Conflict of interest scope for local mayors: application of Law 393/2004 in-laws provision alongside Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/10.07.2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea acestuia şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 220/CA din 2 decembrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căreia şi-a declinat competenţa Tribunalul Constanţa prin Sentinţa nr. 4797/CA din 19 decembrie 2013, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 220/CA din 2 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi, după rejudecarea cauzei pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat că instituţia conflictului de interese, în ceea ce priveşte aleşii locali, este guvernată exclusiv de dispoziţiile Legii nr. 161/2003.

Dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, reţinute în Raportul de evaluare, definesc situaţiile în care aleşii locali, care au un anumit interes într-o pricină, trebuie să aducă acest aspect la cunoştinţă instituţiei prin completarea declaraţiei de interese, făcând parte din capitolul privind Registrul de interese.

Situaţiile enumerate în acest articol nu pot fi asimilate celor definite prin dispoziţiile Legii nr. 161/2003. În măsura în care legiuitorul ar fi înţeles să facă trimitere la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, ar fi prevăzut această relaţie de conexitate între cele două norme în mod expres.

Ca atare, nu este permisă asimilarea situaţiilor enumerate la art. 75 din Legea nr. 393/2004 în categoria situaţiilor expres prevăzute ca şi conflict de interese.

Recurentul a mai susţinut că cele două acte normative, Legea nr. 161/2003, respectiv Legea nr. 393/2004, prevăd proceduri diferite pentru situaţiile reglementate, care contrazic concluzia instanţei de fond. Legea nr. 161/2003 arată că primarii şi viceprimarii sunt obligaţi să nu încheie un act administrativ, să nu emită un act administrativ sau o dispoziţie dacă prin aceasta se produce un folos material pentru sine, soţ sau rudă de gradul I, iar Legea nr. 393/2004 face vorbire doar despre împrejurarea ca aceşti consilieri locali care au un interes personal într-o situaţie sunt obligaţi să se abţină de la vot.

Ambele acte normative sunt legi speciale, iar interpretarea acestora una prin cealaltă nu este permisă. Interpretarea judecătorului fondului este nelegală, întrucât acesta foloseşte dispoziţiile din art. 75 din Legea nr. 393/2004, care nu au o sancţiune potrivit acestei legi, pentru a aplica o sancţiune prevăzută de Legea nr. 161/2003.

În aceste condiţii, întrucât d-na B. nu are calitatea de rudă de gr. I, fiind doar afin, situaţia concretă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 161/2003, astfel încât, pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută existenţa conflictului de interese, în sensul Legii nr. 161/2003.

Recurentul a evocat circumstanţele încheierii contractului de arendă nr. x/25.04.2012 şi a arătat că beneficiarul contractului de arendă este Consiliul Local Bărăganu şi că semnarea contractului a fost doar un act material prin care s-a asigurat punerea în executare a hotărârii de consiliu local, recurentul neavând nici o contribuţie în comisia de evaluare a ofertelor.

4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.

A arătat că în mod corect a reţinut prima instanţă incidenţa atât a dispoziţiilor art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003, cât şi a art. 75 din Legea nr. 393/2004.

În speţă sunt întrunite condiţiile pentru existenţa unui conflict de interese, anume exerciţiul unei demnităţi publice, recurentul având calitatea de primar al comunei Bărăganu, şi existenţa unui interes personal, contractul de arendare nr. x/25.04.2012 fiind încheiat de Primăria Bărăganu, reprezentată de recurent, şi SC C. SRL, al cărei administrator este d-na B., afin de gr. I.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-reclamant şi raportat la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate.

Se reţine că, potrivit art. 71 din Legea nr. 161/2003:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Art. 70 din Legea nr. 161/2003 prevede că:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, aceste prevederi legale se coroborează cu cele cuprinse în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, care, la art. 75 lit. a) prevede:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv.

Prin aleşi locali, în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, se înţelege consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, primarul general al municipiului Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene.

Toate aceste norme reglementează conflictul de interese în activitatea desfăşurată de alesul local în funcţia publică, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o demnitate/funcţie publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Recurentul critică aplicarea, în situaţia sa, a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, care conturează o sferă mai largă a conflictului de interese, comparativ cu dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, argumentând că instituţia conflictului de interese, în ceea ce priveşte aleşii locali, este guvernată exclusiv de dispoziţiile Legii nr. 161/2003.

Înalta Curte constată, însă, că potrivit art. 115 din Legea nr. 161/2003, "alte cazuri de incompatibilităţi şi interdicţii sunt cele stabilite prin legi speciale", iar art. 32 din Legea nr. 176/2010 permite ca dispoziţiile acesteia să fie completate cu dispoziţiile care reglementează alte incompatibilităţi sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 şi Legii nr. 161/2003.

Dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 urmează principiile înscrise în Legile nr. 176/2010 şi nr. 161/2003, intră în sfera de "alte incompatibilităţi sau conflicte de interese", iar faptul că lărgesc sfera incompatibilităţilor şi conflictelor de interese în privinţa aleşilor locali nu poate duce la concluzia că ar fi contrare celor cuprinse în Legile nr. 176/2010 şi nr. 161/2003.

Concluzionând asupra acestui aspect, se poate afirma că dispoziţiile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 au fost în mod corect reţinute de prima instanţă şi autoritatea intimată.

Înalta Curte mai constată, în acord cu prima instanţă, că recurentul, care îndeplinea funcţia de primar al Comunei Bărăganu, s-a aflat, conform art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 75 din Legea nr. 393/2004, în conflict de interese, semnând contractul de arendare nr. x/25.04.2012 încheiat cu SC C. SRL, al cărei administrator este d-na B., afin de gr. I, fiind evident avantajul de natură patrimonială produs în patrimoniul rudei sale.

Emiterea şi semnarea actelor de către primar, chiar dacă este ulterioară unor etape obligatorii prealabile, nu transformă această semnare a actelor administrative într-o simplă formalitate sau o obligaţie a primarului, acesta având aptitudinea de verificare a legalităţii actului administrativ precum şi posibilitatea de a se abţine pentru evitarea oricăror suspiciuni referitoare la corectitudinea şi legalitatea actului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 220/CA din 2 decembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2018.

Procesat de GGC - GV