Inadmissibility of revision against non-merits procedural orders and absence of contradictory judgments

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 reclamanţii A. şi B. au solicitat, pe cale ordonanţei preşedinţiale, "admiterea existenţei fondului dreptului calităţii de administratori statutari cu puteri depline a reprezentanţilor legali ai SC C. SRL".

Prin încheierea din 19 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în calitate de reprezentanţi ai SC C. SRL Oneşti, reţinând că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina lor, respectiv să indice numele, domiciliul sau după caz denumirea şi sediul pârâţilor şi să arate care este obiectul cererii.

La data de 20 iunie 2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău cererea prin care petenţii A. şi B. au solicitat reexaminarea cererii de ordonanţă preşedinţială nr. 287/32/2018, formulând precizări finale la cerere.

Această cerere a fost calificată de către instanţă ca fiind o cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii din 19 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău.

La data de 11 iulie 2018, petenţii au depus un act intitulat precizări justificabile finale şi memoriu justificativ la ordonanţa preşedinţială, solicitând anularea hotărârii din 19 iunie 2018 şi ataşând o serie de înscrisuri.

Prin încheierea din 19 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea cererii de reexaminare formulată de petenţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi ai SC C. SRL Oneşti împotriva încheierii din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 19 iunie 2018 şi a încheierii din 19 iulie 2018 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs A. şi B.

Acest recurs a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 2841 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

La data de 29 octombrie 2018, recurenţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi ai SC C. SRL Oneşti au formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2841 pronunţată la data de 18 septembrie 2018.

Prin Decizia nr. 3624 din 30 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2841 din 18 septembrie 2018, ca nefondată.

2. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 2841 din 18 septembrie 2018 şi a Deciziei nr. 3624 din 30 octombrie 2018 au formulat cerere de revizuire recurenţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi ai SC C. SRL Oneşti, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat că au formulat calea de atac în temeiul prevederilor art. 509 alin. (2) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. împotriva hotărârilor care nu evocă fondul nr. 2841 din 18 septembrie 2018 şi nr. 3624 din 30 octombrie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care au fost pronunţate în urma recursului formulat de aceştia împotriva încheierii din 19 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bacău. Revizuenţii au susţinut că aceste decizii sunt emise cu încălcarea imperativă a prevederilor art. 459 alin. (2) C. proc. civ. şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Revizuenţii au invocat şi excepţia de nelegalitate a actelor administrative emise împotriva reprezentanţilor SC C. SRL Oneşti, în persoana lui A. şi B. şi direct împotriva SC C. SRL Oneşti, în perioada scursă din 22 noiembrie 2001 până în prezent.

În motivarea excepţiei de nelegalitate, revizuenţii au precizat că legalitatea unui act poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, la cerere sau din oficiu.

Revizuenţii au mai arătat că instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate trebuie să să soluţioneze cauza dacă apreciază că excepţia este întemeiată, fără a ţine seama de actul asupra căruia s-a constatat nelegalitatea.

În susţinerea acestei excepţii revizuenţii au invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate excepţia de nelegalitate invocată de revizuenţii A. şi B., Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă.

Obiectul cererii de revizuire şi motivele acesteia sunt strict prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar conform art. 513 din acelaşi cod, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Totodată, excepţia de nelegalitate reglementată prin art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 poate avea ca obiect numai un act administrativ individual de care depinde soluţionarea pe fond a litigiului în cadrul căruia se invocă excepţia.

În acest context procesual, Înalta Curte reţine că soluţionarea cererii de revizuire nu depinde de constatarea nelegalităţii unor acte administrative emise începând cu data de 22 noiembrie 2001, care nu au legătură cu motivele de revizuire invocate şi cu reglementarea limitativă a căii extraordinare de retractare, motiv pentru care, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire, Înalta Curte examinând actele şi înscrisurile dosarului, prin prisma susţinerilor revizuenţilor şi a dispoziţiilor legale incidente, constată că aceasta este inadmisibilă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., republicat.

Revizuenţii au invocat un prim motiv de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în speţă, acest motiv nu este admisibil, deoarece, după cum rezultă din expunerea rezumativă de la pct. I.1., hotărârile a căror revizuire se solicită nu au fost pronunţate asupra fondului şi nu evocă fondul, or art. 509 alin. (1) prevede expres că se poate solicita revizuirea doar a unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

În ce priveşte cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, reţine că dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. au înlăturat, pentru cererile de revizuire întemeiate pe acest motiv, condiţia ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri [...] poate fi cerută dacă: [...] există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune, în esenţă, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

(a) Să existe hotărâri definitive contradictorii;

(b) Hotărârile potrivnice să fie pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri; ca atare, trebuie reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat.

(c) Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu există contrarietate de hotărâri, în accepţiunea textului de lege invocat, cele două hotărâri indicate în cerere vizează cereri diferite în cadrul aceluiaşi dosar, o primă decizie pronunţată în cadrul recursului declarat împotriva unor încheieri ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi o a doua decizie pronunţată în soluţionarea cererii de completare a dispozitivului celei dintâi decizii.

Totodată, Înalta Curte constată că revizuenţii nu au indicat alte hotărâri potrivnice deciziilor a căror revizuire o solicită, care să atragă incidenţa cazului de revizuire prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că şi acest motiv de revizuire este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de revizuenţii A. şi B.

Respinge cererea de revizuire formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B., în calitate de reprezentanţi ai SC C. SRL Oneşti, împotriva Deciziilor nr. 3624 din 30 octombrie 2018 şi nr. 2841 din 18 septembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT