Whether political party representation in the Central Electoral Bureau requires current European Parliament membership at the time of the Bureau's constitution rather than prior electoral results

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul contestaţiei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea Uniunea Naţională pentru Progresul României a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal nr. xPVC/BEC/PE/2019 din 19 aprilie 2019 a Biroului Electoral Central, după cum instanţa a luat act în şedinţa publică de la termenul de judecată.

Contestatorul a solicitat instanţei să dispună obligarea Biroului Electoral Central sa pună în aplicare exercitarea drepturilor prevăzute de lege conform statutului de partid europarlamentar pe care-l deţine la acest moment UNPR, şi să dispună comunicarea acestui statut al UNPR către Biroul Electoral Central, Birourile Electorale Judeţene, Tribunalelor Teritoriale, precum şi Tribunalului Municipiului Bucureşti în vederea aplicării prevederilor legale incidente, pentru ca UNPR să aibă reprezentanţi de drept în Birourile Electorale şi în cadrul secţiilor de votare.

În motivarea contestaţiei, a arătat că a comunicat Autorităţii Electorale Centrale faptul că europarlamentarul A. este membru UNPR.

În această situaţie sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare.

A învederat, de asemenea, că a comunicat şi faptul că în urma alegerilor pentru Parlamentul European din anul 2014, partidul Uniunea Naţională pentru Progresul României a avut doi europarlamentari, şi anume: domnul B. şi domnul C., această comunicare fiind transmisă Biroului Electoral Central.

În condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut explicit în Legea nr. 33/2007 o reglementare pentru situaţia în care un partid dobândeşte calitatea de partid europarlamentar la o dată ulterioară constituirii iniţiale a Biroului Electoral Central, consideră că partidului trebuie să i se aplice un regim juridic identic cu cel al celorlalte partide care au reprezentanţi în Parlamentul European.

Biroul Electoral Central a adoptat, în temeiul art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 o hotărâre prin care a interpretat sintagma partid politic care are membrii în Parlamentul European.

Biroul Electoral Central a interpretat în abstract sintagma pe care legiuitorul a folosit-o în cuprinsul Legii nr. 33/2007, în vederea asigurării premizelor aplicării unitare a normelor de drept care fac referire la noţiunea de partid politic care are membrii în Parlamentul European. Dar data constituirii Biroului Electoral Central este data în care acesta îşi finalizează componenţa.

Chiar dacă hotărârile Biroului Electoral Central se considera ca sunt general obligatorii, acestea nu pot adăuga la lege.

O interpretare teleologică a dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, potrivit cărora Hotărârile Biroului Electoral Central sunt general obligatorii, nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să fie încălcat accesul liber la justiţie, încălcând astfel Constituţia României.

2. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin cererea depusă la data de 24 aprilie 2019, atât prin mail, cât şi în şedinţă publică de către persoana împuternicită în acest sens, contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) şi art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi sesizarea curţii cu soluţionarea acestei excepţii.

În susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, contestatorul arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că dispoziţiile care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au legătură cu soluţionarea cauzei şi nu au mai fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Cu privire la conţinutul excepţiei, contestatorul arată că art. 24 alin. (4) şi art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) şi art. 21 din Constituţia României.

3. Prin încheierea din 24 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) şi art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând contestaţia prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerentele:

Dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, invocate de către contestatori ca temei legal al cererii cu care au învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, arată că "partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau electorale dintre acestea, precum şi candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şi componenţa birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri. Contestaţiile se depun la biroul electoral ierarhic superior sau, în cazul în care contestaţia se referă la Biroul Electoral Central, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se soluţionează de acestea în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Decizia biroului electoral ierarhic superior sau, după caz, hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă."

Modul de formare şi constituirea birourilor electorale, cu referire specifică la Biroul Electoral Central, este descris de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 33/2007.

Astfel, Biroul Electoral Central este alcătuit din 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi cel mult 10 reprezentanţi ai partidelor politice, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţelor politice sau electorale dintre acestea care participă la alegeri. În termen de 24 de ore de la învestire, judecătorii desemnaţi îi aleg din rândul lor, prin vot secret, pe preşedintele Biroului Electoral Central şi pe locţiitorul acestuia. În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui Biroului Electoral Central, în componenţa Biroului Electoral Central intră preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente, precum şi câte un reprezentant al fiecărui partid politic şi al fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European. Constituirea Biroului Electoral Central se consemnează într-un proces-verbal care reprezintă actul de învestire. În această alcătuire, Biroul Electoral Central îndeplineşte toate atribuţiile ce îi revin potrivit prezentei legi. În termen de două zile de la rămânerea definitivă a candidaturilor, fiecare partid politic, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţă politică sau electorală dintre acestea care participă la alegeri şi care nu are membri în Parlamentul European comunică, în scris, Biroului Electoral Central numele şi prenumele reprezentantului lor. Comunicările transmise după acest termen nu se mai iau în considerare. Completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanţii propuşi se face prin tragere la sorţi, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului în care se fac comunicările, de preşedintele Biroului Electoral Central, în prezenţa membrilor biroului şi a persoanelor delegate de partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice şi alianţele electorale dintre acestea care au comunicat reprezentanţii.

Demersul judiciar iniţiat de contestatorul Uniunea Naţională pentru Progresul României vizează constituirea Biroului Electoral Central prin completarea cu reprezentanţii partidelor politice care nu au membri în Parlamentul European şi care participă la alegerile din anul 2019, în sensul refacerii componenţei acestuia, prin includerea reprezentantului Uniunii Naţionale pentru Progresul României.

