Loss of interest in suspension of execution following substantive annulment of administrative sanctions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziilor nr. 1.138, 1.139, 1.142, 1.143, 1.145, 1.146, 1.148, 1.150, 1.151, 1.152, 1.154 şi 1.156 din 16 august 2017.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 5126 din data de 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 1.138, 1.139, 1.142, 1.143, 1.145, 1.146, 1.148, 1.150, 1.151, 1.152, 1.154 şi 1.156 din 16 august 2017 formulată de reclamanţii A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 5126 pronunţată în data de 21 decembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., solicitând casarea acesteia, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenţii au evocat circumstanţele de fapt ale cauzei şi au argumentat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 14 şi ale art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, considerând că argumentele recurenţilor reprezintă critici de nelegalitate care ar putea susţine acţiunea în anulare. Or, recurenţii au susţinut că, din modalitatea în care s-a realizat controlul inopinat şi având în vedere anumită circumstanţă a cauzei, planează o puternică îndoială asupra actelor administrative ce formează obiectul dosarului.

În esenţă, ASF a emis un act administrativ vădit nelegal, care nu putea să producă efecte juridice, fiind aplicabilă sancţiunea inexistenţei acestuia. Ulterior, emitentul revocă acest act administrativ, recunoscându-şi astfel culpa, însă dispune efectuarea unui control inopinat pentru a verifica modalitatea în care acesta a fost pus în executare, sancţionând recurenţii pentru că nu s-ar fi supus dispoziţiilor actului.

Recurenţii au mai susţinut că prejudiciul material, viitor şi previzibil, este evident, rezultând din faptul că deciziile ASF sunt executorii pentru sume de bani considerabile, iar punerea în executare a deciziilor va avea şi un puternic impact de imagine negativ.

Au mai argumentat recurenţii că la pronunţarea sentinţei recurate au fost nesocotite reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi că instanţa de judecată nu a analizat în mod efectiv prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pronunţând, astfel, o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

A evocat circumstanţele emiterii actului a cărui suspendare s-a solicitat şi a argumentat, în esenţă, că reclamanţii nu au indicat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea acestuia şi nici condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită.

2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim, personal, născut şi actual, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri.

Această condiţie trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În speţă, recurenţii-reclamanţi au solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziilor nr. 1.138, 1.139, 1.142, 1.143, 1.145, 1.146, 1.148, 1.150, 1.151, 1.152, 1.154 şi 1.156 din 16 august 2017 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Or, prin Sentinţa civilă nr. 5547 din 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită în cauza de faţă.

În aceste condiţii, se constată că recurenţii-reclamanţi nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, atât timp cât suspendarea executării actelor administrative nu putea fi dispusă decât până la momentul soluţionării, pe fond, a acţiunii în anularea acestora, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. împotriva Sentinţei civile nr. 5126 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT