

Procesat de GGC - MM