Erroneous risk assessment of residual debts under ANAF Orders 17/2015 and 301/2015 justifies annulment of VAT registration refusal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.02.2016, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice, solicitând: anularea Deciziei nr. xSRC din data de 14 august 2015, prin care s-a respins contestaţia formulată de A. împotriva Deciziei de respingere a înregistrării în scopuri de TVA nr. 6154 din data de 28 mai 2015, anularea Deciziei de respingere a înregistrării în scopuri de TVA nr. 6154 din data de 28 mai 2015, obligarea pârâtei ANAF la înregistrarea A. în scopuri de TVA, în conformitate cu art. 153 alin. (1) din C. fisc. ; în subsidiar, să se modifice criteriile 5 şi 6 şi să fie obligată ANAF la efectuarea unei noi verificări; obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 2542 din data de 09.09.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice pe capetele 1 şi 2 de cerere; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGAMC pe capetele 3 şi 4 de cerere; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice; s-a dispus anularea Deciziei nr. xSRC/14.08.2015 şi a Deciziei nr. x/28.05.2015 emise de pârâta DGAMC; a obligat pârâta Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice la efectuarea unei noi verificări şi s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la înregistrarea reclamantei în scopuri de TVA.

Prin încheierea din 20.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinţei nr. 2542 din data de 09 septembrie 2016 şi a încheierii din 20 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. priveşte încheierea de şedinţă din data de 20.06.2016 prin care instanţa a respins excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona în primă instanţă cauza.

Se arată că hotărârea recurată este nelegală şi în raport de cele dispuse sentinţa pe fond din 9.09.2016 este nelegală fiind dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe.

Se arată că în cauză competenţa de soluţionare în primă instanţă în raport de obiect revenea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocă în raport de soluţia de fond dispusă prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. SRL pronunţarea hotărârii cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile respectiv dispoziţiile Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 17/2015.

Se arată că prima instanţă a efectuat o verificare greşită a îndeplinirii condiţiile de către reclamantă de a fi înregistrată în scopuri de TVA. Se arată că Decizia privind înregistrarea în scopuri de TVA nr. x/28.05.2015 a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (2) lit. b) din O.P.A.N.A.F nr. 17/2015 privind stabilirea criteriilor pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA, respectivele prevederi constituind temeiul de drept al respingerii solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, iar neîndeplinirea criteriului prevăzut de art. 3, lit. c) din acelaşi act normativ, a constituit motivul de fapt al respingerii solicitării de înregistrare în scopuri de TVA.

Analiza organului fiscal, în scopul evaluării "intenţiei şi capacităţii", în sensul art. 3, lit. c) din O.P.A.N.A.F. nr. 17/2015, s-a efectuat în conformitate cu prevederile O.P.A.N.A.F. nr. 301/2015 pentru aprobarea procedurilor privind analiza şi evaluarea intenţiei şi capacităţii persoanelor impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni în sfera TVA, respectiv anexa nr. 1, secţiunea I şi a vizat determinarea obiectivă a criteriilor de risc în contextul stării de fapt existente la data solicitării înregistrării în scopuri de TVA, prin coroborarea informaţiilor furnizate de formularul 088, "Declaraţia pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA" cu informaţiile furnizate de bazele de date accesate de organul fiscal.

Se solicită în raport de motivele de recurs invocate casarea sentinţei atacate şi în principal trimiterea cauzei instanţei competente respectiv către Tribunalul Bucureşti şi în subsidiar rejudecarea în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii ca legal emise a actelor contestate.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat în raport de ambele motive de recurs invocate.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză hotărârile contestate de recurs fiind legale, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care vizează încheierea din 20.05.2016 este nefondat.

Prin această încheiere prima instanţă a verificat competenţa şi a respins motivat excepţia de necompetenţă materială invocată prin întâmpinare.

Soluţia de respingere este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind respinsă corect excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, de a soluţiona în primă instanţă acţiunea reclamantei.

În cauză competenţa de soluţionare a curţii de apel este determinată de calitatea organului administrativ care a emis deciziile contestate, respectiv de calitatea de autoritate publică centrală în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Decizia privind TVA 1 nr. x/28.05.2015 şi Decizia TVA 2 nr. xSRC/14.08.2015 au fost emise de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili care este o instituţie publică centrală, fapt rezultat din H.G. nr. 521/2013.

Prin dispozitivul hotărârii prin care s-a respins contestaţia autorităţii pârâte a indicat Curtea de Apel ca instanţă competentă să soluţioneze în primă instanţă cauza.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză prima instanţă realizând o aplicare corectă a dispoziţiilor normelor legale incidente.

Prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 17/2015 şi a analizat în concret aprecierea realizată de autoritatea pârâtă îndeplinirea criteriilor de către reclamanta-intimată pentru înregistrarea acestei noi soluţii înfiinţată prin divizarea forţată a B. IFN SA în Scopuri de TVA.

Recurenta-pârâtă nu a contestat soluţia de fapt reţinută de prima instanţă arătând numai că structura criteriilor 5 şi 6, în sensul că reclamanta i-a fost respinsă cererea de înregistrare în scopuri de TVA pe motiv că "nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitatea economică potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 17/2015.

Prima instanţă a motivat corect de ce a apreciat că autoritatea pârâtă a verificat eronat îndeplinirea criteriilor nr. 5 şi 6 Verificarea eronată s-a datorat aprecierii eronate a situaţiei de fapt privind debitele restante ale fostei securităţii, sume care nu erau restante în raport de Sentinţa civilă nr. 2227/8.08.2014.

Plecând de la o situaţie de fapt greşită reclamanta-intimată a fost încadrată automat într-o categorie de risc, motiv pentru care i-a fost respinsă cererea de înregistrare în scopuri de TVA în aplicaţia C.

Prima instanţă a arătat în ce mod au fost aplicate greşit criteriile 5 şi 6 din Ordin şi fără a se substitui autorităţii fiscale a obligat pârâta Administraţia Finanţelor Publice sector 1 la efectuarea de noi verificări a cererii reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA.

A fost respins capătul de cerere privind înregistrarea reclamantei în scopuri de TVA aceasta putând fi realizată în urma reverificării cererii în raport de cele dispuse prin sentinţa de fond de către organul fiscal competent.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei civile nr. 2542 din data de 09 septembrie 2016 şi a încheierii din 20 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2019.

Procesat de GGC - GV