Illegality of integrity agency evaluation triggered by unverified and improperly identified complaint under anti-incompatibility law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 25 martie 2015 emis de către pârâtă, ca netemeinic şi nelegal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 238/CA din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul A. şi, în consecinţă, a anulat raportul de evaluare nr. x din 25 martie 2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 238/CA din 23 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul art. 461 C. proc. civ., înlăturarea considerentelor privind legalitatea sesizării pârâtei şi înlocuirea acestora cu considerentele nelegalităţii sesizării, cu menţinerea soluţiei pronunţate, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a criticat considerentele instanţei de fond privind faptul că procedura declanşării evaluării a fost legală, argumentând încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Ipotezele în care ANI îndeplineşte activitatea de evaluare sunt prevăzute alternativ: fie din oficiu, fie la sesizare. În cauză nu există actele enumerate limitativ de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 pentru sesizarea din oficiu, fiind stabilit că activitatea de evaluare s-a îndeplinit la sesizare.

Atunci când activitatea de evaluare s-a îndeplinit la sesizare, se impune condiţia legală ca sesizarea să respecte O.G. nr. 27/2002. Art. 7 din acest act normativ prevede că "petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi vor fi clasate."

Datele de identificare ale persoanei fizice sunt numele şi domiciliul sau reşedinţa. Potrivit art. 91 C. proc. civ., dovada acestora se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. Atunci când domiciliul este menţionat în plic, iar nu în petiţie, aceasta din urmă trebuia clasată. Datele de identificare trebuie menţionate tocmai pentru a se putea verifica existenţa persoanei care formulează petiţia, motiv pentru care trebuie să fie corecte. De aceea, atunci când se reţine că persoana fizică ce a semnat sesizarea nu există, nefiind o persoană reală, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse unei sesizări legale, astfel încât în mod nelegal i s-a dat curs şi s-a îndeplinit activitatea de evaluare, deşi sesizarea trebuia clasată în raport de dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Este deplin stabilit pe baza adresei IPJ Constanţa nr. x/2014 şi a relaţiilor furnizate de SIEP că nu a fost identificată nicio persoană cu numele de B., cu domiciliul în mun. Constanţa, B-dul x nr. 68. Aceste probe se coroborează cu diferenţele frapante între semnătura petentului aplicată pe sesizare şi semnătura destinatarului din dovada de comunicare a răspunsului ANI nr. x.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, s-a susţinut că intimata a fost sesizată la data de 24 iulie 2013 (22 iulie 2013 - data înregistrării la nivelul instituţiei) prin serviciu fax şi poştă, de către dl. B., cu privire la posibila stare de incompatibilitate a unor aleşi locali din jud. Constanţa, printre care şi intimatul.

Urmare acestui fapt, toată procedura emiterii raportului de evaluare a fost îndeplinită conform Legii nr. 176/2010. Inspectorul desemnat a formulat răspuns petiţionarului B., la data de 02 august 2013, prin care l-a informat cu privire la faptul că, urmare a sesizării formulate de domnia sa, s-a înregistrat lucrarea cu nr. x, având ca obiect evaluarea posibilelor incompatibilităţi în care s-ar afla dl. A.

Acest răspuns a fost trimis către petent prin poştă, cu confirmare de primire, semnată de destinatar la data de 09 august 2013, la adresa indicată de petent. Aşadar, petentul şi-a declinat identitatea în sesizarea trimisă prin poştă, precum şi domiciliul, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru înregistrarea şi, ulterior, soluţionarea petiţiei, conform normelor din O.G. nr. 27/2002.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

În speţă, prin Raportul de evaluare nr. x din 25 martie 2015, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 18 iunie 2008 - 18 februarie 2013, prin faptul că a deţinut atât calitatea de consilier local municipal în cadrul Consiliului Local Municipal Constanţa, cât şi funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi Director General al SC C. SA.

Evaluarea recurentului a fost declanşată în urma unei sesizări primite de intimata ANI cu privire la faptul că recurentul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor pe perioada deţinerii funcţiilor şi demnităţilor publice.

Instanţa de fond a admis contestaţia formulată de reclamantul-recurent şi a anulat raportul de evaluare nr. x din 25 martie 2015, reţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente în speţă, întrucât SC C. SA este operator regional de utilităţi publice de interes zonal şi nu o societate de interes local.

Prima instanţă a respins argumentul reclamantului-recurent privind nelegalitatea raportului de evaluare din perspectiva nelegalităţii sesizării pârâtei ANI cu cererea nr. x din 24 iulie 2013, arătând că petentul B. şi-a declinat identitatea prin însăşi menţiunea existentă în petiţie, iar domiciliul l-a precizat pe plicul cu care a fost înaintată sesizarea. Faptul că ulterior, după întocmirea raportului de evaluare, petentul nu a fost identificat ca fiind o persoană reală, nu afectează declanşarea procedurii evaluării, întrucât aceasta s-a realizat în baza unei sesizări formulate de o persoană care şi-a declinat identitatea şi şi-a arătat domiciliul, iar, pe de altă parte, pârâta poate declanşa procedura evaluării şi din oficiu.

Aceste considerente sunt criticabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 176/2010, ANI "îndeplineşte activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002."

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că sesizarea formulată de petentul B. nu conţine CNP-ul sau domiciliul acestuia, nici alte date de identificare.

Mai mult, din adresa nr. x din 17 aprilie 2014 emisă de IPJ Constanţa, urmare a plângerii formulate de D., una dintre persoanele la care se referea sesizarea, rezultă că în Dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de fals privind identitatea, constatându-se că nu a fost identificată nicio persoană cu numele de B. şi domiciliul în mun. Constanţa, B-dul x, nr. 68.

Faptul că înştiinţarea trimisă petentului B. ar fi fost primită de acesta la o adresă indicată pe plicul de corespondenţă nu este de natură a acoperi neregularităţile privind identificarea petiţionarului. Menţiunile efectuate pe dovada de primire sunt neconcludente, cu atât mai mult cu cât semnătura de pe dovada de primire a înştiinţării diferă de cea conţinută de petiţia care a stat la baza declanşării procedurii de evaluare.

Astfel, în mod eronat intimata-pârâtă a dat curs unei sesizări care nu îndeplinea condiţiile de formă, deşi trebuia s-o claseze în raport de dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Nu se poate reţine nici faptul că intimata s-ar fi sesizat din oficiu, întrucât în dosar nu există un proces-verbal întocmit de preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., constatând că în mod eronat instanţa de fond a respins argumentul reclamantului privind nelegalitatea sesizării pârâtei ANI, Înalta Curte va admite recursului formulat de reclamantul A. şi va înlătura din considerentele sentinţei recurate argumentele privind legalitatea sesizării, pe care le va înlocui cu considerentele prezentei decizii, menţinând în rest sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 238/CA din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înlătură, din considerentele sentinţei recurate, argumentele privind legalitatea sesizării, pe care le înlocuieşte cu considerentele prezentei decizii.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT