Taxpayer’s appeal rejected as time-barred; tax assessment upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer's appeal as unfounded, thereby upholding the first-instance judgment that had rejected the action; consequently, the tax authority's decision rejecting the taxpayer's administrative challenge as time-barred remains in force. The taxpayer, a company in insolvency, had sought annulment of the authority's decision and of the underlying tax assessment and fiscal inspection report, arguing that service of those acts was defective because the recipient lacked authority and the seal was invalid. The Court held that the fiscal inspection report and assessment decision, which contained all legally required elements including the appeal remedy and issuing authority, had been validly communicated to the taxpayer on 9 December 2014, and that the administrative challenge filed on 5 February 2015 exceeded the 30-day time limit under Article 207 of the Fiscal Procedure Code; the claimed service irregularities were rejected based on the delivery confirmation under Article 155(1)(c) of the Civil Procedure Code. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Taxpayer’s appeal rejected as time-barred; tax assessment upheld: The taxpayer, a company in insolvency, had sought annulment of the authority's decision and of the underlying tax assessment and fiscal inspection report, arguing that service of those acts was defective because the recipient lacked authority and the seal was invalid. The Court held that the fiscal inspection report and assessment decision, which contained all legally required elements including the appeal remedy and issuing authority, had been validly communicated to the taxpayer on 9 December 2014, and that the administrative challenge filed on 5 February 2015 exceeded the 30-day time limit under Article 207 of the Fiscal Procedure Code; the claimed service irregularities were rejected based on the delivery confirmation under Article 155(1)(c) of the Civil Procedure Code. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra cauzei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată depusă la 8 octombrie 2015 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA - în insolvenţă - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti (D.G.R.F.P.) şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 230 din 8 iulie 2015 şi obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Ploieşti să soluţioneze contestaţia reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. x din 28 noiembrie 2014, a Raportului de Inspecţie Fiscală şi a tuturor actelor subsecvente.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 59/F-CONT pronunţată în data de 9 martie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA (în insolvenţă), în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 59/F-CONT din 9 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea cererii introductive de instanţă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a argumentat, în esenţă, că persoana care a primit decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală nu avea calitatea de reprezentant, iar sigiliul nu era valabil, că nu au fost respectate cerinţele art. 207 alin. (4) coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. i) C. proc. fisc.
1.4. Apărările intimaţilor
Legal citată, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A argumentat, în esenţă, că decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală au fost comunicate societăţii prin remiterea acestora sub semnătură la data de 9 decembrie 2014, iar contestaţia a fost transmisă prin poştă la data de 5 februarie 2015, cu o întârziere de 27 de zile, iar susţinerile recurentei privind viciile procedurii de comunicare sunt nefondate.
2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor recurentei-reclamante, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
În speţă, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de judecată cu cerere de anulare a Deciziei nr. 230 din 8 iulie 2015, emisă de intimata-pârâtă D.G.R.F.P. Ploieşti în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 28 noiembrie 2014, a Raportului de Inspecţie Fiscală, prin care s-a respins contestaţia ca tardiv formulată.
Prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, raportat la probele administrate în cauză, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.
Fără a mai relua toate aspectele de fapt corect reţinute de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 28 noiembrie 2014 şi Decizia de impunere nr. x din 28 noiembrie 2014, care conţin toate elementele prevăzute de lege, inclusiv menţiuni privind calea de atac şi organul fiscal emitent, au fost comunicate recurentei la data de 9 decembrie 2014, iar contestarea lor s-a făcut la data de 05 februarie 2015, cu depăşirea termenului de 30 de zile la care se referă dispoziţiile art. 207 C. proc. fisc.
Susţinerile recurentei privind faptul că procedura de comunicare ar fi fost viciată sunt nefondate, raportat la menţiunile conţinute de dovada de confirmare a primirii, din perspectiva dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA în insolvenţă împotriva Sentinţei nr. 59/F-CONT din 9 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2019.
Procesat de GGC - CT