Intimatul Biroul Electoral Central a reţinut în cuprinsul deciziei contestate că potrivit adresei nr. x/02.03.2019 a Autorităţii Electorale Permanente, printre partidele politice care au candidaţi la alegeri şi care nu se regăsesc ca având membri în Parlamentul European se află şi Uniunea Naţională pentru Progresul României.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, republicată: "În termen de 24 de ore de la învestire, judecătorii desemnaţi îi aleg din rândul lor, prin vot secret, pe preşedintele Biroului Electoral Central şi pe locţiitorul acestuia. În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui Biroului Electoral Central, în componenţa Biroului Electoral Central intră preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente, precum şi câte un reprezentant al fiecărui partid politic şi al fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European. Autoritatea Electorală Permanentă comunică preşedintelui Biroului Electoral Central, de îndată ce a fost ales, lista partidelor politice şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European".

Analizând argumentele invocate în motivarea contestaţiei, Înalta Curte constată că acestea nu vizează o neconformitate a actului administrativ adoptat de Biroul Electoral Central în raport cu prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, ci constituie, în realitate, o critică adusă opţiunii legiuitorului, care a reglementat procedura respectivă într-un mod pe care contestatorul îl consideră restrictiv din perspectiva pluralismului politic necesar într-o societate democratică.

În opinia Înaltei Curţi, dispoziţiile art. 24 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 33/2007, republicată, nu comportă o interpretare în sensul exprimat de contestator prin argumentaţia expusă în susţinerea contestaţiei formulate. Astfel, folosirea sintagmei "care au membri în Parlamentul European" denotă intenţia clară a legiuitorului de a se raporta la timpul prezent, respectiv la momentul la care se constituie Biroul Electoral Central potrivit procedurii reglementate de art. 24 din Legea nr. 33/2007, republicată.

Prin urmare, dacă scopul legii ar fi fost cel pe care contestatorul doreşte să îl promoveze prin acţiunea dedusă judecăţii, respectiv acela de a fi avute în vedere rezultatele obţinute de partidele politice la alegerile europarlamentare anterioare, din anul 2014, legiuitorul ar fi exprimat expres această intenţie, fie prin folosirea verbului la trecut "au avut membri în Parlamentul European", fie printr-o referire explicită la alegerile europarlamentare anterioare.

Or, sintagma menţionată în textul legii "care au membri", fără nicio altă explicitare ulterioară, impune, în mod cert, că momentul la care trebuie îndeplinită de către un partid politic condiţia de a avea membri în Parlamentul European, coincide cu cel al constituirii Biroului Electoral Central.

În Parlamentul European, europarlamentarul este reprezentant al cetăţenilor Uniunii, mandatul fiind exercitat în mod liber şi independent. Prin urmare, apartenenţa sa la un partid politic sau la altul, constituită în statul din care provine, nu are relevanţă în spaţiul europarlamentar, migrarea sa la un alt partid, având consecinţe doar în planul politicii interne şi nu pe aspectul reprezentării cetăţenilor Uniunii.

În acest context, situaţia potrivit căreia, cei doi europarlamentari pe care UNPR i-a obţinut la alegerile europarlamentare din 2014, nu mai au calitatea de membri ai acestui partid în prezent, nu poate să conducă decât la concluzia că la momentul constituirii Biroului Electoral Central, contestatorul nu avea reprezentanţi în Parlamentul European, aceasta fiind condiţia expresă prevăzută de legea electorală.

Prin urmare, legiuitorul nu a dorit să suprapună cerinţa de eligibilitate pentru partidele politice la constituirea Biroului Electoral Central de exercitarea mandatelor de europarlamentari de către persoanele care au obţinut acest mandat în urma alegerilor europarlamentare anterioare.

Dacă scopul întregii reglementări în această materie ar fi fost legat de reprezentarea partidelor politice în Parlamentul European, în mod evident, plecarea unui europarlamentar din partidul pe lista căruia a candidat, ar fi atras pierderea calităţii de europarlamentar.

Prin urmare, menţiunile din procesul-verbal încheiat la data de 19.04.2019 de către Biroul Electoral Central, pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2019, sunt conforme cu informaţiile transmise prin actele oficiale emise autoritatea electorală naţională, iar măsura neincluderii reprezentantului UNPR în Biroul Electoral Central este în acord cu dispoziţiile art. 24 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 33/2007, republicată, fiind legală şi temeinică.

De asemenea, Înalta Curte constată că procesul-verbal încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral Central cu reprezentanţii partidelor politice care nu au membri în Parlamentul European şi care participă la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din 2014, respectă prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 33/2007.

De altfel, este lesne de observat că prin contestaţia formulată, contestatorul nu tinde în mod direct la dovedirea nelegalităţii hotărârii contestate, ci la recunoaşterea pe cale incidentală, a unui statut, generat de situaţia potrivit căreia, în urma alegerilor pentru Parlamentul European din anul 2014, UNPR a avut doi europarlamentari care nu mai au calitatea de membri ai acestui partid în prezent, statut care să-i permită participarea la completarea birourilor electorale în mod direct fără aplicarea procedurii tragerii la sorţi, ceea ce excede prezentului cadru procesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, republicată, va respinge contestaţia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul Uniunea Naţională pentru Progresul României împotriva Deciziei nr. xPVC/BEC/PE/2019 din 19 aprilie 2019 a Biroului Electoral Central, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV